2rc-491/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: I. Secrieru nr. 2rc-491/14 DECIZIE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Viniris”, în persoana directorului Gheorghe Bîrdîghin în pricina civilă la cererea introductivă a Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe Acţiuni „Viniris” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi împotriva tabelului creanţelor, prin care instanţa de insolvabilitate a validat în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013 creanţa înaintată de Societatea pe Acţiuni „Belvilcom” în sumă de 96863,96 lei constată: La 15 aprilie 2011, Inspectoratul Ecologic de Stat s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Viniris”, invocând că societatea având calitate de debitor, se află în incapacitate de a-şi onora obligaţiile de plată ajunse la scadenţă.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 aprilie 2011 cererea introductivă depusă de creditorul Inspectoratul Ecologic de Stat, privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Viniris” a fost admisă. Totodată, prin încheierea dată a fost numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Jerebţov Anton”, deţinătorul certificatului de instruire profesională nr. 14271 din 11 decembrie 2009, eliberat de Academia de Administrare Publică Locală de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 octombrie 2011, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Viniris”, desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton”.

A fost convocată prima adunare de raportare şi de validare a creanţelor pentru 15 decembrie 2011, ora 10.40 în incinta Curţii de Apel Economice. Creditorilor le-a fost propus să depună creanţele la Curtea de Apel Economică până la adunarea de validare. Măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 aprilie 2011 au rămas în vigoare. Administratorul insolvabilităţii a fost obligat să prezinte un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, aplicate faţă de debitor şi să verifice temeiurile şi cauzele survenirii insolvabilităţii, mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii debitorului.

La 24 octombrie 2013, SRL „Belvilcom”a înaintat cerere de validare a creanţei, indicând că în baza contractului de cesiune de creanţă nr. 13 din 03 octombrie 2013, încheiat între Inspectoratul Ecologic de Stat şi SRL „Belvilcom”, a transmis către SRL „Belvilcom” creanţa în sumă de 96893,96 lei faţă de SA „Viniris”. Creditorul SRL „Belvilcom” a solicitat validarea creanţei SRL „Belvilcom” faţă de SA „Viniris” în proces de insolvabilitate în sumă de 96893,96 lei, includerea şi efectuarea modificărilor în tabelul creanţelor de către administratorul insolvabilităţii cu înregistrarea în calitate de creanţă în sumă de 96863,93 lei a SRL „Belvilcom” faţă de SA „Viniris” în proces de insolvabilitate.

La 04 decembrie 2013 administratorul insolvabilităţii SA „Viniris” – Anton Jerebţov a înaintat cerere privind aprobarea remuneraţiei administratorului provizoriu, solicitând admiterea cererii şi aprobarea remuneraţiei administratorului provizoriu ÎI „Jerebţov Anton” din contul patrimoniului debitorului „Viniris” în mărime de 31200 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost admisă cererea administratorului provizoriu al SA „Viniris” - ÎI „Jerebţov Anton” privind aprobarea onorariului şi încasat de la SA „Viniris” suma de 31200 lei în folosul ÎI „Jerebţov Anton” în calitate de remunerare a administratorului provizoriu. De asemenea, în cadrul şedinţei de judecată din 17 decembrie 2013, au fost validate creanţele înaintate de Societatea pe Acţiuni „Belvilcom” faţă de Societatea pe Acţiuni „Viniris” în sumă de 96863,96 lei, incluse în tabelul definitiv, prezentat de administratorul insolvabilităţii Anton Jerebţov.

La 10 ianuarie 2014, SA „Viniris” în persoana directorului Gheorghe Bîrdîghin, a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu pronunţarea deciziei corespunzătoare în ordinea prevăzută de CPC. În motivarea cererii de recurs şi-a exprimat dezacordul cu încheierea recurată, menționând că aceasta este nefondată şi lipsită de suport juridic.

Indică că Curtea de Apel Chişinău a pus la baza validării creanţelor în sumă de 96863,96 lei a creditorului „Belvilcom” SRL contractul de cesiune a creanţei nr. 13 din 03 octombrie 2013 încheiat între SRL „Belvilcom” şi Inspectoratul Ecologic de Stat în calitate de „cedent”, iar ca temei de încheiere a contractului de cesiune menţionat, părţile au invocat prevederile art. 556-566 Cod civil, în condiţiile când de facto şi de iure, conform art. 2 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate a oricărui agent economic este reglementat prin Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 şi Cod procedură civilă.

Declară că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 octombrie 2011, au fost validate deja creanţele creditorului Inspectoratul Ecologic de Stat al RM faţă de debitorul SA „Viniris”, înaintate prin intermediul cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate a debitorului SA ”Viniris” în sumă de 84528,00 lei, iar de către asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului sau de către terţi, este admisibilă numai în ordinea prevăzută de art. 146, 147, 148, 149 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi nicidecum separat, în ordinea prevăzută prin art. 556-566 Cod Civil RM.

Menţionează că contractul de cesiune nr. 13 din 03 octombrie 2013 care a servit ca temei de validare a creanţelor noului creditor SRL „Belvilcom” de facto şi de iure reprezintă un contract de vânzare - cumpărare a creanţelor şi nu contract de cesiune, deoarece cesiunea creanţelor nu prevede şi nu stabileşte obligaţiunea „cesionarului” de a achita „cedentului” contravaloarea sau costul creanţelor cesionate conform contractului de cesiune. Susţine că acest argument este susţinut şi în pct. 3.2 a contractului de cesiune, care stabileşte că „cesionarul” este obligat ca în termen de 3 zile de la data semnării prezentului contract, să achite costul cesiunii la conturile cedentului.

Explică că ilegalitatea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 prin care au fost validate creanţele noului creditor SRL „Belvilcom” în sumă de 96863,84 lei, se confirmă şi prin contrapunerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 cu hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 octombrie 2011, din care rezultă că instanţele de judecată menţionate au pronunţat de facto şi de iure două hotărâri pe una şi accesaşi creanţă faţă de debitorul SA”Viniris” conform cărora s-a schimbat tabelul de creanţă al debitorului SA „Viniris” faţă de creditorii săi pe de o parte, iar pe de altă parte Curtea de Apel Chişinău nu era în drept să majoreze cuantumul creanţelor de la 84528,00 lei până la 96863,84 lei din motivul că s-a implicat în modificarea dispozitivului hotărârii Curţii de Apel Economice din 18 octombrie 2011 în pricina dată, fapt ce contravine prevederilor Codului de procedură civilă şi Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012. Un alt temei de casare a încheierii din 17 decembrie 2013, îl consideră a fi prezenţa conflictului de interese între administratorul debitorului SA „Viniris” şi noul creditor SRL „Belvilcom”, care pretinde asupra patrimoniului debitorului SA „Viniris”.

La fel, afirmă că necesitatea casării încheierii din 17 decembrie 2013, este dictată şi prin prisma prevederilor Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, prevederile căruia nu permite validarea de două ori a unei şi aceiaşi creanţe. Totodată susţine că în caz de cesiune, o creanţă în ordinea stabilită de art. 556 - 566 Cod civil este că obligaţiunile debitorului faţă de noul creditor SRL „Belvilcom” nu pot depăşi suma de 84528,00 lei, suma creanţelor validate prin hotărârea din 18 octombrie 2011 în pricina dată, iar cesionarea creanţelor nu poate agrava situaţia debitorului faţă de noul creditor în raport cu situaţia existentă până la cesionare.

Invocă că dovadă a faptului că noului creditor SRL „Belvilcom” desfăşoară o acţiune cu caracter „raider” sunt copiile de pe câteva decizii şi informaţii care demonstrează că scopul final al acţiunilor noului creditor SRL ”Belvilcom” faţă de debitorii aflaţi în proces de insolvabilitate, este acapararea întregului patrimoniu a debitorilor aflaţi în proces de insolvabilitate. Apreciază recurentul ca fiind dubios însăşi raporturile dintre SRL „Belvilcom” şi Inspectoratul Ecologic de Stat, rezultate din contractul de cesiune nr.13 din 03 octombrie 2013, luând în consideraţie statutul şi obligaţiunile flecarii părţi implicate în acest contract netransparent pe de o parte şi forma organizatorico juridică de constituire a fiecărui părţi contractante pe de altă parte.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014 a fost respins recursul declarat de SA „Viniris” şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013. La 23 aprilie 2014 SA „Viniris” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014, care prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014 a fost admisă, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014 şi reţinută pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie.

La 22 iulie 2014 SA „Viniris” a depus supliment la recursul declarat împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitând admiterea integrală a prezentei cereri, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, cu pronunţarea unei noi decizii prin care să fie respinsă acţiunea noului creditor SRL „Belvilcom” către debitorul SA „Viniris” privind validarea creanţei de rangul III în sumă de 96863,93 lei, în baza contractului de cesiune fictivă a creanţei nr. 13 din 03 octombrie 2013, anularea semnăturii instanţei de insolvabilitate aplicate în tabelul creanţelor privind validarea creanţelor SRL „Belvilcom” în sumă de 96863,93 lei din motivul că acţiunea creditorului dat, este integral nefondată şi fără careva temei şi suport juridic.

De asemenea, recurentul solicită şi casarea încheierii primei instanţe din 17 decembrie 2013 privind aprobarea cuantumului remuneraţiei administratorului procesului de insolvabilitate SA „Viniris” în sumă de 31200 lei, ca fiind nefondate şi ilegale, fără confirmarea de către administratorul insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton” a onorării obligaţiunilor de serviciu, cu înlăturarea din funcţia de administrator al procesului insolvabilităţii SA „Viniris” - ÎI „Jerebţov Anton” din motivul neexecutării intenţionate a obligaţiunilor de serviciu şi comportamentului dubios, tendenţios şi preconceput faţă de debitorul SA „Viniris”. În motivarea cererii date, recurentul a invocat că încheierea primei instanţe este nejustificată, emisă cu aprecieri, constatări şi concluzii contradictorii şi vădit nefondate.

Invocă că administratorul insolvabilităţii SA „Viniris” - ÎI „Jerebţov Anton” a ascuns informaţia privind relaţiile şi conlucrarea sa cu SRL „Belvilcom”, acesta fiind obligat de a aduce spre cunoştinţa instanţei de judecată şi a debitorului despre apariţia sau posibilitatea apariţiei conflictelor de interese. De asemenea, menţionează că administratorul insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton” era obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care a luat cunoştinţă în procesul exercitării funcţiei, să nu le utilizeze în scop personal sau al terţilor şi să nu permită acestora accesul la informaţii, cu excepţia dezvăluirii informaţiei autorităţilor efectuate conform competenţilor stabilite de legislaţia care reglementează activitatea acestor autorităţi.

Susţine că după prezentarea de către debitor a planului de restructurare prin intermediul programului European „Enpard”, administratorul insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton” a folosit în interese personale împuternicirile acestuia prevăzute de lege, intenţionând să realizeze în scopuri personale bunurile întreprinderii. Declară recurentul că dispune de probe care confirmă faptul că administratorul procesului de insolvabilitate SA „Viniris” de facto şi de iure nu şi-a onorat obligaţiunile funcţionale, nu a efectuat nicio acţiune la debitor privind integritatea şi paza, păstrarea şi evaluarea patrimoniului ce aparţine SA „Viniris”, inclusiv disponibil pentru comercializare cu posibilitatea achitării creanţei creditorului în condiţiile când valoarea totală a patrimoniului debitorului depăşeşte creanţele unicului creditor de 50 de ori.

Indică că nu a fost întocmită până la moment lista creditorilor şi debitorilor SA „Viniris”, fapt ce confirmă că administratorul procesului de insolvabilitate nu a îndeplinit indicaţiile Curţii de Apel Chişinău ce ţine de inventarierea şi evaluarea averii debitorului conform art. 24 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 113 din 27 aprilie 2007. Explică că administratorul procesului de insolvabilitate SA „Viniris” nu a executat decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2008 privind înlăturarea obstacolelor în utilizarea averii de care dispunea SA „Viniris” şi eliberarea încăperilor, precum şi a terenului aferent asfaltat.

Indică că în continuare se fură patrimoniul SA „Viniris” şi cei 481 de acţionari a SA „Viniris”, alături de cauzele penale nr. 2006036636 şi nr. 2008036320 aflate pe rol la Curtea de Apel Chişinău şi cauzei penale cu nr. 2010036930, intentată de Procuratura Generală, în baza falsificării de către factorii de decizie a SRL „Viniris-Lux” a probelor în procesul civil, neexecutarea intenţionată a hotărârii instanţei de judecată şi folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu în interese personale, sunt dispuşi să înainteze noi acţiuni şi să-şi apere interesele lor legale.

Astfel fiind, consideră că administratorul insolvabilităţii SA „Viniris” nu poate fi remunerat din motiv că acesta nu a efectuat careva acţiuni la debitor în direcţia stabilită, acesta în realitate s-a ocupat cu căutarea creditorului fictiv SRL „Belvilcom”, prin intermediul căruia administratorul insista să convingă instanţa de insolvabilitate de a transmite acestui debitor întreg patrimoniul al debitorului SA „Viniris”. Susţine că la materialele prezentei pricini lipsesc documente afirmative care ar atesta şi legifera faptul că administratorul insolvabilităţii a efectuat careva lucru la debitorul SA „Viniris”, fapt care presupune că încheierea instanţei de insolvabilitate din 17 decembrie 2013 privind aprobarea cuantumului remuneraţiei administratorului ÎI „Jerebţov Anton” este ilegală.

Apreciază acţiunile administratorului de insolvabilitate a SA „Viniris” ca fiind ilegale, contradictorii, tendenţioase preconcepute cu scopul diametral opuse intereselor debitorului SA „Viniris” din motivul că pe parcursul a mai mult de 2 ani şi 7 luni a prezentat instanţei de insolvabilitate rezumatul activităţii sale care constă din emiterea a 3 ordine inclusiv ordinul nr. 1 din 28 decembrie 2011 cu privire la prezentarea informaţiei şi documentelor pentru executarea atribuţiilor administratorului de insolvabilitate şi nr. 2 din 28 decembrie 2011 cu privire la inventarierea masei debitoare, precum şi ordinul nr. 3 din 28 decembrie 2011 cu privire la suspendarea acţiunii contractului individual de muncă a administratorului SA „Viniris”.

Menţionează că concomitent ÎI „Jerebţov Anton” a prezentat instanţei de insolvabilitate şi raportul din 11 noiembrie 2011 cu nr. 1 unde acesta concluzionează că SA „Viniris” se află în incapacitate de a achita datoriile creditorului în sumă de 84528 lei, sumă care reprezintă amenda calculată de Inspectoratul Ecologic de Stat în condiţiile când administratorul de fapt şi de drept nu a efectuat inventarierea patrimoniului debitorului la faţa locului. Indică că patrimoniul, valoarea de piaţă a căruia constituie peste 10000000 lei şi este compus din 8 construcţii capitale amplasate în comuna Truşeni str. 27 august, 53, pe un teren de pământ cu suprafaţa de peste 2 ha. La fel debitorul dispune de diverse utilaje tehnologice necesare pentru producerea care nu au fost supuse inventarierii şi evaluării de către administratorul insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton”.

Prin prisma acestor circumstanţe, recurentul consideră integral neîntemeiată admiterea de către instanţa de insolvabilitate a cuantumului de remunerare a lichidatorului în mărime de 31200 lei. Indică că nu este clar cum instanţa de insolvabilitate a legiferat incapacitatea de plată a debitorului SA „Viniris” în condiţiile când la materialele pricinii lipseşte actul de inventariere a patrimoniului debitorului SA „Viniris”, a actului de evaluare a bunurilor materiale a debitorului la ziua intentării procesului de insolvabilitate. Astfel, susţine că Curtea de Apel Chişinău ilegal a constatat incapacitatea de plată a debitorului SA „Viniris” nu în baza a unor documente şi probe certe care necesitau să fie întocmite de administratorul provizoriu ÎI „Jerebţov Anton” în ordinea stabilită de legea insolvabilităţii, dar numai în baza declaraţiilor verbale a acestui administrator.

Recurentul consideră ilegale acţiunile instanţei de insolvabilitate, prin care au fost introduse rectificări în tabelul de creanţe a creditorilor SA „Viniris” în rezultatul cărora creditorul – Inspectoratul Ecologic de Stat a fost schimbat cu noul creditor SRL „Belvilcom” în baza contractului de cesiune fictive nr. 13 din 03 octombrie 2013 cu creanţe de rangul III în suma 96863,93 lei. Mai mult, consideră că creanţei îi este incorect atribuită rangul III – creanţe pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor, credite interne şi externe acordate cu garanţie de stat, impozitele şi alte obligaţii de plată la bugetul public naţional. Invocă că debitorul SA „Viniris” nu are careva datorii la acest compartiment.

În concluzie afirmă recurentul că administratorul procesului de insolvabilitate a SA „Viniris” - ÎI „Jerebţov Anton” nu merită a fi remunerat pentru inactivităţile şi inacţiunile sale, dar şi comportamentului dezastruos în tandem cu SRL „Belvilcom” având drept scop acapararea ilegală a întregului patrimoniu a debitorului SA „Viniris”, iar ca urmare acesta urmează a fi înlăturat din funcţia menţionată la SA „Viniris”. De asemenea, recurentul mai invocă că la materialele pricinii în cauză, precum şi în procesul şedinţei de judecată din 17 decembrie 2013 în instanţa de insolvabilitate, lipsesc careva confirmări privind introducerea modificărilor în tabelul creanţelor în ordinea stabilită de legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în rezultatul cărora creditorul iniţial al debitorului SA „Viniris” – Inspectoratul Ecologic de Stat a fost substituit cu noul creditor - SRL „Belvilcom”.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea actelor contestate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, După cum rezultă din materialele dosarului, prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 octombrie 2011, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Viniris”, fiind totodată desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Jerebţov Anton”, deţinătorul certificatului de instruire profesională nr. 14271 din 11 decembrie 2009, eliberat de Academia de Administrare Publică Locală de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova (f. d. 107 Vol. I). Este cert ţi faptul că la 04 decembrie 2013, administratorului provizoriu SA „Viniris” – ÎI „Jerebţov Anton”, a înaintat în instanţa de insolvabilitate o cerere prin care a solicitat aprobarea remuneraţiei din contul patrimoniului debitorului „Viniris” în mărime de 31200 lei.

(f. d. 3 Vol. II) Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, cererea administratorului provizoriu al SA „Viniris” - ÎI „Jerebţov Anton” cu privire la aprobarea onorariului a fost admisă şi încasat de la SA „Viniris” în folosul ÎI „Jerebţov Anton” suma de 31200 lei cu titlu de remunerare. Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, cheltuielile judiciare aferente perioadei de observare a debitorului privind taxa de stat, privind remunerarea administratorului provizoriu, privind notificarea, privind convocarea şedinţelor şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul provizoriu se suportă din patrimoniul debitorului. Prin tranzacţie se poate stabili o altă ordine de repartizare a cheltuielilor judiciare.

Iar conform alin. (4) al aceleiaşi norme, modalitatea de repartizare a cheltuielilor judiciare şi a cheltuielilor de remunerare a administratorului provizoriu o stabileşte instanţa de insolvabilitate într-o hotărâre sau încheiere emisă în urma examinării cauzei. În speţă au relevanţă şi prevederile art. 25 alin. (5) lit. i) şi alin. (6) al Legii insolvabilităţii, care expres indică la principalele atribuţii şi drepturi ale administratorului provizoriu în cadrul prezentei legi, care sunt: primirea remuneraţiei şi recuperarea cheltuielilor, confirmate de instanţa de insolvabilitate, suportate de administratorul provizoriu în activitatea sa.

Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară. Având în susţinere prevederile legale sus enunţate, instanţa de recurs reţine că la caz a fost incontestabil demonstrat că administratorul provizoriu al SA „Viniris” – Anton Jerebţov şi-a executat obligaţiunile asumate şi a îndeplinit integral atribuţiile la care a fost obligat, ca urmare acesta fiind în drept de a pretinde la încasarea remuneraţiei pentru îndeplinirea acestei activităţi.

Totodată, în speţă este de menţionat şi faptul că suma solicitată şi acordată de Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 17 decembrie 2013 în mărime de 31200 lei, pentru perioada 26 aprilie 2011 şi până la 25 octombrie 2011, este una rezonabilă, la stabilirea acesteia corect fiind aplicate şi prevederile pct. 1 al Hotărârii Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, în coroborare cu Hotărârea Guvernului RM nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară. În acest context, instanţa de recurs apreciază critic afirmaţia recurentului, precum că instanţa de judecată eronat a dispus încasarea din contul debitorului SA „Viniris” în beneficiul ÎI „Jerebţov Anton” suma de 31200 lei pe care o califică ca una exagerată din motiv că administratorul nu şi-a executat întocmai obligaţiile.

Aceasta deoarece, pe lângă faptul că susţinerile date poartă un caracter pur declarativ nefiind confirmate prin probe pertinente, se mai constată că în cadrul şedinţei de judecată a instanţei de insolvabilitate, reprezentantul debitorului SA „Viniris” Gheorghe Bîrdîghin şi-a exprimat acordul faţă de demersul înaintat de administratorul provizoriu privind aprobarea onorariului în mărime de 31200 lei, fapt ce se oglindeşte în procesul-verbal al şedinţei de judecată din 17 decembrie 2013 (f. d.14 - 15 Vol. II), asupra cărui, de altfel, nu au fost prezentate, conform art. 275 alin. (6) CPC, careva observaţii. Totodată, instanţa de recurs constată ca neîntemeiat şi dezacordul recurentului SA „Viniris” cu validarea de către instanţa de insolvabilitate în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013 a creanţelor creditorului SRL „Belvilcom” în sumă de 96863,84 lei, incluse în tabelul prezentat de către administratorul insolvabilităţii Anton Jerebţov.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs va reţine dispoziţiile art. 143 alin. (8) al Legii insolvabilităţi, care prevăd că consemnarea judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanţelor are efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate, conform valorii şi rangului lor, precum şi pentru debitor, administrator/lichidator şi pentru toţi creditorii chirografari şi creditorii garantaţi.

Astfel, prin prisma normei enunţate, având în susţinere şi prevederile art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, care expres indică că hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege, este evident că SA „Viniris” a contestat validarea de către instanţa de insolvabilitate la 17 decembrie 2013 a creanţei creditorului SRL „Belvilcom”, care are efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate şi care, în virtutea legii, nu poate fi atacată cu recurs.

Or, nefiind de acord cu creanţa în mărime de 96863,84 lei înaintată de către SRL „Belvilcom”, SA „Viniris” urma, conform art. 144 al Legii insolvabilităţii, să formuleze contestaţie cu privire la creanţa dată, care urma a fi examinată de către instanţa de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţelor incluse în tabelul definitiv. Pe când, la caz se constată că o astfel de contestaţie SA „Viniris” în instanţa de insolvabilitate nu a formulat, mai mult, în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013 reprezentantul debitorului SA „Viniris” Gheorghe Bîrdîghin a susţinut admiterea cererii privind validarea creanţei, fapt ce incontestabil se reflectă în procesul-verbal al şedinţei de judecată din 17 decembrie 2013 (f. d. 14 - 15 Vol. II), asupra cărui, după cum a fost menţionat mai sus, nu au fost formulate obiecţii, conform art. 275 alin. (6) CPC.

Pe cale de consecinţă, la acest segment, vor fi reţinute şi prevederile art. 143 alin. (6) al Legii insolvabilităţii, care indică că o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi tabelului creanţelor, prin care instanţa de insolvabilitate a validat în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013 creanţa înaintată de Societatea pe Acţiuni „Belvilcom” în sumă de 96863,96 lei.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Viniris”, reprezentată de directorul Gh. Bîrdîghin. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi tabelul creanţelor, prin care instanţa de insolvabilitate a validat în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2013 creanţa înaintată de Societatea pe Acţiuni „Belvilcom” în sumă de 96863,96 lei. Decizia este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu