3ra-985/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Anenii Noi Dosarul nr.3ra-985/15 Judecător: V. Panfilii Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, V. Prutean, A. Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Eni Polina”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală „Eni Polina” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii Noi, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Întreprinderea Individuală „Eni Polina” a fost respinsă, admisă parţial iar hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din data de 01 octombrie 2014 a fost menţinută.

CONSTATĂ : La data de 06 februarie 2014, reclamanta ÎI,,Eni Polina”, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva IFS Anenii Noi cu privire la anularea decizie nr. 1741/1 din 27 septembrie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale, prin care s-a încasat 50000 lei amendă pentru comercializarea cu timbru de acciz fals a producţiei alcoolice supuse accizului. ÎI „Eni Polina" la 06.02.2014 s-a adresat instanţei judecătoreşti cu acţiune împotriva IFS Anenii Noi. A solicitat anularea deciziei nr. 1731/1 din 27.09.2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale, prin care s-a încasat 50 000 lei amendă pentru comercializarea cu timbru de acciz fals a producţiei alcoolice supuse accizului.

A invocat, că la 14.02.2013 pârâtul a efectuat controlul fiscal prin metoda verificării operative, privind respectarea legislaţiei referitor la marcarea cu timbru de acciz a băuturilor alcoolice la punctul comercial din satul Floreni, care aparţine II „Eni Polina" şi a fost întocmit actul de control nr. 1-621472 din 14.02.2013. În rezultatul controlului au fost ridicate două sticle de vodcă Kumaniok vol. 0.5 litri marcate cu timbru de acciz cu nr. 1103012264235 şi 1103012232850, suspectate de a fi contrafăcute şi anume: la prima vedere timbrele de acciz la băutura alcoolică este 1 suspectată la aplicare hologramei şi codului de bare.

Ulterior, în baza rezultatelor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3331 din 24.05.2013 întocmit de SEEC a DTCEJ Centru a IGP al MAI, pârâtul a întocmit actul de control nr. 1-630329 din 29.07.2013, în baza căruia s-a emis decizia nr. 1731 1 din 27.09.2013, prin care i s-a aplicat amendă 50 000 lei pentru comercializarea cu timbru de acciz fals a producţiei alcoolice supuse accizului. Consideră că decizia contestată este ilegală, deoarece nu s-a făcut nici o investigaţie pentru a stabili adevărul, dar s-a bazat numai pe raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3331 din 24.05.2013, prin care nu s-a stabilit cu certitudine că timbrele de acciz sunt false, dar s-a menţionat că sunt cu deosebiri de modelul tip.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţific indicat nu poate fi pus la baza aplicării sancţiunii fiscale în cazul în care a fost efectuat fără asigurarea părţilor a drepturilor de a cere desemnarea în calitate de expert a unei anumite persoane sau instituţii, de a înainta recuzare expertului, de a formula problema ce urmează a fi examinată, de a participa la investigaţiile expertului şi să ia cunoştinţă de raportul de expertiză. A mai indicat că, responsabilitatea marcării producţiei alcoolice în scopul comercializării revine agenţilor economici producători. Producţia alcoolică a fost procurată în baza facturilor fiscale, însoţită de certificatele de conformitate, respectiv întreprinderea nu poate purta răspundere pentru marcarea băuturilor alcoolice cu timbre de acciz.

Lipseşte vinovăţia în aplicarea timbrelor de acciz pe sticlele cu băutură alcoolică. Legislaţia în vigoare nu prevede obligaţia contribuabilului de a verifica elementele de protecţia a timbrelor de acciz la primirea producţiei alcoolice în baza facturilor fiscale şi deţinerea dispozitivelor speciale pentru verificarea timbrelor de acciz cu raze ultraviolete şi cu raze infraroşii. Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea procedurii, deoarece conform art. 247 Cod fiscal, organul fiscal urma să clarifice dacă a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală şi dacă există circumstanţe importante pentru soluţionarea cazului.

Existenţa îndoielilor rezonabile privind ridicarea, sigilarea şi păstrarea sticlelor şi a timbrelor de acciz, precum şi rezultatul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3331 din 24.05.2013 urmau a fi interpretate în favoarea II „Eni Polina". S-a adresat pârâtului cu cerere prealabilă, însă prin decizia nr. 10 din 11.11.2013 a fost respinsă. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 01 octombrie 2014 acţiunea a respinsă integral ca nefondată. În motivarea soluţiei sale, instanţa de fond a menţionat că analizînd materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că actul administrativ contestat este legal, iar temei de anulare a acesteia nu există.

La 09 octombrie 2014 ÎI „Eni Polina” a depus apel prin care a solicitat, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 11 martie 2015, apelul depus de către ÎI „Eni Polina” a fost respins ca neîntemeiat, hotărîrea judecătoriei Judecătoriei Anenii Noi din 01 octombrie 2014 a fost menţinută. 2 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 26 mai 2015, ÎI „Eni Polina” a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul ÎI „Eni Polina” că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 11 martie 2015 a fost expediată recurentului la data de 30 martie 2015. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus la data de 26 mai 2015 de către ÎI „Eni Polina” în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia.

La data de 19 iunie 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa IFS Anenii Noi copia recursului depus de către ÎI „Eni Polina”, cu informarea concomitentă a acestuia despre necesitatea depunerii referinţei. La data de 02 iulie 2015 IFS Anenii Noi a depus referinţa la cererea de recurs depusă de către ÎI „Eni Polina”, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de ÎI „Eni Polina”, Colegiul atestă că recurenta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de ÎI „Eni Polina”, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra 3 problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către ÎI „Eni Polina” ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Eni Polina” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către ÎI „Eni Polina”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală „Eni Polina” Inspectoratului Fiscal de Stat Anenii Noi, cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5