2ra-2050/15 — Restabilirea hotarelor

Prima instanţă: A. Ciobanu. dosarul nr. 2ra-2050/15 Instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz. ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentei Elena Nenescu, Corneliu Vrabie, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Nenescu împotriva lui Ion Postolache cu privire la restabilirea graniţelor terenurilor învecinate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Elena Nenescu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei oraşului Râşcani din 19 mai 2014, c o n s t a t ă La 12 septembrie 2011, reclamanta Elena Nenescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Postolache cu privire la restabilirea graniţelor terenurilor învecinate.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, în baza Deciziei nr. 8/4 din 04 august 1993 familiei sale i-a fost atribuit în proprietate un teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,2596 ha., înregistrat în registrul bunurilor imobile la 25 septembrie 1997, nr. 332, cu nr. cadastral 712120348, fapt confirmat prin titlul de proprietate eliberat la 26 ianuarie 2002. Menţionează reclamanta că, primele măsurări s-au efectuat în anul 1979, când a fost atribuit terenul. Cotele hotarelor învecinate ale terenului nu au fost indicate oficial. Ulterior, la 11 noiembrie 2010, au fost efectuate măsurările din partea specialiştilor O.C.T. Râşcani şi s-a stabilit o necorespundere cu indicii incluşi iniţial în planul cadastral.

Afirmă reclamanta că, conform planului cadastral din 11 noiembrie 2010, terenul are suprafaţa de 0,2574 ha., adică cu 0,0022 ha. mai puţin decât este prevăzut în titlul de proprietate. În acelaşi timp, hotarele constatate diferă în mod esenţial faţă de hotarele iniţiale stabilite la momentul aprobării proiectului de construcţie şi în autorizaţia de construcţie a casei. Invocă reclamanta că, distanţa de la colţul drept al casei şi pînă la hotarul vecin iniţial era de 2,4 m., în prezent însă această distanţă constituie doar 90 cm. Cere reclamanta Elena Nenescu, restabilirea graniţelor terenurilor învecinate şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei or. Rîşcani din 19 mai 2014, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Elena Nenescu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei or. Rîşcani din 19 mai2014. La 01 iulie 2015, reprezentantul recurentei Elena Nenescu, Corneliu Vrabie, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului, reprezentantul recurentei a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, se consideră că, ambele instanţe de judecată nu ar fi aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către reprezentantul recurentei Elena Nenescu, Corneliu Vrabie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentei Elena Nenescu, Corneliu Vrabie ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentei Elena Nenescu, Corneliu Vrabie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi