2rhc-99/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: I. Secrieru 2rhc-99/14 instanţa de recurs – Sv. Novac, O. Sternioală, A. Cobăneanu ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de Societatea pe Acţiuni „Viniris”, în persoana directorului Gheorghe Bîrdîghin în pricina la cererea introductivă a Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe Acţiuni „Viniris” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Viniris”, reprezentată de directorul Gheorghe Bîrdîghin şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău 17 decembrie 2013 şi tabelul creanţelor, prin care instanţa de insolvabilitate a validat în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013 creanţa înaintată de Societatea pe Acţiuni „Belvilcom” în sumă de 96863,96 lei constată: La 15 aprilie 2011, Inspectoratul Ecologic de Stat s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Viniris”, invocând că societatea având calitate de debitor, se află în incapacitate de a-şi onora obligaţiile de plată ajunse la scadenţă.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 aprilie 2011 cererea introductivă depusă de creditorul Inspectoratul Ecologic de Stat, privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Viniris” a fost admisă. Totodată, prin încheierea dată a fost numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Jerebţov Anton”, deţinătorul certificatului de instruire profesională nr. 14271 din 11 decembrie 2009, eliberat de Academia de Administrare Publică Locală de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 octombrie 2011, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Viniris”, desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton”.

A fost convocată prima adunare de raportare şi de validare a creanţelor pentru 15 decembrie 2011, ora 10.40 în incinta Curţii de Apel Economice. Creditorilor le-a fost propus să depună creanţele la Curtea de Apel Economică până la adunarea de validare. Măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 aprilie 2011 au rămas în vigoare. Administratorul insolvabilităţii a fost obligat să prezinte un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, aplicate faţă de debitor şi să verifice temeiurile şi cauzele survenirii insolvabilităţii, mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii debitorului.

La 24 octombrie 2013, SRL „Belvilcom”a înaintat cerere de validare a creanţei, indicând că în baza contractului de cesiune de creanţă nr. 13 din 03 octombrie 2013, încheiat între Inspectoratul Ecologic de Stat şi SRL „Belvilcom”, a transmis către SRL „Belvilcom” creanţa în sumă de 96893,96 lei faţă de SA „Viniris”. Creditorul SRL „Belvilcom” a solicitat validarea creanţei SRL „Belvilcom” faţă de SA „Viniris” în proces de insolvabilitate în sumă de 96893,96 lei, includerea şi efectuarea modificărilor în tabelul creanţelor de către administratorul insolvabilităţii cu înregistrarea în calitate de creanţă în sumă de 96863,93 lei a SRL „Belvilcom” faţă de SA „Viniris” în proces de insolvabilitate.

La 04 decembrie 2013 administratorul insolvabilităţii SA „Viniris” – Anton Jerebţov a înaintat cerere privind aprobarea remuneraţiei administratorului provizoriu, solicitând admiterea cererii şi aprobarea remuneraţiei administratorului provizoriu ÎI „Jerebţov Anton” din contul patrimoniului debitorului „Viniris” în mărime de 31200 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost admisă cererea administratorului provizoriu al SA „Viniris” - ÎI „Jerebţov Anton” privind aprobarea onorariului şi încasat de la SA „Viniris” suma de 31200 lei în folosul ÎI „Jerebţov Anton” în calitate de remunerare a administratorului provizoriu. De asemenea, în cadrul şedinţei de judecată din 17 decembrie 2013, au fost validate creanţele înaintate de Societatea pe Acţiuni „Belvilcom” faţă de Societatea pe Acţiuni „Viniris” în sumă de 96863,96 lei, incluse în tabelul definitiv, prezentat de administratorul insolvabilităţii Anton Jerebţov.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014 a fost respins recursul declarat de SA „Viniris” şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014 a fost admisă cererea de revizuire depusă de SA „Viniris”, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014 şi reţinută pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014 a fost respins recursul declarat de SA „Viniris”, reprezentată de directorul Gheorghe Bîrdîghin şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău 17 decembrie 2013 şi tabelul creanţelor, prin care instanţa de insolvabilitate a validat în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013 creanţa înaintată de SA „Belvilcom” în sumă de 96863,96 lei La 18 septembrie 2014 SA „Viniris”, în persoana directorului Gheorghe Bîrdîghin a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs din 30 iulie 2014, solicitând în temeiul art. 449 lit. b), admiterea integrală a cererii de revizuire şi casarea deciziei instanţei de recurs din 30 iulie 2014 şi a hotărârii primei instanţe din 17 decembrie 2013 cu pronunţarea unei noi decizii în baza căreia să fie respinsă cererea administratorului insolvabilităţii SA „Viniris” cu privire la aprobarea onorariului in mărime de 31200 lei şi validarea creanţelor creditorului SRL „Belvilcom” în mărime 96863,84 lei şi remiterea pricinei la rejudecare în instanţa de insolvabilitate în ordinea prevăzută de Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014 este integral nefondată cu aprecieri şi concluzii eronate în baza probelor şi materialelor administrate de către prima instanţa pe parcursul examinării procesului de insolvabilitate, cu aplicări vădit greşite şi eronate a normelor de drept material şi normelor de drept procesual.

Afirmă că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014, cât şi prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 au fost lezate drepturile procesuale ale SA „Viniris” prevăzute de art. 56, 60 CPC, art. art. 556-566 Cod civil, art. art. 146-149 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012. Menţionează că pe parcursul examinării pricinii în prima instanţa - Curtea de Apel Chişinău evident tendenţios şi preconceput a analizat şi apreciat probele şi documentele administrate de participanţii la proces pe parcursul examinării pricinii, probe şi documente din care rezultă că administratorul procesului de insolvabilitate intenţionat, tendenţios şi preconceput a ascuns şi ascunde de instanţa de judecată faptul că între administrator şi noul creditor al debitorului SRL „Belvilcom” există conflict de interese - conflict care de-facto şi de-iure necesita să fie dezvăluit Curţii de Apel Chişinău şi debitorului în şedinţa de judecată pe parcursul examinării pricinii în prima instanţă.

Invocă că Colegiul Civil, Comercial si de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în procesul examinării recursului declarat de SA „Viniris” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 a încălcat atât prevederile normelor de drept material cât şi prevederile normelor de drept procesual. Remarcă că afirmaţiile sale se demonstrează prin următoarele probe si documente certe şi incontestabile, veridicitatea şi legalitatea cărora nu poate fi pusă la îndoială. În acest sens indică că conform prevederilor art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii este prevăzut că hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cauza prevăzută expres de această lege.

Declară că el nu a fost de acord cu onorariu administratorului provizoriu în mărime de 31200 lei aprobat de instanţa insolvabilităţii în şedinţa de judecata din 17 decembrie 2013. Referitor la faptul că instanţa de recurs menţionează că revizuientul nu a prezentat instanţei insolvabilităţii careva observaţii sau contestaţii împotriva procesului-verbal al şedinţei de judecata din 17 decembrie 2013 în ordinea stabilită de art. 275 CPC, menţionează că până la ziua perfectării atât a recursului declarat împotriva încheierii din 17 decembrie 2013 a instanţei de insolvabilitate cât şi a prezentei cereri de revizuire nu i s-a prezentat şi nici nu a făcut cunoştinţa cu conţinutul procesului-verbal al şedinţei de judecata din 17 decembrie 2013 - motiv care nu i-a permis contestarea legalităţii procesului-verbal al şedinţei de judecată din 17 decembrie 2013 în ordinea prevăzută de legislaţia în vigoare.

Consideră contradictorii şi nefondate concluziile instanţei de recurs invocate în decizia din 30 iulie 2014 afirmând că prin aceasta instanţa de recurs fără careva temei şi suport juridic apreciază că administratorul provizoriu şi-a onorat obligaţiunile de serviciu fără ca în materialele dosarului să fie anexate careva probe şi documente certe care ar confirma că administratorul provizoriu şi-a îndeplinit obligaţiunile prevăzute prin art. 6 şi art. 25 al Legii insolvabilităţii. De asemenea, consideră că instanţa în mod declarativ constată că Anton Jerebtov în calitate de administrator provizoriu şi-a executat obligaţiunile asumate şi a îndeplinit integral atribuţiile la care a fost obligat în condiţiile, când de facto şi de iure aceste constatări a instanţei de recurs nu sunt confirmate prin probe şi documente certe care ar demonstra cu certitudine deplina executare de administratorul insolvabilităţii a acţiunilor sale.

Referitor la afirmaţiile instanţei de recurs prin care SA „Viniris” era obligat conform art. 144 al Legii insolvabilităţii să formuleze contestaţiile împotriva creanţei în mărime de 96863,84 lei înaintată de către SRL „Belvilcom” care urma să fie examinate de către instanţa de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţei incluse în tabelul definitiv, declară că de facto şi de iure administratorul procesului de insolvabilitate nu a informat debitorul despre cesionarea de către Inspectoratul Ecologic de Stat către SRL „Belvilcom” a dreptului de creditor al SA „Viniris” cu creanţa în sumă de 96863,84 lei, iar SA „Viniris” a aflat despre schimbarea creditorului SA „Viniris” în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013. Consideră că prin documentele anexate la materialele pricinii se confirmă că între Noul Creditor SRL „Belvilcom” şi administratorul insolvabilităţii există nişte raporturi specifice cu conflict de interese care au scopul de a falimenta debitorul şi de a acapara de către Noul Creditor prin suportul nemijlocit a administratorului insolvabilităţii a întregului patrimoniu al debitorului preţul de piaţă al cărui este de zeci de ori mai mare decât creanţele validate a Noului Creditor SRL „Belvilcom”.

Indică că are dubii şi suspiciuni asupra modalităţii de validare a creanţelor creditorului SRL „Belvilcom” prin aplicarea semnăturii de către judecător în tabelul de creanţe definitiv în condiţiile când Legea insolvabilităţii prevede în mod obligatoriu în cazurile când există un creditor al debitorului-validarea creanţelor se efectuează de către instanţa insolvabilităţii în mod obligatoriu prin intermediul unei încheieri. La 03 noiembrie 2014 SA „Viniris”, în persoana directorului Gheorghe Bîrdîghin a depus supliment la cererea de revizuire, afirmând că instanţa de recurs a respins recursul declarat de SA „Viniris” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 213 fără careva motivaţie a deciziei adoptate conform normelor de drept material şi normelor de drept procesual aplicabile la examinarea pricinii.

Menţionează că atât prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014, cât şi prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 au fost aplicate eronat atât de către prima instanţă de judecată, cât şi de instanţa de recurs prevederile normelor de drept material şi normelor de drept procesual aplicabile în soluţionarea veridică şi legală a litigiului. Indică că obiect al probaţiei la examinarea prezentei cereri de revizuire sunt circumstanţe importante nemijlocit în sens procesual, care demonstrează nerespectarea prevederilor Legii cu privire la insolvabilitate de către prima instanţă, şi de instanţa de recurs şi nemijlocit de administratorul procesului de insolvabilitate al debitorului SA „Viniris”.

Afirmă că în rezultatul încălcărilor de către prima instanţa, instanţa de recurs şi administratorul procesului de insolvabilitate a termenelor de procedură stabilite prin Legea insolvabilităţii, SA „Viniris” nu a fost înştiinţat şi atras în şedinţele de procedură ale administratorului procesului de insolvabilitate SA „Viniris” fapt ce-a cauzat imposibilitatea contestării acţiunilor şi hotărârilor ilegale ale administratorului procesului de insolvabilitate până la şedinţa de judecata din 17 decembrie 2013 Consideră că instanţele eronat au atribuit rangul de creanţe ale creditorului iniţial - Inspectoratul Ecologic de Stat şi ulterior a creditorului fictiv SRL „Belvilcom” ca creanţe de rangul III.

Susţine că rangul creanţelor creditorului iniţial şi ulterior cesionate creditorului fictiv în sumă de 96863,64 lei sunt creanţe de rangul VI şi nicidecum creanţe de rangul III cum este indicat şi validat de prima instanţa în tabelul de creanţe şi legiferat suplimentar de instanţa de recurs prin decizia din 30 iulie 2014. Consideră că în cazul debitorului SA „Viniris” inactivitatea în calitate de administrator provizoriu şi administrator al procesului de insolvabilitate desemnat de către Curtea de Apel Chişinău la debitorul SA „Viniris” este evidentă, aceasta demonstrându-se prin documentele anexate la materialele pricinii, afirmând că administratorul provizoriu şi administratorul procesului de insolvabilitate SA „Viniris” nu şi-a exercitat obligaţiunile de serviciu conform cerinţelor şi condiţiilor stabilite de legiuitor şi ca rezultat acesta nu este în drept şi nici nu poate solicita careva remunerare materială prin inactivitate totală la debitorul SA „Viniris”.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior, or revizuentul prin cele invocate şi-a expus dezacordul cu soluţia instanţelor de judecată, fapt ce nu se încadrează în temeiurile reglementate de art. 449 CPC Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se regăsesc în prevederile art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societatea pe Acţiuni „Viniris”, în persoana directorului Gheorghe Bîrdîghin împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014, în pricina la cererea introductivă a Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe Acţiuni „Viniris”. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu