2ra-1871/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A. Catan dosar nr.2ra-1871/13 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Staruş Denis în interesele recurentei Şedova Irina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 10 împotriva Irinei Şedova, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Şedova Irina, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 martie 2012, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La data de 20.09.2011 ÎMGFL nr. 10 s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către Şedova Irina, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom”cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora, reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cît şi apă, precum şi art.art. 58, 59, 60 a Codului cu privire la locuinţe, locatarii sunt obligaţi să achite lunar plata pentru serviciile locativ-comunale.

Din cauza nerespectării acestei obligaţii, prin neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile prestate, s-a acumulat, la data de 01.08.2011 datorie pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în sumă de 7002,95 lei, iar pentru celelalte servicii locativ-comunale o datorie în mărime de 111,82 lei. Astfel, suma totală a datoriei pentru serviciile locativ-comunale indicate mai sus este de 7114,77 lei, ce este confirmată prin informaţia despre calcularea şi achitare serviciilor locativ 1 comunale respective. De asemenea, reclamanta a mai menţionat că, toate încercările de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate deoarece pîrîta a neglijat în mod conştiincios faptul achitării benevole a datoriei.

În legătură cu faptul că, pîrîta nu achită bonurile de plată pentru serviciile prestate de în sumă de 7114,77 lei, reclamanta ÎMGFL nr. 10 a solicitat încasarea sumei datorate şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28.03.2012 acţiunea a fost admisă integral şi s-a încasat de la Şedova Irina în beneficiul ÎMGFL nr. 10 datoria în mărime de 7114,77 lei şi taxa de stat în mărime de 213,44 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22.01.2013 a fost respins apelul declarat de Şedova Irina, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 martie 2012, prin care acţiunea a fost admisă integral.

În dezacord cu decizia enunţată, avocatul Staruş Denis în interesele recurentei Şedova Irina, la data de 11.02.2013, în termen legal a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea parţială a acţiunii. În motivarea amplă a recursului, reprezentantul recurentei a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate pe motivul aplicării eronate a normelor de drept material şi procedural. În acest context a indicat că, instanţele de judecată ierarhic inferioare, contrar prevederilor legii, nu au aplicat termenul general de prescripţie extinctivă.

Prin urmare, suma datoriei urma a fi încasată pentru perioada ultimilor trei ani. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, reprezentantul recurentei, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material şi procedural.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat 2 şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Staruş Denis în interesele recurentei Şedova Irina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Staruş Denis în interesele recurentei Şedova Irina ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Staruş Denis în interesele recurentei Şedova Irina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Vîlcov 3