2ra-2390/14 — Încasarea datoriei pentru serviciile comunal-locative şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: O.Sternioală dosarul nr.2ra-2390/14 instanţa de apel: L.Bulgac, M.Guzun, N.Craiu. ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi şi Iuliana Oprea examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pîntea Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14 împotriva lui Pîntea Constantin şi Pîntea Vera privind încasarea datoriei pentru serviciile comunal- locative şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014 prin care s-a admis apelul declarat de către Pîntea Constantin, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2013 prin micșorarea sumei datoriei, c o n s t a t ă La 22 iulie 2013 ÎMGFL nr.14 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Pîntea Constantin şi Pîntea Vera privind încasarea datoriei pentru serviciile comunal-locative şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că pârâţii locuiesc în apartamentul nr. 35 din str. Alba Iulia, 8/2, mun. Chişinău. Nu au achitat plata pentru serviciile comunal-locative şi anume pentru energia termică, deservirea blocului, transportarea deșeurilor, apă potabilă şi deservirea echipamentului tehnic şi s-a acumulat la 01 martie 2013 o datorie în mărime de 4 864.24 lei.

Susține că potrivit art. art. 58, 60, 160 ale Codului cu privire la locuinţe, art. art. 512, 514, 572 al Codului Civil şi Regulilor provizorii de exploatarea locuinţelor, întreţinerea blocurilor locative şi teritoriilor aferente în Republica Moldova, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1224 din 12 decembrie 1998, Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi 1 condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de canalizare şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Invocă că întreprinderea informează pârâţii despre necesitatea achitării datoriilor acumulate prin intermediul facturilor lunare, însă benevol pîrîţii refuză să achite restanța de plată. Cere reclamantul, încasarea de la Pîntea Constantin în beneficiul ÎMGFL nr. 14, datoria pentru serviciile comunal-locative în sumă de 4 864.24 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 noiembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de Pîntea Constantin în beneficiul ÎMGFL nr. 14 datoria în mărime de 3 450,18 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei, iar în total suma de 3 720.18 lei. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de Pîntea Constantin.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014 s-a admis apelul declarat de Pîntea Constantin, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 noiembrie 2013 prin micşorarea sumei datoriei, de la 3 450, 18 lei pînă la 3 377 lei. În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. La 02 iunie 2014, Pîntea Constantin a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanţelor de judecată şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului a invocat că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel nu au elucidat şi constatat pe deplin circumstanțele pricinii, fiind aplicate în mod eronat normele de drept material şi procedural.

Susţine că instanţele de judecată nu au luat în consideraţie că tarifele la energia termică şi apă caldă au fost majorate enorm, iar în acest sens s-a adresat în anul 2005 administraţiei ÎMGFL nr. 14 cu cerere privind refuzul de la apa caldă şi energia termică, însă intimatul nu a intervenit cu nimic. Indică că mai mulţi locatari, inclusiv şi el nu dispun de încălzire în unele odăi din apartamente, deja de 10 ani, iar administraţia intimatului nu întreprinde nicio măsură în acest sens. La fel, a invocat că datoriile indicate sunt istorice, iar după instalarea contoarelor de apă este evidentă micşorarea sumelor pentru apa potabilă folosită. Consideră că sumele solicitate spre încasare nu sunt întemeiate, cît şi prescrise.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 11 aprilie 2014. Astfel, recursul se consideră depus în termen. 2 Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Pîntea Constantin urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pîntea Constantin este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pîntea Constantin, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Pîntea Constantin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4