3ra-495/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Bănărescu dosarul nr. 3ra-495/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Cooperatistă de Comerţ şi Alimentaţie Publică „Coopalimentaţia” din Edineţ în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Cooperatiste de Comerţ şi Alimentaţie Publică „Coopalimentaţia” din Edineţ împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ, casată integral hotărârea Judecătoriei Edineţ din 29 mai 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 22 ianuarie 2014, ÎCC şi AP „Coopalimentaţia” din Edineţ a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe raionul Edineţ cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că prin decizia IFS pe raionul Edineţ nr. 1406 din 21 octombrie 2013, expediată la 24 octombrie 2013 prin scrisoarea nr. 55-3/2514, a fost aplicată amenda în mărime de 50000 lei pentru comercializarea mărfurilor supuse accizelor cu „timbre de acciz” falsificate şi dispusă încasarea la buget suma datoriilor obligaţiilor fiscale a contribuabilului în mărime de 22163,75 lei. Susţine că nefiind de acord cu decizia dată a înaintat cererea prealabilă din 20 noiembrie 2013 nr. 55 – jur./3-2013 asupra deciziei şi actelor complementare, întrucât acestea nu au fost emise în conformitate cu legislaţia în vigoare, considerând că au fost pretinse incorect săvârşirea unor încălcări a legislaţiei fiscale.

Consideră decizia menţionată, actul nr. 3-522816 din 27 septembrie 2013 şi actul nr. 3-507789 din 18 decembrie 2012 ale IFS pe raionul Edineţ ca fiind emise contrar prevederilor legale. Invocă prevederile art. 123 alin. (5) Cod fiscal, care stipulează că mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, 1 lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vermuturile şi alte vinuri din struguri proaspeţi, alte băuturi fermentate de la poziţiile tarifare 2205 şi 220600, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sunt pasibile marcării obligatorii cu „Timbru de acciz”.

Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de utilizare a „Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern. Menţionează că sticlele supuse verificării au fost marcate cu timbrele de acciz până la momentul expedierii acestora din încăperea de acciz, prin urmare nu putea aplica mărcile de acciz, invocate ca fiind false. Invocă că de nenumărate ori a cerut prezentarea Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3681 – 2 din 14 mai 2013 al DTC EJ Centru CTCEJ a IGP MAI, la care se face referinţă în decizie, însă până la momentul dat nu a fost primit.

Susţine că cererea prealabilă din 20 noiembrie 2013, nu a fost examinată în fond şi pe marginea acesteia nu a recepţionat răspuns. Invocă şi prevederile art. 11 Cod fiscal, care prevede că toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. Remarcă că pârâtul a omis termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală stabilit în art. 246 Cod fiscal, care prevede că cazurile de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din momentul depistării încălcării. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 267-274 Cod fiscal, art. 25 alin. (1) lit. b), art. 26 alin. (1) lit. a) şi b), art. 27 din Legea contenciosului administrativ.

Solicită admiterea cererii de chemare în judecată, suspendarea executării actului administrativ contestat, anularea în tot a deciziei nr. 1406 din 21 octombrie 2013, a actului nr. 3-522816 din 27 septembrie 2013 şi nr. 3-507789 din 18 decembrie 2012 a IFS pe r-nul Edineţ. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 29 mai 2014, a fost admisă acţiunea ÎCC şi AP „Coopalimentaţia” din Edineţ, anulată parţial decizia Şefului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Edineţ nr. 1406 din 21 octombrie 2013, anulat actul nr. 3-522816 din 27 septembrie 2013 şi actul nr. 3-507789 din 18 decembrie 2012 ale IFS pe raionul Edineţ, ca fiind ilegale. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea.

La 18 februarie 2015, prin intermediul Oficiului poştal, ÎCC şi AP „Coopalimentaţia” din Edineţ a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea integrală a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că motivele instanţei de apel nu sunt argumentate în mod concludent şi pertinent, în concordanţă cu circumstanţele pricinii şi nu motivează în fapt netemeinicia acţiunii. 2 Susţine că Curtea de Apel nu s-a expus, în nici un mod, asupra tuturor motivelor invocate cu privire la anularea deciziilor intimatului, omiţând mai multe motive de drept şi de fapt. Consideră că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, motivele expuse fiind complete, juste şi în concordanţă cu pricina examinată.

Afirmă că la 18 decembrie 2012, a recepţionat de la SC „Bel - Alco” SRL votca „Cereal” de 0,5 l, potrivit facturii fiscale, seria JJ nr. 1282436 din 18 decembrie 2012. Menţionează că la aceeaşi dată, în timpul recepţionării mărfii, inspectorii fiscali pe r-nul Edineţ, au efectuat control fiscal la faţa locului cu întocmirea actului de control nr. 3-507789 la magazinul situat în or.

Edineţ, str. Independenţei, 145, în care au specificat că controlul s-a efectuat în baza deciziei cu privire la iniţierea controlului fiscal nr. 117 din 18 decembrie 2012. Indică că potrivit actului sus menţionat, inspectorii fiscali au concluzionat că descrierea producţiei alcoolice pentru fiecare sticlă, cu menţionarea timbrelor de acciz şi a semnelor pasibile de falsificare, votca „Cereal”, 0,5 l, producător SRL „Alcolux”, data îmbutelierii 31 mai 2012, timbrele de acciz 1103009683043, 1103009683050, 1103909684159, 1103009683051, 03009684165, 1103009684162, 1103009683045, 1103009683049, 1103009684160, 1103009684164, fâşia holografică uşor se radiază şi marginile nu sunt drepte (zimţate). Invocă că în aceeaşi zi, au fost ridicate toate 10 sticle de votca „Cereal” de către inspectorii fiscali, fără ca marfa să fie descărcată din lăzi şi fără întocmirea procesului – verbal de ridicare a mărfii.

Relatează că procesul – verbal de ridicare din 18 decembrie 2012 a fost prezentat de către intimat la una din şedinţele de judecată, cu corectarea datei întocmirii lui din 18 în 19, fapt uşor observat cu ochiul liber, fără aplicarea mijloacelor tehnice, făcută cu scopul de a demonstra că ridicarea a avut loc în altă zi, decât în momentul recepţionării mărfii. Indică că potrivit acestui proces-verbal, a fost ridicată factura fiscală seria JJ nr.1282436 din 18 decembrie 2012, în original, în temeiul căreia a fost cumpărată marfa, factura care, în prezent, se află la intimat.

Susţine că al doilea control a fost efectuat la data de 27 septembrie 2013, tocmai peste 9 luni de la data întocmirii primului act, cu specificarea că controlul de asemenea, a fost făcut la faţa locului în magazin, în baza Deciziei cu privire la iniţierea controlului fiscal nr. 1884 din 27 septembrie 2013 şi în temeiul raportului de constatare tehnico-ştiinţifica nr. 3681-2 din 14 mai 2013, cu întocmirea actului nr. 3-522816 din 27 septembrie 2013. Invocă că de fapt controlul a fost efectuat în lipsa acestuia, ceea ce se deduce limpede din materialele dosarului, iar instanţa de apel a interpretat toate îndoielile şi neclarităţile în favoarea Inspectoratului Fiscal, contrar normelor de drept, iar în lipsa unei astfel de decizii de iniţiere a controlului Inspectoratul Fiscal nu avea dreptul să iniţieze şi să efectueze nici un control.

Menţionează că deciziile Inspectoratului Fiscal din 18 decembrie 2012 nr. 3-507789 şi din 27 septembrie 2013 nr. 3-522816 cu privire la iniţierea controlului au fost specificate în actele de control, dar nu au fost prezentate în nici una din şedinţele de judecată şi nici întreprinderii. 3 Invocă prevederile art. 216 alin. (2) Cod fiscal care stabileşte că, controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul, iar la iniţierea controalelor din 18 decembrie 2012 şi din 27 septembrie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Edineţ nu a prezentat deciziile cu privire la iniţierea controalelor fiscale, în baza cărora au avut dreptul efectuării controalelor respective, deşi în actele menţionate acestea sunt indicate.

Consideră că la caz sunt relevante şi constatările din raportul de constatare tehnic – ştiinţifică nr. 3681-2, în care direcţia tehnico-criminalistică şi expertize judiciare Centru, mun. Chişinău din 14 mai 2013, în compartimentul „concluzii” a conchis că formularele timbrelor de acciz de pe două sticle votca „Cereal”, 0,5 l, marcate cu timbru de acciz nr. 1103009683029 şi nr. 1103009683051, produse şi îmbuteliate la SC „Alcolux” SRL, că semnele de deosebire cu specimenul, sticle în litigiu – sunt roze, incolore cu nuanţă galbenă, iar specimen – roze, incolore, dar nu a concluzionat că ar fi fost falsificate. Menţionează că Inspectoratul Fiscal de Stat a luat ca temei de sancţionare concluziile în temeiul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, considerând că timbrele de acciz sunt falsificate, fapt în care nu este stabilit falsificarea acestora.

Indică că la efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice, nu a participat, întrucât nu a fost înştiinţată despre efectuarea acestei expertize şi nu a putut să-şi exercite drepturile procedurale şi adresa întrebări expertului. Prin urmare, invocă dezacordul cu constatările din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, considerându-le emise contrar legislaţiei, nu poate servi probă de constatare a falsificării mărcilor de acciz, iar deosebirea nuanţelor culorilor de pe mărcile de acciz menţionate în raport din roze, incolore în roze, incolore cu nuanţă galbenă, se explică prin scurgerea votcii din sticlă, chiar în momentul examinării în cadrul şedinţei de judecată a mostrelor sticlelor de votcă, astfel, mărcile de acciz prezentate în judecată uscate, conţineau semne de umezeală.

Susţine că la 21 octombrie 2013, intimatul a emis decizia nr. 1406, fără participarea contribuabilului, asupra cazului de încălcare a legislaţiei, prin care a decis aplicarea amenzii în mărime de 50000 lei pentru comercializarea mărfurilor supuse accizelor cu timbre de acciz falsificate, fiind emisă cu încălcarea dreptului material. Remarcă că Inspectoratul Fiscal nu deţine probe incontestabile cu privire la faptul falsificării timbrelor de acciz pretinse, fiind totodată, emisă în lipsa contribuabilului, citaţia despre data examinării cazului de încălcare fiscală a fost expediată în adresa întreprinderii mai târziu, decât data examinării cazului. Consideră că au fost comise încălcări a art. 243 Cod fiscal, care prevede că cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvârşirea încălcării.

Organul fiscal o anunţă în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului. Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere pentru săvârşirea încălcării numai dacă există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă la ea nu a parvenit un demers argumentat de a fi amânată examinarea. Contribuabilul persoană fizică îşi exercită drepturile procedurale personal, printr-un reprezentant sau în comun cu reprezentantul, iar contribuabilul persoană juridică - prin intermediul conducătorului sau al reprezentantului său.

4 Invocă conţinutul art. 262 Cod fiscal care prevede că lipsa timbrelor de acciz, timbrelor de acciz la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie, sau utilizarea unor timbre de acciz, timbrele de acciz falsificate ori nevalabile se sancţionează, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, falsificate sau nevalabile, cu o amendă în mărime 5000 lei. Consideră că este inadmisibil ca Inspectoratul Fiscal să-i sancţioneze invocând comercializarea băuturilor alcoolice cu mărcile de acciz falsificate, deoarece întreprinderea nu a comercializat, nu a transportat şi nu a depozitat.

Invocă că a acţionat legal pentru efectuarea operaţiilor comerciale, având temeiuri legale ca factura fiscală, Certificatul de conformitate, Raportul de încercări, efectuând verificări la linia fierbinte a timbrelor de acciz şi pe pagina web www.vinmoldova.org, fiind afişate şi certificatele de conformitate, rapoartele de încercări asupra producţiei alcoolice realizate. Indică că Legea cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice şi Codul fiscal, nu prevăd obligaţia contribuabilului de a verifica elementele de protecţie ale timbrelor de acciz la primirea producţiei alcoolice în baza facturilor fiscale şi deţinerea dispozitivelor speciale pentru verificarea timbrelor cu raze ultraviolete şi cu raze infraroşii.

Face referire şi la conţinutul art. 123 alin. (5) Cod fiscal, care prevede că mărfurile supuse accizelor îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor îmbuteliate în ambalaj pentru consum final procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sunt pasibile marcării obligatorii cu „Timbrul de acciz”. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova - până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz.

Astfel, indică că reieşind din prevederile articolul citat mai sus, sticlele supuse verificării au fost marcate cu timbrele de acciz până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Remarcă şi faptul că de către Inspectoratul Fiscal pe raionul Edineţ, a fost omis termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală potrivit art. 246 Cod fiscal, care prevede că cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data : (1) a) prezentării dezacordului, dacă a fost prezentat la timp; b) expirării termenului de prezentare a dezacordului, dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întârziere.

(2) în cazul prezentării unor argumente întemeiate, termenul menţionat la alin .(1) poate fi prelungit cu 30 zile prin decizia organului abilitat să examineze cazurile de încălcare fiscală, inclusiv în baza demersului argumentat, prezentat de persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală conform art. 243 alin.(2) Cod fiscal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 17 decembrie 2014, fapt confirmat prin 5 scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 111), fiind recepţionată la 19 decembrie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d.112).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 februarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea Cooperatistă de Comerţ şi Alimentaţie Publică „Coopalimentaţia” din Edineţ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Întreprinderea Cooperatistă de Comerţ şi Alimentaţie Publică „Coopalimentaţia” din Edineţ, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea Cooperatistă de Comerţ şi Alimentaţie Publică „Coopalimentaţia” din Edineţ ca inadmisibil.

6 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Cooperatistă de Comerţ şi Alimentaţie Publică „Coopalimentaţia” din Edineţ se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7