3ra-128/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Fujenco dosarul nr. 3ra-128/15 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru examinînd cererile de recurs declarate de Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” şi de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul, casată în parte hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2013, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii, c o n s t a t ă La 20 martie 2013 ÎI „Cufliuc Tudoraş” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin decizia IFS Cahul din 26 decembrie 2012 ÎI „Cufliuc Tudoraş” a fost sancţionată pentru comercializarea mărfurilor fără timbru de acciz, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 000 lei şi utilizarea MCC defectate, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 10 000 lei. Drept temei pentru emiterea deciziei enunţate a servit faptul că la data de 27 noiembrie 2012 de către inspectorii fiscali a fost întocmit actul nr. 1-599567 prin care au fost depistate încălcări.

Fiind în dezacord cu decizia nr. 2153 din 26 decembrie 2012, reclamantul a înaintat cerere prealabilă la 23 ianuarie 2013. Reclamantul invocă că depistarea sticlelor cu băutură alcoolică fără timbru de acciz nu poate servi temei de sancţionare, deoarece faptul comercializării lipseşte, sticlele nu erau predestinate pentru vînzare, ci au fost primite de reclamant în dar de la o persoană fizică, care anterior a sărbătorit un eveniment şi urmau a fi ridicate din întreprindere. Totodată, reclamantul invocă utilizarea aparatului de casă „defectat” nu a fost demonstrat, sunt doar argumentele nejustificate ale inspectorilor, iar la adoptarea deciziei organul fiscal a încălcat drepturile prevăzute de art. 242 Cod Fiscal.

Solicită reclamantul anularea deciziei IFS pe r. Cahul nr. 2153 din 26 decembrie 2012, asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de ÎI „Cufliuc Tudoraş”. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia IFS Cahul nr. 2153 din 26 decembrie 2012 de sancţionare fiscal în formă de amendă la suma de 50 000 lei şi 10 000 lei în privinţa IÎ „Cufliuc Tudoraş” ca fiind emisă contrar prevederilor legi. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, IFS Cahul a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de IFS Cahul, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2013, în partea ce ţine de anularea deciziei IFS Cahul nr. 2153 din 26 decembrie 2012 privind sancţionarea fiscală în formă de amendă în mărime de 10 000 lei în privinţa ÎI „Ciufliuc Tudoraş”, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care pretenţia respectivă a fost respinsă.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 12 decembrie 2014 ÎI „Cufliuc Tudoraş” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea casării hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a menţine totalmente hotărîrea primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat că este greşită concluzia instanţei de apel referitor la neargumentarea de către instanţa de fond a motivului anulării deciziei IFS Cahul în partea aplicării amenzii în mărime de 10 000 lei, precum şi a interpretat eronat prevederile anexei nr. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998. La 05 ianuarie 2015 IFS Cahul, la fel, a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului său, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a invocat că concluziile instanţei de apel sunt eronate, rezultate de aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea neîntemeiată a normelor de drept material. Or, este cert că la efectuarea controlului operativ la ÎI „Cufliuc Tudoraş”, maşina de casă şi control era defectată. În continuare, invocă recurentul că instanţele inferioare eronat au ajuns la concluzia de a anula sancţiunea în mărime de 50 000 lei în baza art. 262 Cod fiscal pentru stocarea în unitatea comercială a producţiei alcoolice. Pornind de la 2 prevederile art. 6 alin. (2) şi art. 8 lit. f) Cod fiscal, din materialele pricinii rezultă că la momentul controlului, ÎI „Cufliuc Tudoraş”, nu dispune de documentele ce confirmă provenienţa acestor mărfuri.

Ambele instanţa prin hotărîrile sale nu au respectat prevederile art. 222 alin. (1) Cod fiscal, potrivit căruia verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele economice şi financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constatat autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale, iar în cazul acesta depistarea stocului de producţie alcoolică fără documentele de provenienţă. La 13 februarie 2015 IFS Cahul a depus recurs suplimentar solicitînd admiterea recursului său, casarea deciziei instanţei de apel şi casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, invocînd aceleași argumente.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul ÎI „Cufliuc Tudoraş” ca neîntemeiat, iar recursulInspectoratului Fiscal de Stat raionul Cahul ca întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanțe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din actele pricinii rezultă că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat raionul Cahul, în baza deciziei nr.2153 din 26 decembrie 2012, a efectuat control fiscal la Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” care a fost sancţionată pentru comercializarea mărfurilor fără timbru de acciz, în baza art. 262 Cod fiscal, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 000 lei şi utilizarea MCC defectate, în baza art. 254 alin.(2) Cod fiscal fiindu-i aplicată amendă în mărime de 10 000 lei (f.d.7). Drept temei pentru emiterea deciziei nominalizate a servit actul de control fiscal operativ nr. 1-599567 din 27 noiembrie 2012, emis de IFS Cahul potrivit căruia la Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” a fost efectuat controlul operativ, în rezultatul căruia inspectorii fiscali au depistat 2 sticle de coniac „Belîi aist‘‘ 5 stele fără timbru de acciz și utilizarea MMC defectate (f.d.4).

La 23 ianuarie 2013, nefiind de acord cu decizia menţionată, Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş”, a depus contestaţie adresată Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Cahul, solicitînd examinarea obiectivă a cererii prealabile şi anularea integrală a deciziei nr. 2153 din 26 decembrie 2012 (f.d. 9-10). 3 Nefiind de acord cu decizia menţionată, Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş”, a depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând anularea deciziei IFS Cahul nr. 2153 din 26 decembrie 2012. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului anularea deciziei şi a actului de control menţionate anterior, asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş”, prima instanţă a considerat motivele invocate de către ultima întemeiate şi a admis acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de IFS Cahul, casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2013, în partea ce ţine de anularea deciziei IFS Cahul nr. 2153 din 26 decembrie 2012 privind sancţionarea fiscală în formă de amendă în mărime de 10 000 lei în privinţa ÎI „Ciufliuc Tudoraş”, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care pretenţia respectivă a fost respinsă. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

La emiterea deciziei instanţa de apel a menţionat că, instanţa de fond întemeiat s-a pronunţat asupra admiterii capătului de cerere privind anularea deciziei nr.2153 din 26 decembrie 2012 emisă de IFS Cahul de sancţionare fiscală în formă de amendă în mărime de 50 000 lei în baza art.262 Cod fiscal, deoarece pîrîtul nu a prezentat probe care să confirme că sticlele erau puse în comercializare, or în actul de control nr. 1-599567 din 27 noiembrie 2012 inspectorii fiscali au indicat că au depistat 2 sticle de coniac „Belii aist” 5 stele fără timbru de acciz, iar în decizia nr.2153 din 26 decembrie 2012 reclamantei ÎI „Cufliuc Tudoraş” i-a fost incriminat încălcarea ce ţine de „comercializarea băuturilor alcoolice”.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanțe și a deciziei instanței de apel în partea respingereii sancţionării fiscale în formă de amendă în mărime de 50 000 lei în baza art.262 Cod fiscal, drept eronate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea eronată a normelor de drept material, din următoarele considerente. Conform art. 11 alin. (1) Cod Fiscal, apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

Conform art. 8 alin. (2) lit. f) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat ca în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a 4 impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic de evidenţă contabilă; Pornind de la prevederile menţionate, din materialele pricinii rezultă că la momentul controlului, Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” nu dispunea de documentele ce confirmă provenienţa mărfii și anume 2 sticle de coniac „Belii aist” 5 stele fără timbru de acciz.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 113 din 27 aprilie 2007, deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic. Raportând normele enunţate la caz, instanţa de recurs conchide că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, incorect au ajuns la concluzia privind anularea amenzii de 50000 lei în baza art. 262 Cod Fiscal, pentru stocarea (depozitarea) în unitatea comercială a producției alcoolice.

Din materialele dosarului s-a constatat că, Întreprinderea Individuală Cufliuc Tudoraş” avea stocate în unitatea comercială 2 sticle de coniac „Belii aist” 5 stele fără timbru de acciz, iar potrivit art.1 din Legea nr. 1100-XVI din 30.06.2000 „Cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și producției alcoolice‘‘, însăși stocarea (depozitarea) în unitatea comercială a producției alcoolice cade sub incidența noțiunii de circulație a producției alcoolice, iar aceasta se sancționează conform art.262 Cod Fiscal cu o amendă în mărime de 50 000 lei.

Potrivit art. 262 Cod Fiscal, lipsa timbrelor de acciz, “Timbrelor de acciz” la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz, “Timbrelor de acciz” falsificate ori nevalabile se sancţionează, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, “Timbre de acciz” sau cu timbre de acciz, “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile, cu o amendă în mărime de 50000 lei, iar în cazul comiterii repetate a încălcărilor în cauză, se sancţionează cu o amendă de 100000 lei. Încălcările specificate în prezentul alineat comise a treia oară şi mai mult se sancţionează cu o amendă de 250000 lei pentru fiecare caz.

Prin urmare, dat fiind faptul că, contribuabilul, Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş”, a admis încălcări referitor la stocarea (depozitarea) în unitatea comercială a producției alcoolice, acesta urmează a suporta consecinţele prevăzute de legislaţia fiscală. De asemenea, în mod greşit, prima instanţă a concluzionat necesitatea anulării deciziei nr. 2153 din 26 decembrie 2012 în partea sancţionării contribuabilului în mărime de 10000 lei în baza art. 254 alin. (2) Cod Fiscal pentru utilizarea maşinii de casă şi de control în stare defectată. 5 Or, potrivit controlului operativ efectuat de către Inspectoratul Fiscal de Stat, întocmindu-se actul de control nr. 1-599567 din 27 noiembrie 2012, cu certitudine s-a constatat faptul că Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” a folosit maşina de casă şi control defectată.

Potrivit art. 254 alin. (2) Cod Fiscal, desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate sau neînregistrate la organul fiscal, se sancţionează cu amendă de 10000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.

Instanţa de recurs menționează că prima instanță eronat și-a motivat soluția sa privind anularea deciziei nr. 2153 din 26 decembrie 2012 în partea sancţionării contribuabilului în mărime de 10000 lei, avînd la bază răspunsul nr. 0705/24061 din 15 aprilie 2013, eliberat de către ÎCS „Red Union Fenosa” SA, care confirmă că, la 04.10.2012, conform cerinţei nr. 225175, au fost îndeplinite lucrări de întreţinere a instalaţiei electrice, pe linia de tensiune joasă, fiderul nr. 1, raportat la postul de transformator nr. 260. Colegiul civil reține că, prin informaţia respectivă nu se confirmă faptul că aparatul de casă al ÎI „Cufliuc Tudoraş” a fost defectat la data de 27.11.2012 în urma deconectării energiei electrice la 04.10.2012, contribuabilul avînd timp suficient să înlăture eventualele defecte.

Drept urmare, instanța de recurs menționează că instanța de apel just a considerat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Cahul nr. 2153 din 26 decembrie 2012 în partea sancţionării contribuabilului în mărime de 10000 lei în baza art. 254 alin. (2) Cod Fiscal ca legală şi întemeiată. În ce privește recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş”, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că este neîntemeiat din următoarele considerente. Conform art.6 alin. (2) al Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi producţiei alcoolice, răspunderea pentru nerespectarea documentaţiei normative privind alcoolul etilic şi producţia alcoolică fabricate în Republica Moldova revine agentului economic care le fabrică şi/sau le comercializează.

Totodată, instanța de recurs reține că, la momentul controlului de către IFS Cahul, Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” nu dispunea de documente ce confirmă proveniența mărfii și anume 2 sticle de coniac „Belii aist” 5 stele fără timbru de acciz. Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul Întreprinderii Individuale „Cufliuc Tudoraş” precum că cele 2 sticle de coniac „Belii aist” 5 stele, fără timbru de acciz nu erau destinate pentru comercializare, neavînd statut de marfă, deoarece conform Actului de control nr. 1-599567 din 27 noiembrie 2012 emis de IFS Cahul 6 (f.d.4) s-a constatat că la momentul controlului, aceste sticle au fost depistate și sustrase din comercializare în prezența conducătorului întreprinderii.

Nu poate fi reținut nici argumentul Întreprinderii Individuale „Cufliuc Tudoraş” precum că este greşită concluzia instanţei de apel referitor la neargumentarea de către instanţa de fond a motivului anulării deciziei IFS Cahul în partea aplicării amenzii în mărime de 10 000 lei, precum şi a interpretat eronat prevederile anexei nr. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, deoarece este neîntemeiat. Instanța de recurs menționează, că potrivit pct. 8 lit. e) al Anexei nr.5 din Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control cu memoria fiscală pentru efectuarea deconectărilor în numerar utilizatorii sunt obligați să utilizeze maşina de casă şi de control în stare bună de funcționare, care să fie sigilate de către organul fiscal în modul stabilit.

Mașina de casă și control se consideră în stare bună de funcționare dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: inclusiv imprimă pe documente data calendaristică curentă și timpul cu deviere maximă de 15 minute de la timpul real. Din materialele pricinii rezultă că, la ora 15:03 a fost întocmit raportul fiscal, care de fapt indica ora 16:03, adică cu deviere de 1 oră.(f.d.47). Prin urmare, în cazul în speţă nu şi-a găsit confirmare nici un temei prevăzut de art. 26 al Legii contenciosului administrativ pentru anularea actului administrativ în partea contestată, fiind emis conform prevederilor legale, cu respectarea competenţei şi procedurii stabilite.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel în partea respingereii sancţionării fiscale în formă de amendă în mărime de 50 000 lei în baza art.262 Cod fiscal, este nejustificată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” și de a admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul, de a casa parțial hotărîrea primei instanțe și parțial decizia instanţei de apel, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), b), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş”.

7 Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul. Se casează parțial decizia Curţii de Apel Cahul din 14 octombrie 2014 și parțial hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2013 în partea ce ține de anularea deciziei nr. 2153 din 26 decembrie 2012 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul de sancționare fiscală în formă de amendă în mărime de 50 000 lei în privința Întreprinderii Individuală „Cufliuc Tudoraş”, și în această parte se pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează: Se respinge cerința înaintată de Întreprinderea Individuală „Cufliuc Tudoraş” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul privind anularea deciziei nr. 2153 din 26 decembrie 2012 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul, în partea ce ține de aplicarea sancțiunii fiscale, în baza art. 262 Cod fiscal în mărime de 50 000 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 8