2ra-3013/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – L. Vasilevici dosarul nr. 2ra-3013/13 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mihail Petrache în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 împotriva lui Mihail Petrache, Ludmila Petrache, Doina Petrache şi Dan Petrache cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Mihail Petrache, Ludmila Petrache, Doina Petrache şi Dan Petrache şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 13 martie 2012, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Petrache, Ludmila Petrache, Doina Petrache şi Dan Petrache cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că conform Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, precum şi art. art. 58, 59, 60 a Codului cu privire la locuinţe, locatarii sunt obligaţi să achite lunar plata pentru serviciile locativ- comunale.

Menţionează că prin neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile prestate, a fost acumulată, la 01 decembrie 2011 o datorie pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în procedura planului în sumă de 13196,51 lei, pe perioada 01 februarie 2006-01 decembrie 2011. Afirmă că toate încercările de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate. Solicită încasarea de la pârâţi în beneficiul Întreprinderii Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 datoria în sumă de 13196,51 lei şi taxa de stat. Ulterior, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 a depus cerere cu privire la modificarea cuantumului pretenţiilor, solicitând încasarea în mod solidar, de la pârâţi în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 datoria pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în sumă de 11040,78 lei şi cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat.

Susţine că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 martie 2009 a fost încasată suma de 2026,04 lei pentru serviciile prestate de SA „Termocom”, astfel, suma datoriei restante la 01 ianuarie 2012 constituie 11040,78 lei. Afirmă că conform informaţiei prezentate de către ÎM „InfoCom”, datoria pentru serviciile comunale pentru perioada martie 2009-decembrie 2011 constituie suma de 1013,71 lei - energie termică (încălzire) şi suma de 10027,07 lei - energie termică (apă caldă). Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 iunie 2012 a fost încasat în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, de la Mihail Petrache, Ludmila Petrache, Doina Petrache şi Dan Petrache, în mod solidar, datoria pentru serviciile comunale în sumă de 11040,78 lei, şi încasat de la Mihail Petrache, Ludmila Petrache, Doina Petrache şi Dan Petrache, în mod solidar, taxa de stat în mărime de 331,22 lei în beneficiul statului.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de Mihail Petrache, Ludmila Petrache, Doina Petrache, Dan Petrache şi menţinută hotărârea primei instanţe. Totodată, a fost încasat în mod solidar de la Mihail Petrache, Ludmila Petrache, Doina Petrache şi Dan Petrache suma restantă pentru achitarea taxei de stat în mărime de 145 lei. La 10 iulie 2013, Mihail Petrache a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi decizii prin care acţiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, considerând că instanţele au aplicat formal şi superficial normele legale în speţă.

Afirmă că apartamentul lui este deconectat de la sistemul de încălzire centralizată din anul 1999, iar apa caldă este achitata conform indicaţiilor contorului. Indică că el nu are încheiat nici un contract de furnizare a energiei termice cu ÎMGFL-11, SA „Termocom” sau cu ÎM „ Infocom”. Menţionează că lui i se invocă neonorarea unor obligaţiuni extra-contractuale, care în convingerea primei instanţe şi instanţei de apel, rezultă dintr-un contract încheiat între alte doua terţe persoane juridice, precum SA „Termocom” şi ÎMGFL-11. Susţine că el abia în şedinţa de judecata a aflat ca i se invocă neachitarea a 5 % pentru tranzitarea apartamentului ce-i aparţine a coloanelor de distribuţie a agentului termic şi a apei calde, fără indicarea normei legale şi/sau contractuale pe care el a încălcat-o.

Iar pentru clarificarea coraporturilor dintre ÎMGFL-11, SA „Termocom”, ÎM „Infocom” şi consumator, el a solicitat primei instanţe să oblige ÎMGFL-11 să prezinte în instanţă contractele de cooperare dintre subiecţii menţionaţi, dar solicitarea a fost lăsată fără răspuns şi de instanţă şi de reclamant. Consideră că instanţele au conchis eronat că furnizorul şi-a onorat obligaţiunea de a furniza agentul termic, iar el nu şi-a onorat obligaţia în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Indică că ambele instanţe fac trimitere formală la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr .191 din 19 februarie 2002, considerând că această concluzie este absolut greşită şi neîntemeiată, deoarece nu există nici o normă legală care ar prevedea o asemenea plată.

Menţionează că impunerea achitării a 5, 10, 15 şi 20% din costul energiei termice calculate pentru un m2 a fost efectuată conform Regulamentul nr. 191 din 19 februarie 2002, inclusiv în redacţia din 20 septembrie 2011, considerând că Regulamentul este un act normativ aprobat de Guvern şi, respectiv, este subordonat legii. Susţine că la 18 octombrie 2011 prevederile pct. pct. 8, 8.1-8.5 din anexa nr. 7 din Regulament au constituit obiectul sesizării la Curtea Constituţională care prin decizia din 30 decembrie 2011 a sistat procesul controlului constituţionalităţii prevederilor respective şi s-a desesizat în favoarea competenţei instanţelor de drept comun. Consideră că instanţele de drept comun sunt obligate să verifice existenta temeiului legal pentru normele menţionate, precum şi legalitatea naşterii obligaţiei consumatorului de a achita plăţi neprevăzute de lege şi pentru servicii neprestate.

De asemenea, consideră că instanţele de drept comun, sunt obligate să dea o apreciere multiaspectuală, obiectivă şi critică prevederilor Regulamentului nominalizat, inclusiv prin prisma legalităţii, oportunităţii, temeiniciei, echităţii. Invocă că atât prima instanţa, cât şi instanţa de apel au încălcat evident normele de drept material enunţate, au interpretat şi aplicat eronat cadrul legal existent, care au condus la încălcarea esenţială a intereselor şi drepturilor lui şi a membrilor familiei sale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mihail Petrache nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Mihail Petrache, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mihail Petrache ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Mihail Petrache se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan