3ra-1493/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1493/14 prima instanţă: S. Popovici instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina și A. Șpac ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală și Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin”, și menținută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 28 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La 20 noiembrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a fost indicat că prin hotărîrea şefului Inspectoratului Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 2689 din 07 octombrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” a fost sancţionată cu amendă în mărime de 50000 lei precum, că păstra producţia de alcool cu timbre de acciz care se diferă de modelul-tip și prin aceasta încălcînd prevederile art. 262 din Codul Fiscal. La 14 octombrie 2012 Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” a depus la Inspectoratul Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia contestație, privind casarea hotărîrii respective, pe motivul lipsei încălcărilor, însă prin hotărîrea şefului Inspectoratului Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 22 din 13 noiembrie 2013, contestația în cauză a fost respinsă.

Consideră reclamantul că hotărîrea şefului Inspectoratului Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 2689 din 07 octombrie 2013 este ilegală, fiind bazată pe actul controlului fiscal nr. 1-647444 din 10 septembrie 2013, precum că în magazinul „Natali” care aparţine Societății cu Răspundere Limitată „Diklin” se comercializau băuturi alcoolice, marcate cu timbrele de acciz falsificate.

Afirmă Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” că actul privind constatarea încălcării obligației de păstrare a producţiei de alcool cu timbre de acciz a fost întocmit în baza raportului tehnico-științific al expertului criminalist al Inspectoratului General de Poliţie din 28 martie 2013 în care s-a stabilit că din cele 10 sticle de votcă prezentate pentru cercetare, 6 sticle aveau marcare falsificată de acciz şi anume: 3 sticle de votcă “Buna Clasic”, 2 sticle de votcă „Petrovskaia Lux” și o sticlă de votcă “Secărica”, prin urmare consideră reclamantul că de către expert au fost cercetate alte timbre de acciz decît cele ce erau pe sticlele de votcă ridicate din magazinul „Natali”, întrucît din raportul expertului urmează, că au fost transmise spre verificare 10 sticle de votcă, pe cînd din magazinul „Natali” au fost ridicate în total 6 sticle de vodcă.

Indică Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” că după cum rezultă din raportul expertului au mai fost ridicate și examinate sticle de votcă de marca: „Spețnaz” “Excluziv” și ”Secărica”, care nu se aflau în magazinul “Natali”, fapt confirmat prin borderoul de ridicare a bunurilor din 28 decembrie 2012. Consideră reclamantul că sticlele ridicate în urma controlului din magazinul “Natali” au fost confundate cu alte sticle, fapt confirmat prin aceea că la momentul ridicării bunurilor, acestea nu au fost ambalate și sigilate în modul corespunzător.

Afirmă Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” că în confirmarea pîrîtului privind corectitudinea concluziei expertului privind recunoașterea falsificării timbrelor de acciz de pe sticlele de votcă ridicate din magazinul “Natali”, acesta a făcut referire la faptul că timbrele de acciz de pe cele 6 sticle, cercetate de către expert, au fost identificate cu numerele: 1103016208636, 1103016208637, 1103016208647, 1103008993488, 110301001702 şi respectiv 1103010015497, iar aceste numere coincid cu cele de pe sticlele ridicate din magazinul „Natali”. Susține reclamantul că concluzia respectivă este nemotivată, or similitudinea numerelor timbrelor de acciz, cercetate de către expert, cu numerele marcărilor, de pe sticlele ridicate din magazinul „Natali” nu poate demonstra faptul că au fost cercetate timbrele de acciz, anume a celor sticle ce au fost ridicate din magazinul respectiv.

În motivarea acțiunii Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin”, face referire și la prevederile art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal și anume că toate îndoielile apărute în aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului și nu poate fi confirmat faptul că sticlele de votcă recunoscute de către expert ca fiind marcate cu timbre de acciz false, se comercializau sau se păstrau în magazinul „Natali”, cît şi faptul încălcării de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin”, a prevederilor art. 262 Cod Fiscal. Potrivit reclamantului, nu poate fi prezumat faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” a săvîrșit încălcarea prevăzută de art. 262 Cod Fiscal, or astfel de încălcări se comit intenţionat, iar ultimul nu a avut așa intenție.

Susține Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” că despre lipsa unei astfel de intenţii demonstrează acel fapt că sticlele de votcă ridicate au fost procurate de la Societatea cu Răspundere Limitată „NM-DL” și erau deja marcate, prin urmare reclamantul nu putea cunoaște și verifica conformitatea și valabilitatea timbrelor de acciz de pe sticlele ridicate din magazinul „Natali”. Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” anularea hotărîrilor Inspectoratului Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 2689 din 07 octombrie 2013 și respectiv nr. 22 din 13 noiembrie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 28 ianuarie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.

52, 55-57, 103-105). Prin decizia Curții de Apel Comrat din 10 iunie 2014 apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” a fost respins, cu menţinerea hotărârii primei instanţei (f.d. 91, 92-97, 106-111). La 25 august 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 10 iunie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” a indicat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, încălcînd mormele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 25 iunie 2014 Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa părților copia deciziei din 10 iunie 2014, care a fost recepționată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” la 27 iunie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele pricinii (f.d. 98, 100). Astfel Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat la 25 august 2014 de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin”, este depus în termen. Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin”, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 21 octombrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 07 noiembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Diklin”se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru