2ra-1786/15 — Încasarea datoriei

Judecătoria Orhei Dosarul nr.2ra-1786/15 Judecător: S. Lazări Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Prutean, L. Popova, A. Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Didencu Sergiu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei către Didencu Sergiu cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale prestate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Didencu Sergiu a fost respinsă iar hotărîrea Judecătoriei Orhei din data de 17 noiembrie 2014 a fost menţinută, CONSTATĂ : ÎM „Servicii Comunal-Locative" Orhei s-a adresat la 24.09.2014 cu acţiune împotriva lui Didencu Sergiu.

A solicitat încasarea sumei de 949.50 lei pentru serviciile locativ-comunale prestate şi 270 lei cheltuielile de judecată. A invocat, că pârâtul locuieşte în apartamentul nr. 27, str. Vasile Lupu, 1, or. Orhei. Nu a achitat plata pentru deservirea tehnică a blocului şi pentru perioada 01.03.2012- 31.08.2014 s-a acumulat o datorie de 949.50 lei. Consideră că proprietarii apartamentelor sunt obligaţi să achite la timp contravaloarea serviciilor prestate, inclusiv plata pentru deservirea blocului locativ. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 noiembrie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Didencu Sergiu pentru IM „Servicii Comunal-Locative" Orhei datoria în mărime de 949.50 lei pentru serviciile locativ-comunale prestate şi cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei.

În motivarea soluţiei sale, instanţa de fond a menţionat că pîrîrtul nu şi-a respectat obligaţia de achitare a serviciilor locativ-comunale, iar conform art. 970 al. (1) Codul Civil, prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită. 1 Didencu Sergiu la 11 decembrie 2014 a depus apel. A solicitat prin cererea de apel şi în şedinţa de judecată, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 11 martie 2015, a fost respins apelul depus de către Didencu Sergiu iar hotărîrea Judecătoriei Orhei din 17 noiembrie 2014 a fost menţinută.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 25 mai 2015, Didencu Sergiu a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate ca fiind neîntemeiate.

În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul Didencu Sergiu că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 11 martie 2015 a fost expediată recurentului la data de 30 martie 2015. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus la data de 25 mai 2015 de către Didencu Sergiu în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 12 iunie 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa ÎM „Servicii Comunal-Locative" Orhei copia recursului depus de către Didencu Sergiu, cu informarea concomitentă a acesteia despre necesitatea depunerii referinţei.

La data de 10 iulie 2015 ÎM „Servicii Comunal-Locative" Orhei a depus referinţa la cererea de recurs depusă de către Didencu Sergiu, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil. 2 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de Didencu Sergiu, Colegiul atestă că recurentul nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanţei de apel. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de Didencu Sergiu, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către Didencu Sergiu ca fiind inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel 3 a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Didencu Sergiu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Didencu Sergiu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei către Didencu Sergiu cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale prestate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4