2ra-1269/14 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1269/14 Judecător: M. Avornic Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 17 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Iurie Bejenaru, Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cevdari Vladimir, în pricina civilă la cererea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 10 împotriva lui Cevdari Elena şi Cevdari Vladimir, intervenienţi accesorii SA „Termocom” şi Cevdari Valeriu, cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 iunie 2013 prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă : La 27 iulie 2011, reclamantul Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 10 a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva lui Cevdari Elena şi Cevdari Vladimir, intervenienţi accesorii SA „TERMOCOM” în procedura planului şi Cevdari Valeriu, solicitînd încasarea datoriei în mărime de 3167,72 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cerinţelor reclamantul a indicat că conform hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării/reconectării acestora de la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, precum şi în conformitate cu prevederile art. 58, art. 59 şi art. 60 din Codul cu privire la locuinţe, locatarii sunt obligaţi să achite lunar plata pentru serviciile locativ- comunale. Din cauza nerespectării obligaţiilor, prin neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile prestate de ÎMGFL nr. 10, Cevdari Elena şi Cevdari Vladimir, care locuiesc în apartamentul nr. 43 din str. Gheorghe Asachi nr. 53/2 mun.

Chişinău au acumulat, la data de 01.05.2011 lei o datorie pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în procedura planului în sumă de 2960,71 lei, iar pentru celelalte servicii locativ-comunale prestate de ÎMGFL nr. 10 în sumă de 207,01 lei. Solicită reclamantul încasarea de la Cevdari Elena şi Cevdari Vladimir în folosul întreprinderii Municipală de Gestiune a Fondului Locativ nr. 10 datoria în sumă de 3167,72 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă, s-a încasat de la Cevdari Elena şi Cevdari Vladimir suma datoriei pentru serviciile comunale în mărime 3 167,72 lei şi taxa de stat în beneficul statului în mărime de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iulie 2012 a fost respins apelul declarat de Cevdari Vladimir şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09.11.2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013 a fost admis recursul declarat de Cevdari Vladimir, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iulie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 noiembrie 2011, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chişinău, în alt complet de judecători. După rejudecarea cauzei, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 iunie 2013 s-a admis parţial acţiunea: s-a încasat de la Cevdari Elena şi Cevdari Vladimir suma datoriei pentru serviciile prestate în mărime 1140,57 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Cevdari Vladimir şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 iunie 2013. La 12 februarie 2014, Cevdari Vladimir a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii al rejudecare în instanţa de fond. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate. Consideră recurentul că instanțele inferioare au examinat superficial cauza, în lipsa probelor depline, nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a cauzei, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite, ca urmare fiind aplicate eronat normele de drept material.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 23.12.2013 (f.d. 143), recursul se consideră declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cevdari Vladimir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cevdari Vladimir ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Cevdari Vladimir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Iurie Bejenaru Ion Druţă