2rhc-86/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: M. Ciugureanu dosarul nr. 2rhc-86/15 instanţa de recurs: N. Clima, O. Sternioală, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea pe acţiuni „Viniris”, în pricina civilă la cererea introductivă a Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe acţiuni „Viniris”, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 18 februarie 2015, prin care a fost respins recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Viniris” şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014, prin care au fost aprobate remunerarea lichidatorului Întreprinderea individuală „Jerebţov Anton” şi onorariul de succes, c o n s t a t ă: La 18 octombrie 2011, Inspectoratul Ecologic de Stat a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Viniris”.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 aprilie 2011 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către Inspectoratul Ecologic de Stat şi în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitoriale în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare, în calitate de administrator provizoriu al SA „Viniris” fiind numită ÎI „Jerebţov Anton”.

Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 octombrie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă SA „Viniris”, a fost desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton”, a fost convocată prima adunare de raportare şi validare a creanţelor pentru 15 decembrie 2011, ora 10.40 în incinta Curţii de Apel Economice, a fost propus creditorilor să depună creanţele la Curtea de Apel Economică pînă la adunarea de validare, au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 aprilie 2011 şi a fost obligat administratorul insolvabilităţii să prezinte un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate faţă de debitor şi să verifice temeiurile şi cauzele survenirii insolvabilităţii, mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii debitorului.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii, ÎI „Jerebţov Anton” privind iniţierea procedurii falimentului faţă de SA „Viniris” şi dispusă continuarea procedurii de insolvabilitate şi intrarea în faliment a debitorului SA „Viniris”, fiind desemnat în calitate de lichidator în cadrul procedurii falimentului SA „Viniris”, ÎI „Jerebţov Anton”. În şedinţa instanţei de insolvabilitate administratorul insolvabilităţii Anton Jerebţov a solicitat aprobarea remuneraţiei lichidatorului în sumă de 10500 lei lunar, începînd cu 11 noiembrie 2011 şi a onorariului de succes în mărime de 5% din sumele care vor fi restituite creditorilor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 au fost aprobate remuneraţia lichidatorului ÎI „Jerebţov Anton” în mărime de 10500 lei lunar, începând cu 11 noiembrie 2011 şi onorariul de succes în mărime de 5% din sumele care vor fi restituite creditorilor. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 februarie 2015 a fost respins recursul declarat de către SA „Viniris” şi menţinută încheierea primei instanţe. La 15 mai 2015, SA „Viniris” a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi încheierii primei instanţe şi emiterea unei noi încheieri cu privire la respingerea cererii cu privire la aprobarea remuneraţiei lichidatorului şi a onorariului de succes.

Revizuienta SA „Viniris”, în motivarea cererii de revizuire, a invocat drept temei de revizuire a deciziei instanţei de recurs art. 449 lit. b) CPC. Menţionează că atît instanţa de insolvabilitate, cît şi instanţa de recurs în mod declarativ au constatat că lichidatorul ÎI „Anton Jerebţov” şi-a executat obligaţiunile asumate şi şi-a îndeplinit integral atribuţiile, la care a fost obligat, în condiţiile în care, de fapt, aceste constatări ale instanţelor nu sunt confirmate prin probe şi documente, care ar demonstra cu certitudine executarea de către lichidator a acţiunilor sale la SA „Viniris” în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii.

Susţine că remunerarea lichidatorului ÎI „Jerebţov Anton” poate fi constatată legală şi justificată în cazul cînd la materialele pricinii în cauză ar fi fost anexate probe şi documente certe, care ar demonstra veridic faptul exercitării de către lichidator a obligaţiunilor sale stabilite de instanţa de insolvabilitate şi de Legea insolvabilităţii. Afirmă că revizuienta, declarând recurs, a invocat că lichidatorul ÎI „Jerebţov Anton” în procesul depunerii depozitelor la organul de urmărire penală de la Comisariatul de politie Buiucani mun.

Chişinău, a menţionat cu certitudine faptul că lichidatorul, de fapt, a vizitat sediul SA „Viniris” din satul Truşeni pe parcursul a mai mult de 3,5 ani o singură dată, n-a făcut careva inventariere a bunurilor materiale ale debitorului, n-a întocmit lista debitorilor şi creditorilor în ordinea stabilita de Legea insolvabilităţii şi de instanţa de insolvabilitate şi n-a verificat documentele primare de evidenţă contabilă ale debitorului SA „Viniris”. Menţionează că toate aceste afirmaţii şi constatări ale revizuientei se confirmă prin ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale din 06 ianuarie 2015, emisă de procurorul în Procuratura Buiucani mun. Chişinău, jurist de rangul I, Radion Bordian.

Invocă că instanţa de recurs din motive necunoscute a trecut evident cu vederea aceste afirmaţii ale revizuientei, fapt ce a contribuit semnificativ la pronunţarea unei decizii vădit nefondate şi ilegale. Mai invocă că prin ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale din 06 ianuarie 2015 se demonstrează cu certitudine cuantumul muncii depuse de către lichidatorul ÎI „Jerebţov Anton” pe parcursul activităţii sale în funcţia deţinută în cadrul „Viniris” începind cu luna aprilie 2011 şi pînă la finele anului 2014, activitate care poate fi apreciata fără dubii şi careva suspiciuni cu „zero”. Menţionează că revizuienta a făcut cunoştinţă cu ordonanţa de refuz în pornirea urmăririi penale din 06 ianuarie 2015 în luna martie 2015. Susţine că instanţa de recurs, la examinarea recursului, a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi normele de drept procedural.

Prin referinţa depusă la 15 iulie 2015 SRL „Belvilcom” a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. La 11 august 2015, SA „Viniris” a depus o cerere de revizuire suplimentară, invocând drept temei de revizuire a deciziei instanţei de recurs art. 449 lit. e) CPC. Menţionează că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2015 fostul director al SA „Viniris”, Vadim Iordatii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute la art. art. 248 alin. (5) lit. lit. b) şi d) din Codul penal şi art.190 alin. (5) din Codul penal (în redacţia Legii nr. 985 din 18 aprilie 2002), fiindu-i aplicată pedeapsa definitivă 9 ani închisoare. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, iar în conformitate art. 449 lit. e) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că cele invocate de către revizuientă în cererea de revizuire nu pot servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. lit. b) şi e) CPC.

Or, în sensul art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, precum şi că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, iar în sensul art. 449 lit. e) CPC este de înţeles că hotărârea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărâre, sentinţă sau decizie a instanţei de judecată, care ulterior a fost anulată sau modificată, dispărând astfel suportul probator pe care se sprijină.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiul invocat în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea pe acţiuni „Viniris”, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 18 februarie 2015, în pricina civilă la cererea introductivă a Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe acţiuni „Viniris”. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi