3ra-992/15 — Contestarea actului de constatare

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr.3ra-992/15 Judecător: A. Miron Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Traciuc, I. Cotruţă, A. Şpac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Saharneanu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Saharneanu Vladimir către Comisia Naţională de Integritate privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Saharneanu Vladimir a fost respinsă iar hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 iunie 2014 a fost menţinută, CONSTATĂ : La 17 februarie 2014, reclamantul Saharneanu Vladimir, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Naţionale de Integritate, solicitînd anularea actului de constatare nr. 04/12 din 30 ianuarie 2014 şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul Saharneanu Vladimir a invocat că, este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, membru al Fracţiunii Partidului Liberal Reformator. Legislaţia îl obligă să prezinte declaraţia cu privire la venituri şi proprietate, autorităţii competente - Comisia Naţională de Integritate a RM. La 14 martie 2013, reclamantul a prezentat declaraţia cu privire la venituri şi proprietate pentru anul 2012. La 30 ianuarie 2014, Comisia a expediat în adresa reclamantului actul de constatare nr. 04/12.

Indică că, Comisia a dispus prin Decizia nr. 34/4 din 12 septembrie 2013, începerea din oficiu a procedurii de control a veniturilor şi proprietăţilor în privinţa sa. Susţine că, nu i-a fost adus la cunoştinţă faptul intentării din oficiu a procedurii de control. Menţionează că, constatarea Comisiei, precum că i-ar fi explicat drepturile, nu corespunde realităţii şi nu a cunoscut despre necesitatea de a prezenta dovezi. 1 Consideră că, în mod unilateral, Comisia a constatat prin actul din 30 ianuarie 2014, încălcarea regimului juridic al declarării veniturilor şi proprietăţii şi a regimului juridic al declarării intereselor personale. Indică că, prin actul nr. 04/12 din 30 ianuarie 2014, Comisia a constatat încălcarea regimului juridic al declarării veniturilor şi proprietăţii şi al regimului juridic al declarării intereselor personale, fără a face referire la data cînd au fost obţinute veniturile nedeclarate.

Susţine că, veniturile realizate pe parcursul exercitării funcţiei trebuie să fie corelate cu cele dobîndite în aceeaşi perioadă şi numai dacă se constată o diferenţă vădită, se va sesiza organul de urmărire penală, astfel Comisia nu face nici cea mai elementară evaluare a veniturilor reclamantului pentru a putea determina cu certitudine dacă există sau nu o diferenţă vădită între cele dobîndite şi cele declarate. Atrage atenţia că, perioada de referinţă în acest caz poate servi doar anul pentru care a fost depusă declaraţia, alte venituri obţinute anterior şi nedeclarate nu au relevanţă pentru aprecierea de către Comisie. Indică că, din actul contestat, nu rezultă că, anterior aprecierii eronate de către Comisie a diferenţei vădite, s-ar fi efectuat un calcul pentru determinarea diferenţei, menţionînd că actul nr. 04/12 din 30 ianuarie 2014 are un caracter tendenţios şi urmăreşte scopul defăimării lui.

În acest context invocă că, valoarea totală a sumelor din conturile bancare deschise pe numele lui este una derizorie şi nu constituie o diferenţă vădită între veniturile declarate şi cele obţinute în anul 2012. Afirmă că, Comisia nu a indicat data depunerii acestor sume în conturile bancare pentru a aprecia dacă transferurile băneşti s-au efectuat în anul 2012, iar cotele din capitalul social în societăţile comerciale le-a obţinut cu multă vreme înainte de anul 2012 şi nu constituie o creştere a valorii proprietăţilor în anul 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 iunie 2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantului Saharneanu Vladimir împotriva Comisiei Naţionale de Integritate privind contestarea actului de constatare nr. 04/12 din 30 ianuarie 2014. În motivarea soluţiei sale, instanţa de fond a menţionat că actul administrativ contestat de reclamant este legal şi întemeiat şi emis conform prevederilor legale iar temei de admitere a acţiunii nu există. La 20 iunie 2014 Vladimir Saharneanu a depus apel prin care a solicitat, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Ulterior la 05 septembrie 2014, Saharneanu Vladimir a depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 12 februarie 2015, apelul depus de către Saharneanu Vladimir a fost respins, hotătrîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din data de 14 iunie 2014 a fost menţinută. 2 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural iar în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 29 mai 2015, Saharneanu Vladimir a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul Saharneanu Vladimir că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 12 februarie 2015 a fost expediată recurentului la data de 07 aprilie 2015. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus la data de 29 mai 2015 de către Saharneanu Vladimir în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia.

La data de 11 iunie 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa Comisiei Naţionale de Integritate copia recursului depus de către Saharneanu Vladimir, cu informarea concomitentă a acesteia despre necesitatea depunerii referinţei. La data de 07 iulie 2015, Comisiei Naţionale de Integritate a depus referinţa la cererea de recurs depusă de către, solicitînd respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de Saharneanu Vladimir, Colegiul atestă că recurentul nu indică nici un argument vis-a- vis de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de Saharneanu Vladimir, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei 3 recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către Saharneanu Vladimir ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Saharneanu Vladimir ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., 4 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Saharneanu Vladimir, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Saharneanu Vladimir către Comisia Naţională de Integritate privind contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5