2ri-191/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Gavriliţa dosar nr. 2ri-191/15 DECIZIE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Belvilcom”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu răspundere limitată „Vingartec-Trans”, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2015, prin care a fost respinsă cererea introductivă depusă de către Societatea cu răspunde limitată „Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu răspundere limitată „Vingartec-Trans” şi au fost anulate măsurile de asigurare dispuse prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 30 ianuarie 2015, SRL „Belvilcom” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vingartec-Trans”.

În motivarea cererii creditorul a indicat că debitorul SRL „Vingartec-Trans” are datorii scadente faţă de SRL „Belvilcom” în mărime totală de 246000 lei, datorie confirmată prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 mai 2014, prin care s-a dispus confirmarea tranzacţiei de împăcare încheiată cu SRL „Vingartec-Trans”. Menţionează că la 26 iunie 2014, SRL „Belvilcom” a depus în cadrul Biroului executorului judecătoresc Olga Buzadjî o cerere privind primirea spre executare a documentului executoriu din 11 iunie 2014 cu privire la încasarea din contul SRL „Vingartec-Trans” în beneficiul SRL „Belvilcom” a datoriei în sumă de 246000 lei, fiind intentată procedura de executare pe marginea documentului respectiv.

Susţine că pînă la moment, executarea documentului respectiv nu a fost posibilă datorită incapacităţii de plată şi supraîndatoririi debitorului. Afirmă că conform art. 10 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Invocă că SRL „Vingartec-Trans” se află în incapacitate de plată a datoriilor în sumă de 246000 lei, confirmată prin încheierea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 07 mai 2014. Mai invocă că stingerea datoriei a fost solicitată suplimentar şi prin notificarea prealabilă adresată la 04 noiembrie 2014, la care pînă în prezent, debitorul nu a răspuns, iar achitarea datoriilor nu a fost efectuată, ceea ce denotă că întreprinderea este şi supraîndatorată.

Prin urmare, solicită intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vingartec-Trans”, aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de art. art. 23-25 din Legea insolvabilităţii şi numirea lui Nicolae Bostan în calitate de administrator provizoriu.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Belvilcom”, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor, în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate următoarele măsuri de asigurare: a fost numită ÎI „Nicolae Bostan” în calitate de administrator provizoriu al SRL „Vingartec-Trans”; a fost înlăturat debitorul de la gestionarea patrimoniului său, a fost aplicat sechestru pe bunurile, conturile bancare, ce aparţin debitorului cu drept de proprietate şi pe corespondenţa comercială a debitorului, a fost suspendată orice executare silită asupra bunurilor debitorului şi a fost pusă sub interdicţie înstrăinarea de către debitor fără acordul expres al administratorului provizoriu a bunurilor societăţii.

A fost obligat administratorul provizoriu să prezinte pînă la data examinării cauzei un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate faţă de SRL „Vingartec-Trans”, să verifice existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de debitor, mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii economice a întreprinderii, în perioada derulării procesului de insolvabilitate. A fost obligat administratorul provizoriu să notifice despre aplicarea măsurilor de asigurare Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, Registrul bunurilor imobile, în care se înregistrează gajul, băncile, organele cadastrale teritoriale, autorităţile vamale, oficiile poştale teritoriale ale debitorului pentru a fi sistate orice operaţiune cu bunurile SRL „Vingartec-Trans”.

A fost obligat debitorul să pună la dispoziţia administratorului provizoriu documentele activităţii economice şi contabile, titlurile de valoare pentru documentare. A fost stabilită examinarea cererii introductive privitor la intentarea procesului de insolvabilitate pentru 05 martie 2015, ora 10.00, în sediul Curţii de Apel Chişinău din bd. Ştefan cel Mare,73. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2015 a fost respinsă cererea introductivă depusă de către SRL „Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vingartec-Trans” şi au fost anulate măsurile de asigurare dispuse prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015. La 19 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Belvilcom” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea cererii introductive.

Recurenta SRL „Belvilcom”, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată şi bazată pe aplicarea eronată a prevederilor legale – art. 10 alin. (2) şi art.18 alin. (1) din Legea insolvabilităţii şi pe interpretarea eronată a circumstanţelor pricinii şi, anume, a datelor contabile prezentate. Menţionează că din motivul neonorării de către intimată a obligaţiilor sale scadente în mărime de 246000 lei confirmate printr-un act judecătoresc, recurenta a solicitat, în baza art. 10 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, intentarea procesului de insolvabilitate faţă de intimată. Susţine că cererea introductivă a fost admisă spre examinare, fapt ce denotă respectarea de către creditori a prevederilor art. art. 19 şi 20 din Legea insolvabilităţii, în special cele ce ţin de existenţa dreptului de creanţă confirmat în modul corespunzător.

Afirmă că argumentele instanţei bazate pe datele contabile prezentate de către intimată nu denotă capacitatea de plată a acesteia, mai ales că pînă în prezent, datoria enunţată nu a fost achitată de către intimată nici măcar prin executare silită încă din luna iunie 2014. Invocă că este greşită concluzia primei instanţe referitoare la lipsa interesului legitim al recurentei în intentarea procesului de insolvabilitate faţă de intimată. Or, conform art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim, care în cazul de faţă constă în încasarea unei creanţe (datorii) şi îşi poate argumenta creanţele (tranzacţia de împăcare, încheierea de confirmare a acesteia, titlul executoriu) şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate, care în cazul dat, constau în neachitarea datoriei scadente de către intimată.

Mai invocă că concluzia instanţei referitoare la garantarea creanţei creditorului prin bunurile debitorului reflectate în bilanţul contabil nu corespund scopurilor Legii insolvabilităţii şi intereselor legitime ale creditorului. Or, prin cererea introductivă nu se urmăreşte garantarea creanţelor, ci încasarea acestora. Menţionează că cifrele din contabilitatea debitorului nu denotă nicidecum capacitatea de plată a acestuia atît timp cît pe conturile bancare ale debitorului nu sunt mijloace suficiente pentru achitarea creanţei invocate de 246000 lei. Susţine că sunt eronate concluziile primei instanţe precum că administratorul provizoriu nu a luat în considerare prevederile art. 10 alin. (3) din Legea insolvabilităţii.

Or, un astfel de temei nu a fost identificat nici de creditor, nici de administratorul provizoriu. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 30 ianuarie 2015, SRL „Belvilcom” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vingartec-Trans”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Belvilcom”, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor, în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numită ÎI „Nicolae Bostan” în calitate de administrator provizoriu al SRL „Vingartec-Trans”.

Ulterior, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2015 a fost respinsă cererea introductivă depusă de către SRL „Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vingartec-Trans” şi au fost anulate măsurile de asigurare dispuse prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015. Analizând materialele cauzei în raport cu criticile formulate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărârea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care este considerată legală şi întemeiată.

În susţinerea opiniei enunţate, se reţine că conform art. 10 alin. alin. (2) şi (3) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. În interpretarea corectă a normei menţionate este de înţeles că pentru intentarea procesului de insolvabilitate, legiuitorul a prevăzut un temei general, care constă din incapacitatea de plată a debitorului.

La materialele dosarului, însă, nu au fost anexate probe pertinente şi veridice, care ar demonstra cu certitudine faptul că există pericolul intrării debitorului SRL „Vingartec-Trans” în incapacitate de plată şi imposibilitatea executării la scadenţă a obligaţiilor pecuniare faţă de creditori. Or, după cum rezultă din raportul financiar pentru anul 2014, valoarea pasivelor nu depăşeşte valoarea activelor şi respectiv, invocarea de către SRL „Belvilcom” SRL a incapacităţii de plată de către SRL „Vingartec-Trans” nu poate fi considerată ca dovedită. La caz, se mai reţine că conform art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.

Din materialele dosarului rezultă că în baza încheierii Judecătoriei Botanica mn. Chişinău din 07 mai 2014, prin care s-a dispus confirmarea tranzacţiei de împăcare, încheiată între SRL „Belvilcom” şi SRL „Vingartec-Trans” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Belvilcom” împotriva SRL „Vingartec-Trans” cu privire la încasarea datoriei, SRL „Belvilcom” are statut de creditor în procedură de executare, rambursarea datoriilor faţă de aceasta fiind în mod suficient garantată prin bunurile debitorului, care, conform raportului financiar pentru anul 2014, are active în sumă de 5 845 429 lei. Astfel, creditorul SRL „Belvilcom” beneficiază de opţiunea reală să-şi exercite oricând drepturile de creditor prin urmărirea bunurilor debitorului SRL „Vingartec-Trans” în conformitate cu prevederile Codului de executare.

Mai mult decât atât, încheierea judecătorească menţionată se află în proces de executare, nefiind emisă o încheiere de încetare a procesului din motivul lipsei bunurilor imobile sau mobile şi/sau imposibilităţii executării documentului executoriu. În această ordine de idei, este cert că creditorul SRL „Belvilcom” nu s-a încadrat nici în sensul prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în acest sens nefiind prezentate probe incontestabile. Conform art. 27 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, după desemnare, administratorul provizoriu întocmeşte şi prezintă instanţei de insolvabilitate, în termenul stabilit de aceasta, care nu va putea depăşi 45 de zile lucrătoare de la desemnarea sa, un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, prin care să propună fie intentarea procedurii de insolvabilitate, fie intentarea procedurii simplificate a falimentului, ori prin care să constate solvabilitatea debitorului şi încetarea procesului.

Conform art. 2 din Legea menţionată, insolvabilitate este o situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie. S-a constatat că raportul administratorului provizoriu Nicolae Bostan privind executarea măsurilor de asigurare se bazează pe raportul financiar al SRL „Vingartec-Trans” pentru perioada anului 2013, care nu reflectă situaţia financiară actuală a debitorului. Or, raportul financiar pentru anul 2014, prezentat de către debitor, conţine alţi indici ai activităţii SRL „Vingartec-Trans” şi altă stare a patrimoniului acestui debitor. Mai mult ca atît, raportul administratorului provizoriu nu ia în consideraţie prevederile art. 10 alin. (3) din Legea insolvabilităţii, care prevede că la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil.

Or, acest raport nu acordă atenţie şi ignoră totalmente potenţialul debitorului de continuare a activităţii sale, precum şi rezultatele financiare ale anului 2014, în care s-a produs beton şi elemente din beton in valoare de 1 125 277,20 lei, s-au vândut materiale de construcţie în valoare de 647 329 lei şi s-au acordat servicii de transport în valoare de 17 353 lei. În anul 2015, debitorul SRL „Vingartec-Trans” a fost înregistrat ca rezident al parcului industrial FAIP, a semnat contract de livrare a betonului nr. 0/15 din 16 ianuarie 2015 în valoare de 5 mln. lei şi a planificat procurarea utilajului pentru fabricarea elementelor de beton în valoare de 2 mln. lei pentru a mări asortimentul produs.

Rulajul anual pe anul 2015 este planificat în valoare de 9 600 000 lei. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat că cererea introductivă depusă de către SRL „Belvilcom” este neîntemeiată şi nu sunt temeiuri pentru intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SRL „Vingartec-Trans” şi, prin urmare, temeinic şi legal a respins cererea introductivă depusă de către SRL „Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vingartec-Trans”, iar argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Belvilcom”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu răspundere limitată „Vingartec-Trans”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi