2ra-876/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V.Selvestru dosarul nr. 2ra-876/14 instanţa de apel: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Verega Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Servicii Comunal-Locative” or.Orhei către Verega Vasile cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Verega Vasile, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 03 iunie 2013, c o n s t a t ă La 03 mai 2013 ÎM „Servicii Comunal-Locative” or.Orhei a depus cerere de chemare în judecată către Verega Vasile cu privire la încasarea datoriei în sumă de 1053 lei pentru neachitarea transportării deşeurilor menajere în perioada 01 aprilie 2010 – 31 martie 2013. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, pîrîtul Verega Vasile domiciliat în or.Orhei, str.Iachir 23, ap.61 beneficiază de serviciile publice de gospodărie comunală prestată de către ÎM „Servicii Comunal-Locative” or.Orhei, şi din motivul neachitării serviciilor prestate Verega Vasile a acumulat o datorie în sumă de 1053 lei.

Încercările de a soluţiona litigiu pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu careva rezultate, din care considerente a înaintat acţiune în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 03 iunie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Verega Vasile în beneficiul ÎM „Servicii Comunal-Locative” or.Orhei datoria în valoare de 1053 lei şi 270 lei cu titlul de taxă de stat, iar în total suma de 1323 lei. La 02 iulie 2013 Verega Vasile nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe a declarat apel, solicitînd casarea hotărârii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare într-un alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Verega Vasile, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 03 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, conform art.971 Cod civil, plata pentru serviciile acordate se efectuează după prestarea serviciilor, dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite perioade, sumele vor fi acordate după încheierea fiecărei perioade în parte.

Astfel, după cum rezultă din actele cauzei s-a constatat că în baza contractului nr.20654 din 24 ianuarie 2012 Verega Vasile a prestat servicii publice de gospodărie comunală apelantului, care şi-a respectat obligaţiunile sale contractuale cu diligenţă, pe cînd apelantul Verega Vasile nu şi-a respectat obligaţiunile de a achita serviciile prestate în modul stabilit la art.3 al Regulamentului cu privire la modul de achitare de către populaţie a plăţii pentru serviciile comunale, aprobat de Hotărîrea Guvernului RM nr.191 din 19.02.2002.

Potrivit art.18 din Regulament achitarea plăţilor se efectuează de către beneficiari de regulă prin intermediul instituţiilor bancare şi oficiile poştale, dacă în contractele încheiate nu este prevăzut altfel, în cazul în care plata se achită direct furnizorilor, sau prestatorilor de servicii aceştea urmează a dispune de aparate de casă cu memorie fiscală, beneficiarii serviciile prestate urmează să achite costurile în luna precedentă pînă la data de 30 a lunii curente. La 21 ianuarie 2014 Verega Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului Verega Vasile a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Verega Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Verega Vasile, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Verega Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Verega Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru