3ra-546/20 — contestarea actului administrativ

3ra-546/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-546/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Jomiru-Niculiță

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Elena Balan și

reprezentantul acesteia, avocatul Ludmila Bîrcă, cât și de Primarul comunei

Ciorescu, mun. Chișinău, reprezentat de avocatul Anatolie Barbacar,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Elena Balan împotriva Primarului com. Ciorescu,

mun. Chișinău, Svetlanei Balan, Valentinei Popa și Elisavetei Popa, intervenient

accesoriu Liliana Balan cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

stabilirii hotarelor terenului de pământ și repararea prejudiciului moral și material,

împotriva deciziei din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău, s-a admis

cererea de apel depusă de Elena Balan, s-a casat parțial hotărârea din 02 iulie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și în partea casată s-a emis o decizie nouă,

constată:

La 08 iulie 2016, Elena Balan, reprezentată de avocatul Sergiu Musteață, a

depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ

împotriva Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău, cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea stabilirii hotarelor terenului de pământ și repararea

prejudiciului moral și material (vol. I, f.d. 3-4).

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 12 aprilie 2016,

s-a adresat Primăriei com. Ciorescu, mun. Chișinău, cu cerere privind stabilirea la

fața locului a hotarelor terenului de pământ cu numărul cadastral xxx, cu suprafața

de xxx ha și constatarea faptului dacă a fost sau nu încălcat hotarul de către vecina

Ecaterina Popa.

La 20 iunie 2016, i-a fost notificat răspunsul Primăriei com. Ciorescu,

mun. Chișinău, prin care cererea sa a fost respinsă.

Reclamanta a considerat refuzul ca fiind ilegal, deoarece contravine

dispozițiile art. 152 alin. (1)-(2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543

din 25 februarie 1998, care stipulează că la atribuirea terenurilor în proprietate sau

în folosință, cu excepția terenurilor proprietate publică a statului, reprezentantul

autorității administrației publice locale de nivelul întâi stabilește la fața locului

1

hotarele terenului, cu întocmirea actului de stabilire a hotarelor de un model

aprobat de Agenție. La cererea titularului de drepturi asupra terenului, punctele de

cotitură ale hotarelor pot fi marcate prin borne în modul stabilit de Agenție.

Cheltuielile pentru stabilirea hotarelor și marcarea acestora pe teren sunt suportate

de titularul de drepturi.

Conform art. 19 alin. (1)-(2) și (6) din Legea nr. 1543 din 25 februarie 1998,

hotarul fix se stabilește prin marcarea hotarului terenului la fața locului prin puncte

de hotar, cu racordarea acestora la punctele de reper sau la obiectele capitale din

apropiere. Hotarul fix se stabilește în baza actului de constatare pe teren, coordonat

împreună cu proprietarii terenurilor adiacente. La stabilirea hotarului fix se

întocmește în mod obligatoriu planul geometric al terenului. Dacă hotarul general

al terenului reprezentat în planul cadastral sau în cel geometric nu corespunde cu

posesiunea de fapt a terenurilor și lipsește actul de stabilire a hotarelor, autoritatea

administrației publice locale, la cererea proprietarului, stabilește hotarele terenului

la fața locului.

Dealtfel, pct. 36-39 din Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și

actualizare a planurilor cadastrale și geometrice, aprobată prin Ordinul Agenției

Relații Funciare și Cadastru nr. 140 din 06 august 2012, prin prisma cărora

stabilirea hotarelor terenului se efectuează la fața locului de către reprezentantul

autorității publice locale. Rezultatele stabilirii și coordonării hotarelor se stipulează

în actul de stabilire a hotarelor, care se semnează de titularul de drept asupra

terenului, hotarele căruia au fost stabilite pe teren, reprezentantul autorității publice

locale și executantul lucrărilor cadastrale, iar în cazul coordonării hotarelor-și de

titularii de drepturi asupra terenurilor adiacente sau de reprezentanții acestora.

În altă ordine de idei, reclamanta a precizat că anterior s-a adresat autorității

publice locale cu o cerere similară, care a fost respinsă, fiindu-i explicat că hotarele

vor fi stabilite după ce vecina Ecaterina Popa va primi actul de proprietate.

Reclamanta Elena Balan, reprezentată de avocatul Sergiu Musteață, a solicitat

instanței de judecată a considera ilegal refuzul nr. 02/1-37-331 din 03 iunie 2016

de a stabili la fața locului hotarele terenului de pământ cu numărul cadastral xxx,

obligarea Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău, de a stabili la fața locului

hotarele terenului de pământ cu numărul cadastral xxx și încasarea din contul

Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău, în beneficiul său a sumei de 2 000 de

lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 14 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Elena Balan (vol. I, f.d. 52, 56-58

recto-verso).

Prin decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de Elena Balan, s-a casat hotărârea din 14 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a trimis cauza spre rejudecare la

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în alt complet de judecată (vol. I, f.d. 91, 92-

98).

Prin încheierea protocolară din 19 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, s-au introdus în proces în calitate de intervenienți accesorii

Valentina Popa, Svetlana Balan și Liliana Balan (vol. I, f.d. 191 recto).

La 28 martie 2018, reclamanta Elena Balan, reprezentată de avocatul Snejana

Pahomi, a depus cerere de concretizare/modificare a acțiunii, în care i-a indicat că

își înaintează pretențiile împotriva pârâților Primarul com. Ciorescu,

2

mun. Chișinău, Svetlana Balan, Valentina Popa și Elisaveta Popa, intervenient

accesoriu Liliana Balan, prin care a solicitat:

- recunoașterea ilegalității refuzului Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău,

de a stabili hotarele terenului de pământ cu numărul cadastral xxx, suprafața de

xxx ha;

- obligarea Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău, de a stabili, cu ieșire la

fața locului și instalarea liniei de demarcare, hotarele fixe dintre terenul de pământ

cu numărul cadastral xxx, suprafața de xxx ha, din str. Xxx, 55, com. Ciorescu,

mun. Chișinău, ce aparține Svetlanei Balan și terenul de pământ amplasat pe

str. Xxx, 51, com. Ciorescu, mun. Chișinău, care aparține Valentinei Popa și

Elisavetei Popa;

- încasarea din contul pârâților în beneficiul său a sumei de 2 000 de lei, cu

titlu de repararea a prejudiciului moral și material (vol. I, f.d. 149-151; 192 verso-

193 recto).

Prin hotărârea din 02 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Elena Balan.

S-a recunoscut ca ilegal refuzul Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău,

nr. 02/1-37-331 din 03 iunie 2016.

S-a obligat Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău, să stabilească hotarele

fixe ale terenului de pământ cu suprafața de xxx ha, nr. cadastral xxx, cu terenul de

pământ amplasat pe str. Xxx, 51, com. Ciorescu, mun. Chișinău, care aparține

Svetlanei Balan, cu terenul de pământ amplasat pe str. Xxx, 51, com. Ciorescu,

mun. Chișinău, ce aparține Ecaterinei Popa, cu instalarea liniei de demarcare a

hotarelor.

În rest, acțiunea s-a respins (vol. I, f.d. 195, 198-200).

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Elena Balan.

S-a admis apelul depus de Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău.

S-a casat hotărârea din 02 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de Elena Balan

(vol. I, f.d. 252, 253-261).

Prin decizia din 10 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a casat decizia

din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza la Curtea de

Apel Chișinău (vol. II, f.d. 26-39).

Prin decizia din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău.

S-a admis apelul depus de Elena Balan.

S-a casat hotărârea din 02 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

în partea respingerii cerinței de reparare a prejudiciului moral și în această parte s-a

emis o hotărâre nouă, prin care:

S-a încasat de la Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău, în beneficiul Elenei

Balan suma de 1 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

În rest hotărârea primei instanțe s-a menținut.

S-a încasat de la Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău, în beneficiul Elenei

Balan cheltuielile de judecată suportate în instanța de apel pentru publicarea

avizului public în sumă de 96,60 de lei și pentru eliberarea actelor de către Agenția

Servicii Publice în sumă de 55,20 de lei, în total suma de 151,80 de lei (vol. III,

f.d. 37-38, 39-51).

3

În motivarea soluției emise, instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia

primei instanțe în partea anulării ca ilegal a refuzului Primarului com. Ciorescu,

mun. Chișinău, nr. 02/1-37-331 din 03 iunie 2016 și obligării stabilirii hotarelor

fixe ale terenului de pământ, cu instalarea liniei de demarcare a hotarelor.

În acest sens Curtea de Apel Chișinău a notat că prin atribuirea terenului în

proprietate nu se instituie prezumția întocmirii actului de stabilire a hotarelor și

nici veridicitatea acestuia, iar art. 19 alin. (6) din Legea cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998 prevede expres că atunci când hotarul

general al terenului reprezentat în planul cadastral sau în cel geometric nu

corespunde cu posesiunea de fapt a terenurilor și lipsește actul de stabilire a

hotarelor, autoritatea administrației publice locale, la cererea proprietarului,

stabilește hotarele terenului la fața locului.

Totodată, instanța de apel a constatat că, deși, la soluționarea cauzei au fost

stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în

fond, concluziile instanței de fond în partea respingerii pretenției cu privire la

repararea prejudiciului moral sunt nefondate și rezultă din interpretarea greșită a

prevederilor art. 25 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-

XIV din 10. februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), art. 1398 alin. (1),

1404 alin. (1), 1422 și 1423 din Codul civil.

Astfel, având în vedere că s-a constatat violarea dreptului Elenei Balan,

urmează a fi apreciată ca întemeiată și pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral.

La 09 martie 2020, Elena Balan și reprezentantul acesteia, avocatul Ludmila

Bîrcă, au depus la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din

10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei

recurate în partea admiterii parțiale a pretenției cu privire la repararea prejudiciului

moral și emiterea în această parte a unei decizii noi privind admiterea integrală a

acestei pretenții (vol. III, f.d. 63-66).

Argumentele recursului Elenei Balan și reprezentantului acesteia, avocatului

Ludmila Bîrcă, în esență, se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și de drept ale

cauzei, care au fost expuse în cererea de chemare în judecată, cererea de apel și

pledoarii, precum și a acțiunilor procesuale.

Suplimentar a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel doar în

partea admiterii parțiale a pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral.

În opinia recurentei Elena Balan, în această parte instanța de apel nu a ținut

cont de faptul că prezentul litigiu s-a aflat în procedură mai mult de 4 ani, perioadă

în care i s-a înrăutățit starea de sănătate.

Astfel, la judecarea acestui capăt de cerere au fost interpretate eronat

dispozițiile art. 14 alin. (1) și 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, art. 1398 alin. (1)-(4) și 1422 din Codul civil.

La 11 martie 2020, Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău, reprezentat de

avocatul Anatolie Barbacar, a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat

împotriva deciziei din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat casarea deciziei recurate în partea admiterii cererii de apel depuse de

Elena Balan și respingerii cererii de apel depuse de Primarul com. Ciorescu,

mun. Chișinău; casarea hotărârii din 02 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, în partea admiterii acțiunii; emiterea unei decizii noi, prin care să fie

respinsă integral acțiunea depusă de Elena Balan (vol. III, f.d. 67-75).

Argumentele recursului depus de Primarul com. Ciorescu, mun. Chișinău,

reprezentat de avocatul Anatolie Barbacar, în esență, se rezumă la reiterarea

4

temeiurilor de fapt și de drept ale cauzei, care au fost expuse în cererea de chemare

în judecată, cererea de apel și pledoarii, a acțiunilor procesuale și citarea

concluziilor instanței de apel.

De asemenea, a invocat că decizia instanței de apel, în partea admiterii

apelului depus de Elena Balan și respingerii apelului depus de Primarul

com. Ciorescu, mun. Chișinău, precum și hotărârea primei instanțe în partea

acțiunii sunt neîntemeiate și emise cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor

de drept material și apreciere incorectă a suportului probator.

Astfel, instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că serviciul solicitat de

Elena Balan cu privire la identificarea bunului imobil și întocmirea actului de

constatare ține de competența organului cadastral, dar nu intră în atribuțiile

administrației publice locale.

În condițiile din speță nu sunt aplicabile dispozițiile articolului 152 alin. (1)

din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, deoarece

lotul de teren a fost atribuit anterior în proprietatea Elenei Balan, Lilianei Balan și

Svetlanei Balan, iar la 14 martie 2004 au fost eliberate titlurile de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, fiind stabilite și liniile de hotar.

Inaplicabilitatea articolului 152 alin. (1) din Legea nr. 1543 din 25 februarie

1998 rezultă și din aprecierea greșită dată de instanțele inferioare procesului-verbal

al ședinței Consiliului com. Ciorescu nr. 2 din 08 aprilie 1993 și procesului-verbal

al ședinței Consiliului com. Ciorescu nr. 1 din 26 ianuarie 1996, deoarece anume

prin aceste acte a fost întărit, măsurat, iar ulterior atribuit în proprietate terenul

litigios.

Prin urmare, norma articolului 152 nu putea fi aplicată, deoarece a fost

introdusă în Legea cadastrului bunurilor imobile prin Legea nr. 83 din 29 mai

2014, care a intrat în vigoare la 24 iunie 2014 și nu are efect retroactiv.

La 29 martie 2020, Elena Balan, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă, a

depus prin poștă electronică referință asupra recursului Primarului com. Ciorescu,

mun. Chișinău, împotriva deciziei din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând declararea acestuia ca inadmisibil, în temeiul articolului 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) din Codul de procedură civilă (vol. III, f.d. 71, 72-73 recto-verso).

Efectuând controlul judiciar al hotărârii contestate prin prisma argumentelor

expuse în recursuri, completul de admisibilitate al completului specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea

nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

5

instanța de recurs, cu referire la termenul de depunere a recursului, reține că, în

sensul articolului 246 din Codul administrativ, (1) Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan vs Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererilor de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer vs Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, § 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 246 din Codul administrativ, completul de

admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui

obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată

în termen.

Obiectul prezentului recurs se referă la decizia din 10 februarie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, emisă ca instanță de apel, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 244 alin. (1) din Codul administrativ.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în sensul art. 245 din Codul

administrativ, (1) recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună

cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Conform articolului 63 din Codul administrativ, (1) calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

din Codul civil. (2) Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar

pentru o anumită perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei,

chiar și atunci cînd aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită

prin lege.

La rândul său, articolul 261 din Codul civil (articolul 385 în redacția actuală a

Codului civil) prescrie în alin. (1) că, dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,

atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la

calcularea termenului.

6

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, în

afara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea,

în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard vs Franta, 10

iulie 2001, § 29; Nicolae Popa vs România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence vs

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult ca atât, CtEDO a statuat că, în cazul în

care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov vs Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, căile de atac în

ordine de recurs au fost demarate în interiorul termenului legal, deoarece decizia

Curții de Apel Chișinău datează cu 10 februarie 2020 și motivată a fost notificată

avocatului Ludmila Bîrcă, Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău, și

avocatului Anatolie Barbacar la 04 martie 2020, fapt confirmat prin avizele de

recepție a corespondenței DS9350079416AS, DS9350086283AS, DS9350079409AS

(vol. III, f.d. 53, 54, 55), iar recursurile motivate au fost depuse la 09 martie 2020

(vol. III, f.d. 63) și respectiv la 11 martie 2020 (vol. III, f.d. 67).

Verificând, în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ,

dacă cererile de recurs corespund exigențelor legale de formă și conținut,

completul de admisibilitate reține că prin prisma articolului 233 alin. (2) din Codul

administrativ, cererea de recurs trebuie să fie semnată de recurent sau de

reprezentantul lui legal ori împuternicit.

La caz, completul constată că recursul Elenei Balan a fost semnat personal

olograf de recurentă și de reprezentantul acesteia, avocatul Ludmila Bîrcă în

temeiul mandatului avocațial seria MA nr. 1358374 din 11 septembrie 2019 (vol.II,

f.d. 125), iar recursul depus în numele Primarului com. Ciorescu, mun. Chișinău, a

fost semnat de reprezentantul – avocatul Anatolie Barbacar, în temeiul mandatului

avocațial seria MA nr. 0925935 din 28 septembrie 2016 (vol. I, f.d. 14).

În atare circumstanțe, se ajunge la concluzia că, în speță, au fost respectate

prevederile articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ coroborat cu

articolul 233 alin. (2).

Succesiv, completul menționează că, deoarece fondul cauzei a fost examinat

prin prisma Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000

și prevederilor din Codul de procedură civilă, instanța de recursului se va conduce

tot de aceste prevederi.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de Elena Balan și reprezentantul

acesteia, avocatul Ludmila Bîrcă, cât și de Primarul comunei Ciorescu, mun.

Chișinău, reprezentat de avocatul Anatolie Barbacar, în raport cu materialele

cauzei de contencios administrativ, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile sunt inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

7

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând

în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza cererilor

de recurs depuse de Elena Balan și reprezentantul acesteia, avocatul Ludmila

Bîrcă, cât și de Primarul comunei Ciorescu, mun. Chișinău, reprezentat de avocatul

Anatolie Barbacar, rezultă că aceștia nu au evidențiat memoriul ilegalității și

netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs îngăduite de lege,

sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii atacate. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor argumentelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre

neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că argumentele invocate în

recursuri, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar procedurii

de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil

recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii

de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din Codul de procedură civilă,

fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în

ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursurilor, deoarece Elena Balan și reprezentantul acesteia, avocatul Ludmila

Bîrcă, cât și de Primarul comunei Ciorescu, mun. Chișinău, reprezentat de avocatul

Anatolie Barbacar, nu au invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursurilor, deoarece sunt lipsite de conținut și desprind simplul fapt al

dezacordului recurenților și reprezentanților acestora cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că, în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație

cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în

dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de

8

admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson vs Olanda, 26 martie

1996, § 67).

La acest capitol completul de admisibilitate al instanței de recurs reține că

recursurile depuse de Elena Balan și reprezentantul acesteia, avocatul Ludmila

Bîrcă, cât și de Primarul comunei Ciorescu, mun. Chișinău, reprezentat de avocatul

Anatolie Barbacar, nu s-au bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespund cerinței de a fi

„efective”, fiind lipsite de șanse de succes și nu sunt capabile să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

recursurile au fost depuse după ce Elena Balan și de Primarul comunei Ciorescu,

mun. Chișinău, au avut posibilitatea de a fi auziți de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis cauza „Levages Prestations Services” vs Franța, cererea nr. 21920/93

din 25 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurenților le-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

În astfel de circumstanțe, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a declara inadmisibile recursurile depuse de Elena Balan și

reprezentantul acesteia, avocatul Ludmila Bîrcă, cât și de Primarul comunei

Ciorescu, mun. Chișinău, reprezentat de avocatul Anatolie Barbacar.

Conform art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și în

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Elena Balan și reprezentantul acesteia, avocatul

Ludmila Bîrcă, cât și de Primarul comunei Ciorescu, mun. Chișinău, reprezentat de

avocatul Anatolie Barbacar, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

9