2rci-118/18 — contestarea tabelului definitiv al creanțelor

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2rci-118/18

Judecător: E. Clim

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Luiza Gafton, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată

„Ghiofrig” prin intermediul avocatului Ghereg Ina,

în cauza civilă la cererea introductivă depusă de Societatea cu răspundere

limitată „Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de

sine,

la contestația creditorului Societatea cu răspundere limitată „Ghiofrig”

împotriva tabelului definitiv al creanțelor,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, prin care s-a

respins contestația creditorului Societatea cu răspundere limitată „Ghiofrig”

împotriva tabelului definitiv al creanțelor,

c o n s t a t ă :

La 18 septembrie 2015, SRL „Belvilcom” a depus cerere introductivă privind

intentarea procesului de insolvabilitate față de sine.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2015, cererea

introductivă depusă de SRL „Belvilcom” a fost admisă spre examinare.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2015 s-a constatat

insolvabilitatea debitorului SRL „Belvilcom” și s-a intentat procesul de

insolvabilitate față de SRL „Belvilcom”, în calitate de administrator al

insolvabilității fiind desemnat Iovu Oleg.

La 20 aprilie 2016 SRL „Ghiofrig” a depus cerere de validare a creanțelor,

solicitând totodată repunerea în termen a acesteia.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016, s-a admis

cererea SRL „Ghiofrig” cu privire la repunerea în termen a cererii de validare a

creanțelor față de debitorul SRL „Belvilcom”, s-a repus în termen cererea

creditorului SRL „Ghiofrig” cu privire la validarea creanței față de debitorul SRL

„Belvilcom” și s-a numit ședința specială pentru examinarea cererii de validare a

creanței creditorului SRL „Ghiofrig” față de debitorul SRL „Belvilcom” pentru data

de 17 ianuarie 2017, ora 10:30.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017 s-a respins recursul

1

declarat de administratorul insolvabilității SRL „Belvilcom”, Iovu Oleg, și s-a

menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016. S-a respins

cererea creditorilor SRL „Alum-Sistem”, SRL „Siluma”, Vasile Chirica și Ludmila

Chirica de alăturare la recursul declarat de către administratorul insolvabilității SRL

„Belvilcom”, Iovu Oleg.

La 13 aprilie 2017 administratorul insolvabilității SRL „Belvilcom”, Iovu Oleg,

a prezentat instanței de insolvabilitate tabelul definitiv al creanțelor pentru ședința

specială de validare a creanțelor din 02 mai 2017. Potrivit tabelului mai sus

menționat, administratorul insolvabilității nu a admis spre validare creanța SRL

„Ghiofrig”.

La 27 aprilie 2017 SRL „Ghiofrig” a depus contestație împotriva tabelului

definitiv al creanțelor, pe marginea neacceptării creanței înaintate de SRL

„Ghiofrig” față de SRL „Belvilcom” în sumă de xxxx lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, contestația depusă

de creditorul Societatea cu răspundere limitată „Ghiofrig” împotriva tabelului

definitiv al creanțelor, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 07 iulie 2017 SRL „Ghiofrig”

prin intermediul avocatului Ghereg Ina a declarat recurs, completându-l la 08

februarie 2018. Solicită recurentul admiterea recursului, casarea încheierii contestate

cu soluționarea problemei în fond, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a

contestației și validării creanței SRL „Ghiofrig” față de debitorul insolvabil SRL

„Belvilcom” în sumă de xxxx lei, cu titlu de creanță chirografară de rangul V.

În motivarea recursului a indicat că încheierea contestată este ilegală și

neîntemeiată. Menționează recurentul că instanța de insolvabilitate la emiterea

încheierii contestate a aplicat eronat legea și nu a ținut cont de efectele deciziei

Curții Supreme de Justiție din 23 martie 2016. La fel, menționează recurentul că

creanța acestuia derivă dintr-un act juridic valabil și anume, contractul de cesiune a

creanței nr. 21/01/2011/2 valabilitatea căruia a fost confirmată prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 23 martie 2016 (dosar nr. 2rac-6/16).

La 17 aprilie 2018, administratorul insolvabilității SRL „Belvilcom”, Iovu

Oleg, a depus referință pe marginea recursului declarat de SRL „Ghiofrig” prin

intermediul avocatului Ghereg Ina, solicitând respingerea acestuia.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei, Colegiul consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins, cu

menținerea încheierii contestate reieșind din următoarele considerente:

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, „Procesul de insolvabilitate

se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele

ale prezentei legi”.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, „Instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea”.

Potrivit art. 144 alin. (1) din Legea insolvabilității, „Debitorul și creditorii pot

să formuleze contestații cu privire la creanțele și la drepturile de preferință

neadmise sau trecute integral sau parțial de administratorul

insolvabilității/lichidator în tabelul definitiv”.

Studiind contestația formulată de SRL „Ghiofrig”, Colegiul constată că aceasta

2

se fundamentează pe faptul că creanța SRL „Ghiofrig” față de SRL „Belvilcom”,

derivă dintr-un contract valabil de cesiune a creanței.

Cercetând materialele cauzei, Colegiul reține că la dosar au fost anexate copiile

necertificate ale contractului de cesiune a creanței nr. 21/01/2011/2 din 21 ianuarie

2011 în limba rusă (f.d. 146-147 vol. IV) și în limba română (f.d. 5-6 vol. V).

În conformitate cu art. 123 alin. (2) CPC, „Faptele stabilite printr-o hotărîre

judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de

drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care

judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane”.

Raportând norma legală enunțată la circumstanțele cauzei, Colegiul reține că

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 martie 2016 s-a constatat valabilitatea

contractului de cesiune a creanței nr. 21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011. Astfel,

orice dubii cu privire la valabilitatea respectivului act juridic sunt înlăturate.

Conform art. 556 alin. (1) Cod Civil, „O creanță transmisibilă și sesizabilă

poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui contract. Din

momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în

drepturile ce decurg din creanță”.

Astfel, contractul de cesiune a creanței nr. 21/01/2011/2 din 21 ianuarie 2011 a

fost încheiat între SRL „Ghiofrig” în calitate de cedent, SRL „Belvilcom” în calitate

de cesionar și ÎA „Maconi” în calitate de debitor.

Potrivit pct. 1.1 din contract „În conformitate cu prezentul Contract, din

momentul semnării acestuia SRL „Ghiofrig” cesionează iar SRL „Belvilcom” preia

creanța primului, devenind noul creditor al ÎA „Maconi” pentru datoria în sumă de

xxxx lei”.

Astfel, Colegiul menționează că în baza respectivului contract SRL „Ghiofrig”

a cesionat creanța pe care o deținea față de ÎA „Maconi”, către SRL „Belvilcom”,

având loc o substituire a creditorul originar (cedentul) în cadrul raportului

obligațional.

Colegiul reține că din momentul încheierii respectivului contract, a avut loc o

subrogare a creditorilor în raport cu debitorul ÎA „Maconi”.

Conform art. 514 Cod Civil, „Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii”

Având în vedere norma legală enunțată, Colegiul constată că respectivul act

juridic nu prevede nașterea a careva obligații ale SRL „Belvilcom” față de SRL

„Ghiofrig”, sau drepturi de creanță ale SRL „Ghiofrig” față de SRL „Belvilcom”.

Colegiul consideră că cererea formulată de SRL „Ghiofrig” cu privire la validarea

creanței față de debitorul insolvabil SRL „Belvilcom” în sumă de xxxx lei, este

lipsită de temei.

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că administratorul insolvabilității

SRL „Belvilcom”, Iovu Oleg, justificat nu a admis spre validare creanța SRL

„Ghiofrig”, iar instanța de insolvabilitate corect a respins contestația depusă de

creditorul SRL „Ghiofrig” împotriva tabelului definitiv al creanțelor.

Pentru considerentele enunțate mai sus, recursul declarat de recursul SRL

„Ghiofrig” prin intermediul avocatului Ghereg Ina urmează a fi respins, iar

încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 fiind legală și întemeiată,

3

urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Ghiofrig”

prin intermediul avocatului Ghereg Ina.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, emisă în

cauza civilă la cererea introductivă depusă de Societatea cu răspundere limitată

„Belvilcom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine, la

contestația creditorului Societatea cu răspundere limitată „Ghiofrig” împotriva

tabelului definitiv al creanțelor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Luiza Gafton

Ion Druță

4