3ra-603/17 — anularea actului de stabilire a hotarului de teren

3ra-603/17 — anularea actului de stabilire a hotarului de teren (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Rabei dosarul nr. 3ra- 603/17

instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, E. Rățoi

Î N C H E I E R E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Elena

Nenescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Nenescu împotriva

Primăriei satului Corlăteni, r-nul Râșcani, intervenient accesoriu Ion Postolachi cu

privire la anularea actului de stabilire a hotarului de teren,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Elena Nenescu și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Râșcani din 23 decembrie 2014,

c o n s t a t ă:

La data de 03 decembrie 2013, Elena Nenescu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei satului Corlăteni, r-nul Râșcani, intervenient accesoriu

Ion Postolachi cu privire la anularea actului de stabilire a hotarului de teren.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 01 octombrie 2013, s-a

adresat Primăriei s. Corlăteni, r-nul Râșcani cu cerere prealabilă, solicitând anularea

actului de stabilire a sectorului de teren din 30 aprilie 2013, întocmit în interesele lui

Ion Postolachi, invocând drept motiv încălcarea procedurii legale de stabilire a

hotarelor în natură.

Menționează că, prin actul din 30 aprilie 2013, i-a fost încălcat dreptul de

proprietate, deoarece hotarul stabilit în acest act încalcă hotarul terenului ce-i

aparține, astfel, procedura privind stabilirea hotarelor sectorului de teren a fost una

ilegală și abuzivă.

Susține că, cu copia actului din 30 aprilie 2013 și cu copia dosarului tehnic a

făcut cunoștință abia la data de 03 septembrie 2013.

Afirmă că, la data de 04 noiembrie 2013, a primit răspuns la cererea prealabilă,

pe care îl consideră ilegal și total neclar, fiind nevoită să înainteze prezenta cerere de

chemare în judecată.

Declară că, conform art. 13 Codul funciar, primăria satului (comunei) sau

orașului eliberează titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru

fiecare teren, înregistrează proprietarii terenurilor în registrul cadastral al deținătorilor

de terenuri și, la cererea deținătorului de teren, stabilește hotarele terenului în natură

(pe loc). În acest sens, Agenția Relații Funciare și Cadastru a aprobat Ordinul nr. 140

1

din 06 august 2012 despre aprobarea instrucțiunii cu privire la modul de aprobare și

actualizare a planurilor cadastrale și geometrice.

Invocă că, conform art. 36 a acestui ordin, intitulat stabilirea și coordonarea

hotarelor, se indică următoarele: Stabilirea hotarelor terenului se efectuează la fața

locului de către reprezentantul autorității publice locale (inginer pentru reglementarea

relațiilor funciare) în prezența titularului de drepturi asupra terenului, hotarele căruia

urmează a fi stabilite la fața locului, precum și în cazul stabilirii hotarelor titularilor

de drepturi asupra terenurilor adiacente sau a reprezentanților acestora,

împuternicirile cărora sunt confirmate în modul stabilit de legislație.

Mai invocă că, conform art. 38, reprezentantul autorității publice locale, în

comun cu titularul de drepturi și executantul lucrărilor cadastrale, în baza

documentelor ce confirmă dreptul de proprietate asupra bunului imobil, identifică

amplasamentul acestuia pe hotarele naturale sau virtuale, în vederea stabilirii

hotarelor și materializării acestora cu țăruși de lemn, de metal, prin marcare cu

vopsea etc. încât punctele să fie văzute clar. Materializarea cu borne de hotar se

efectuează doar la solicitarea titularului de drept și din contul acestuia.

In conformitate art. 39 rezultatele stabilirii și coordonării hotarelor se

stipulează în actul de stabilire a hotarelor, care se semnează de titularul de drept

asupra terenului, hotarele căruia au fost stabilite pe teren, reprezentantul autorității

publice local și executantul lucrărilor cadastrale, iar în cazul coordonării hotarelor - și

de titularii de drepturi asupra terenurilor adiacente sau de reprezentanții acestora.

Susține că, la finele modelului actului de stabilire a sectorului de teren (Anexa

4) este prevăzută o notă (Notă: 1. în cazul elaborării planului geometric (executării

primare a lucrărilor cadastrale), în hotare generale, semnăturile adiacenților nu sunt

obligatorii. Este obligatorie prezența și semnătura reprezentantului organului

administrației publice locale.)

Invocă că, normelor sus-indicate, nici un reprezentant al Administrației publice

locale nu a participat la procedura de stabilire a hotarelor sectorului de teren ce

aparține cet. Postolachi Ion, participare care se impune în mod obligatoriu. Acest fapt

este confirmat de către răspunsul primit din partea Primăriei s. Corlăteni, înregistrat

cu nr 430 din 02 iulie 2013, unde este indicat că, măsurările au fost efectuate de către

specialiștii competenți și cu tehnica înregistrată a OCT cu coordonarea, dar nu cu

înțelegerea specialistului în domeniu a primăriei s. Corlăteni.

Afirmă că, nici solicitantul, nici specialistul din cadrul OCT Bălți nu a avut

înțelegere în acest sens cu Administrația publică locală.

Mai afirmă că, legislația prevede expres că prezența reprezentantului primăriei

este obligatorie. Simpla coordonare ulterioară nu este suficientă, iar actul întocmit

este ilegal. Legislația nu stabilește în atribuțiile organului cadastral de a stabili

hotarele în natură, ci oferă dreptul acestora de a efectua anumite măsurări.

Astfel, conform art. 14 alin. (l) lit. d) din Legea Cadastrului bunurilor imobile

nr. 543 din 25 februarie 1998, în componenta lucrărilor cadastrale intră „măsurătorile

pe teren pentru întocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale” și nicidecum

stabilirea hotarelor în natură.

La fel indică că, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 1247 din 22 decembrie

1992, privind reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, cadastrul

funciar de stat și monitoringul funciar, la nivelul fiecărei unități administrativ-

2

teritoriale se execută măsurări pe teren pentru obținerea și actualizarea documentației

cadastrale.

Invocă că, în actul din 30 aprilie 2012, la pct. 5 este indicat că toate părțile

prezente au fost de acord, fapt care nu corespunde realității, deoarece ea nu a fost de

acord să se efectueze anumite măsurări și stabilirea oricăror hotare, a indicat expres

acest lucru. Prin urmare, la pct. 6 al prezentului act, trebuia să fie semnătura sa, fapt

care lipsește.

Mai invocă că, la pct. 7 din actul din 30 aprilie 2013 este indicat că o copie a

fost transmisă Primăriei mun. Bălți. Se pare irelevant acest fapt și total deplasat să se

transmită unei Primărie care nu are nici o atribuție în acest sens.

Consideră că, procedura de stabilire a hotarelor sectorului de teren ce aparține

lui Postolache Ion este ilegală, inclusiv actul întocmit în acest sens.

In drept, reclamanta își întemeiază acțiunea în baza prevederile art. 315 Codul

civil RM, art. 13 Codul Funciar RM, art. 14, art. 16, art. 25 al Legii contenciosului

administrativ, art. 14 alin. (l) lit. b) din Legea Cadastrului bunurilor imobile, art. 11,

alin. (4) din Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, art.

36, art. 39 din Ordinul nr. 140 din 06 august 2012, aprobat de Agenția Relații

Funciare și Cadastru, art. 277, art. 278 CPC

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani din 23 decembrie 2014 a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță a constatat că, la cererea lui Ion Postolachi din data de 29 martie

2013, Oficiul cadastral teritorial Bălți, cu participarea reprezentantului administrație

publice locale – specialistul principal în reglementarea regimului funciar al Primăriei

s. Corlăteni, r-nul Râșcani, Veronica Gîscă au întocmit actul din 30 aprilie 2013, prin

care au fost stabilite hotarele sectorului de teren pentru construcții, amplasat în

intravilanul s. Corlăteni, r-nul Râșcani, cu nr. cadastral 71212030049, ce aparține lui

Ion Pstolachi, fiind eliberat și planul geometric al sectorului dat de teren.

Prima instanță a mai stabilit că, potrivit art.36 al Instrucțiunii cu privire la modul

de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice, aprobată prin ordinul

Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.140 din 06 august 2012, stabilirea hotarelor

terenului se efectuează la fața locului de către reprezentantul autorității publice locale

în prezența titularului de drepturi asupra terenului hotarele căruia urmează a fi

stabilite la fața locului, precum și în cazul stabilirii hotarelor titularilor de drepturi

asupra terenurilor adiacente sau a reprezentanților acestora, împuternicirile cărora

sunt confirmate în modul stabilit de legislație.

Totodată, prima instanță a reținut că, conform art.38 al aceleiași instrucțiuni,

reprezentantul autorității publice locale de comun cu titularul de drepturi și

executantul lucrărilor cadastrale, în baza documentelor ce confirmă dreptul de

proprietate asupra bunului imobil, identifică amplasamentul acestuia pe hotarele

naturale sau virtuale, în vederea stabilirii hotarelor și materializării acestora cu țărușul

de lemn, de metal, prin marcare cu vopsea etc. încât punctele să fie văzute clar.

Materializarea cu borne de hotar se efectuează doar la solicitarea titularului de

drepturi și din contul acestuia.

Actul de stabilire a hotarelor se semnează de titularul de drept asupra terenului,

hotarele căruia au fost stabilite pe teren, reprezentantul autorității publice locale și

executantul lucrărilor cadastrale, iar în cazul coordonării hotarelor și de titularii de

drept asupra terenurilor adiacente sa de reprezentanții acestora. În cazul în care

3

titularul de drept asupra terenului adiacent refuză să semneze actul de stabilire a

hotarelor de teren, sau dacă acesta nu s-a prezentat la lucrările de stabilire a hotarelor,

segmentul de hotar dat se consideră stabilit ca hotar general.

La caz, prima instanță a conchis că, la stabilirea hotarului și elaborarea planului

geometric al sectorului de teren pentru construcții, amplasat în intravilanul s.

Corlăteni, r-nul Râșcani, cu nr. cadastral 71212030049, ce aparține lui Ion Postolachi,

au participat titularul de drept asupra terenului, hotarele căruia au fost stabilite pe

teren, Ion Postolachi, reprezentantul autorității publice locale – specialistul principal

în reglementarea regimului funciar al Primăriei s. Corlăteni, r-nul Râșcani Veronica

Gîscă și reprezentantul Ion Lupușor, fapt confirmat prin semnăturile acestora pe actul

din data de 30 aprilie 2013.

Astfel, prima instanță respingând acțiunea reclamantei a reținut că, Elena

Nenescu nu a fost de acord să se stabilească hotarele și să semneze actul în acest sens,

astfel că, potrivit Instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și actualizare a

planurilor cadastrale și geometrice, segmentul de hotar dat se consideră stabilit ca

hotar general.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Elena Nenescu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 26 ianuarie 2017, Elena Nenescu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile instanțelor

inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost

elucidate pe deplin, au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și

normele de drept procedural, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Menționează că, instanța de apel nejustificat face trimitere la hotărârea

Judecătoriei Râșcani din 19 mai 2014, menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din

28 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea sa de chemare în judecată privind

restabilirea hotarelor.

Susține că, instanțele ierarhic inferioare fac confuzie dintre constatarea

specialistului din 18 iulie 2012, invocând că aceasta ar acredita că ea a cunoscut de

existența Actului din 30 aprilie 2013 la acel moment, iar instanța de apel în decizia

adoptată nu a oferit o concluzie care ar fi relevanța tuturor acestor circumstanțe cu

fondul prezentului litigiu.

Invocă că, procedura privind stabilirea hotarelor de teren și actul de stabilire a

hotarului în natură este ilegală, abuzivă de natura a-i încălca dreptul ei de proprietate.

Afirmă că, nici un reprezentant al Administrației publice locale nu a participat la

procedura de stabilire a hotarelor sectorului de teren ce aparține lui Ion Postolachi,

participare ce se impune în mod obligatoriu de lege, iar actul întocmit este ilegal.

Declară că, în pct. 5 al actului din 30 aprilie 2013, este indicat că toate părțile

prezente au fost de acord cu măsurările efectuate, fapt care nu corespunde realității,

deoarece ea nu a fost de acord să se efectueze anumite măsurări și stabilirea oricăror

hotare, indicând expres acest lucru, iar în act semnătura ei lipsește.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurentei (f. d. 234, Vol.I), și recepționată de către ultima la data de 01 decembrie

2016, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului

(f.d.236).

Prin referința din data de 18 mai 2017, Ion Postolachi a solicitat respingerea

cererii de recurs ca neîntemeiate cu menținerea deciziei instanței de apel pe care o

consideră legală și întemeiată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Elena Nenescu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs sunt similare argumentelor invocate

atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor

de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, având la

bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate

conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Elena Nenescu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Elenei Nenescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Elenei Nenescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

6