2ra-2702/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L. Brînza dosarul nr. 2ra-2702/13 instanţa de apel: N. Cernat, A. Minciuna, A. Gavriliţa DECIZIE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişcă-Doneva examinând recursul declarat de către Vlas Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 10 împotriva lui Vlas Gheorghe, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni ,,Termocom” în procedura planului, cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vlas Gheroghe şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 02 mai 2012, reclamantul IMGFL nr. 10 a depus cerere de chemare în judecata împotriva lui Gheorghe Vlas, intervenient accesoriu SA,,Termocom” în procedura planului, cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/ reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, precum şi potrivit art. 58,59,60 a Codului cu privire la locuinţe, locatarii sunt obligaţi să achite lunar plata pentru serviciile locativ comunale.

Susţine că din cauza nerespectării acestei obligaţii, prin neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile prestate de SA ,,Termocom” în procedura planului, pârâtul a acumulat datorie în sumă de 30133,78 lei, ce este confirmată prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ comunale respective. Menţionează că toate încercările de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate, pârâtul neglijând în mod conştiincios faptul achitării benevole a datoriei. 1 Solicită încasarea din contul pârâtului Gheorghe Vlas a datoriei în mărime de 30133,78 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 decembrie 2012, acţiunea fost admisă, fiind încasat din contul lui Gheorghe Vlas în beneficiul ÎMGFL nr. 10 datoria în mărime de 30133,78 lei şi din contul lui Gheorghe Vlas în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 904 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Vlas Gheorghe şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 31 mai 2013 Vlas Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată, la caz nefiind constatate şi elucidate circumstanţele esenţiale ale pricinii. Susţine că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, invocând în acest sens că avocatul său Angela Corjan pentru şedinţa de judecată din 08 aprilie 2013 a înaintat un demers de amânare, însă la următoarea şedinţă, instanţa de judecată nu a înştiinţat-o despre petrecerea acesteia.

Indică că deşi a participat personal la examinarea pricinii în ordine de apel, susţine că a fost lipsit de dreptul la o apărare competentă şi efectivă, dânsul neposedând studii juridice. Menţionează că a solicitat amânarea şedinţei de judecată pentru o altă dată în vederea prezentării şi avocatul său, însă instanţa a respins demersul său. Invocă că deşi locuieşte într-o încăpere tehnică din subsol, care nu poate avea statut de spaţiu locativ şi număr cadastral separat, ÎMGFL nr. 10 prin abuz de serviciu, dol şi înşelăciune a dobândit pentru acest spaţiu statutul de locativ, insistând în acest sens că în încăperea dată sunt instalate cele mai principale elemente tehnice pentru deservirea întregului bloc şi anume contoare de evidenţă a apei, robinete, conducte.

Notează că pretenţia intimatului este lipsită de temei juridic, invocând cu referire la art. 519 CC că nu a fost încheiat nici un contract de prestare a serviciilor comunale, nu a fost stabilit nici un alt fapt, în baza cărora intimatul ar putea pretinde satisfacerea datoriei înaintate. Reţine că încă în anul 2006 ÎMGFL nr. 10 a constatat că în spaţiul în care locuieşte lipsesc calorifere, acest fapt fiind confirmat şi prin actul din 13 iunie 2012, cu toate că este un act de constatare a faptului, consideră recurentul că acesta urmează a fi tratat în interesul său. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 14 mai 2013 a fost expediată în adresa lui Vlas Gheorghe la 18 martie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoţire (f. d. 145), însă date care ar confirma recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 31 mai 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 2 Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.

Astfel, pe parcursul examinării cauzei de către instanţele ierarhic inferioare a fost stabilit că blocul locativ din str.Gh. Asachi 27, mun. Chişinău, locatar al cărui este şi Vlas Gheorghe, se află în gestiunea ÎMGFL - 10, care în baza statutului şi Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la /reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002 şi altor acte normative stabileşte modul de achitare de către proprietarii, chiriaşii şi locatarii de apartamente a plăţilor pentru serviciile locative, comunale şi necomunale.

Drept temei de adresare în judecată cu acţiunea în cauză a constituit faptul formării datoriilor la serviciile prestate de SA „Termocom” la locatarul Vlas Gheorghe, domiciliat în apartamentul nr.10 din str. Gh. Asachi 27, mun. Chişinău, în sumă totală de 30133,78 lei, fapt ce se confirmă prin informaţia despre achitarea serviciilor prestate de SA „Termocom” pentru perioada noiembrie 2001-februarie 2012 (f. d. 6-13).

Instanţele de judecată, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului încasarea de la Vlas Ghorghe a acestor datorii în sumă de 30133,78 lei, au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia integral, reţinînd în acest sens că ultimul acceptând şi beneficiind de serviciile prestate era obligat să achite plata pentru aceste servicii, în mărimea şi modul prevăzut prin Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la /reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Conform pct. 17 şi 18 al Hotărîrii Guvernului RM privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor comunale şi necomunale pentru fondul locativ, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, plăţile pentru serviciile locative, comunale şi necomunale se percep de la proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/ încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

Conform art. 59 Codul cu privire la locuinţe, plata pentru serviciile comunale (apă, gaz, energie electrică, termică şi alte servicii) se încasează în afara de chirie potrivit tarifelor, aprobate în modul stabilit. Conform art. 60 Codul cu privire la locuinţe, chiriaşul este obligat să plătească la timp chiria şi pentru serviciile comunale. Chiria se plăteşte de către chiriaş pentru fiecare lună trecută nu mai tîrziu de ziua a zecea din luna următoare. Cu referire la prevederile enunţate şi având în susţinere prevederile art. 572 Cod civil, care reglementează raporturile obligaţiilor, instanţele de judecată corect au 3 conchis că Vlas Gheorghe, având obligaţia de a achita plata pentru prestarea serviciilor, nu şi-a executat această obligaţie, fapt ce denotă temeinicia acţiunii.

Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze că, conform contractului de vînzare- cumpărare din 22 decembrie 2005, Vlas Gheorghe a procurat de la Vladimir Balan apartamentul nr. 10 din str. Gh. Asachi 27, mun. Chişinău, respectiv, odată cu dobîndirea dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat, acesta este ţinut să suporte şi cheltuieli pentru întreţinerea acestuia, inclusiv şi plata pentru serviciile comunale. În acest contest şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele de judecată, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, just au ajuns la concluzia admiterii pretenţiei cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile prestate de SA „Termocom”.

Totodată, se constată că de către instanţele de judecată incorect a fost stabilită perioada pentru care urmează a fi încasată datoria acumulată, or, conform art. 267 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului.

Potrivit art. 272 alin. (1) şi (9) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestaţii neexecutate. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că Vlas Gheorghe prin apelul depus împotriva hotărîrii primei instanţe, a solicitat respingerea acţiunii înaintate de ÎMGFL nr. 10 ca tardivă, invocând omiterea termenului de prescripţie.

Iar, la caz, independent de acest aspect, este cert că termenul în interiorul căruia ÎMGFL nr. 10 putea să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată a fost depăşit cu opt ani, deoarece perioada pentru care se solicită încasarea datoriei este noiembrie 2001-februarie 2012, pe când acţiunea în judecată a fost depusă la 02 mai 2012. Prin urmare, instanţa de recurs reţine că perioadă pentru care urmează a fi încasată datoria solicitată este mai 2009 – mai 2012. În consecinţa celor relatate, cuantumul datoriei formate pentru serviciile prestate de SA „Termocom” încasat prin hotărârea primei instanţe şi menţinută prin decizia instanţei de apel de la Vlas Gheorghe în beneficiul ÎMGFL nr. 10 urmează a fi micşorat de la 30133,78 lei până la 16365,16 lei, în acest sens reţinând calculul desfăşurat, care atestă acumularea datoriei la locul de consum str. Gh.

Asachi 27, ap. 10, mun. Chişinău (f. d. 125-126). În aceste condiţii, instanţa de recurs respinge afirmaţia recurentului cu referire la faptul că la data formării datoriilor între el şi intimat nu existau relaţii contractuale, deoarece potrivit pct. 20, 21 a Hotărîrii Guvernului mr. 434 din 09 aprilie 1998, în 4 clădirile cu mai mulţi consumatori şi cu un singur echipament de măsurare a energiei consumate, contractul se încheie cu consumatorul principal, desemnat de ceilalţi. La imobilele cu destinaţie de locuinţe, contractul de furnizare se încheie cu asociaţia de locatari, iar în lipsa acesteia - cu persoana împuternicită, cu locatarii sau cu proprietarul, după caz, respectiv între SA „Termocom” în procedura planului şi ÎMGFL nr. 10 a fost încheiat un contract de livrare a energiei termice, ultimul acţionînd din numele locatarilor, nefeiind necesar încheierea contractelor direct cu consumatorii.

Nu are suport nici afirmaţia recurentului precum că apartamentul său nu are calorifere şi se încălzeşte de la pierderile sistemului neizolat a sistemelor termice interne din blocul locativ, or, în acest sens corect au reţinut instanţele ierarhic inferioare prevederile pct. 10 al Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, care indică că pierderile lunare de energie termică de la scurgeri şi prin sectoarele neizolate ale sistemelor termice interne din blocurile locative se trec la pierderile furnizorului sau gestionarului care le deserveşte, iar pierderile de la scurgeri prin sectoarele neizolate ale reţelelor termice de tranzit – la pierderile furnizorului. Prin urmare, căldura emanată de ţevile care trec prin apartamentul nr. 10, din str. Gh.

Asachi 27, mun. Chişinău, nu poate fi atribuită la pierderi lunare de energie termică, deoarece la această categorie se atribuie doar căldura furnizată prin ţevile ce trec prin încăperi nelocuibile, ditr-un bloc în altul sau dintr-un apartament în altul. În asemenea împrejurări, instanţa de recurs respinge ca fiind declarativă şi lipsită de suport afirmaţia recurentului cu privire la faptul că dînsul locuieşte într-o încăpere tehnică din subsol, căreia nu putea fi dobîndit statut de spaţiu locativ, iar ÎMGFL nr. 10 cu abuz de serviciu, prin dol şi înşelăciune a dobîndit pentru această încăpere statut de spaţiu locativ, care şi i-a fost vîndut în proprietatea sa. Alte argumente invocate în recurs în susţinerea netemeiniciei integrale a acţiunii nu pot fi reţinute, deoarece sunt similare celor invocate în apel, cărora le-a fost dată o apreciere cuvenită.

Totodată, se va menţiona că în conformitate cu art. 98 alin.(1) CPC, cheltuielile aferente judecării pricinii suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plata reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrîţi proporţional părţii admise din acţiune. Cu referire la prevederile normei enunţate instanţa de recurs consideră necesar de a micşora şi taxa de stat încasată de prima instanţă contul lui Vlas Gheorghe în beneficiul statului de la 904 lei pînă la 491 lei.

Faţă de cele ce preced şi reieşind din faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Vlas Gheorghe şi a modifica decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, prin micşorarea sumei încasate din contul lui Vlas Gheorghe în beneficiul ÎMGFL nr. 10 cu titlu de datorie pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în procedura planului de la 30133,78 lei până la 16365,16 lei, şi a sumei încasate din contul lui Vlas Gheorghe în beneficiul statului cu titlu de taxa de stat de la 904 lei pînă la 491 lei, iar în rest a menţine hotărârile judecătoreşti.

5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Vlas Gheorghe. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 10 împotriva lui Vlas Gheorghe, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni ,,Termocom” în procedura planului, după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul lui Vlas Gheorghe în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 10 cu titlu de datorie pentru serviciile prestate de Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului de la 30133,78 (treizeci mii una sută treizeci şi trei lei 78 bani) lei până la 16365,16 (şaisprezece mii trei sute şaizeci şi cinci lei 16 bani) lei. Se micşorează suma încasată din contul lui Vlas Gheorghe în beneficiul statului cu titlu de taxă de stat de la 904 (nouă sute patru) lei pînă la 491 (patru sute nouăzeci şi unu) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din26 decembrie 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 6