2ra-3021/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-3021/14 prima instanţă: V. Selevestru instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Secrieru ÎNCHEIERE 16 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Railean Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea municipală „Servicii Comunal – Locative” Orhei împotriva Mariei Railean cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, prin care apelul declarat de întreprinderea municipală „Servicii Comunal – Locative” Orhei a fost admis şi casată hotărîrea judecătoriei Orhei din 22 ianuarie 2013 cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 17 iulie 2012, întreprinderea municipală „Servicii Comunal – Locative” Orhei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Railean cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că potrivit deciziei Consiliului or. Orhei nr.49 din 25.08.1999, nr.16.3 din 14.12.2004, nr.28.8 din 14.12.2005, nr.4.8 din 29.02.2008 şi nr. 12.19 din 13.10.2011 a fost aprobat şi pus în aplicare tariful pentru serviciile comunale precum transportarea gunoiului de la întreprinderi, transportarea gunoiului de la populaţie, transportarea deşeurilor lichide şi evacuarea deşeurilor, gunoiului în pămînt, transportarea deşeurilor solide pentru populaţie, deservirea tehnică a blocurilor de locuinţe ş.a. Menţionează reclamantul, că pîrîta Railean Maria, domiciliată în or. Orhei str. V. Lupu 26 ap.4, beneficiază de serviciile publice de gospodărie comunală prestate de către ÎM „Servicii Comunal - Locative” Orhei şi este obligată la timp să achite contravaloarea serviciilor prestate, potrivit tarifelor aprobate în modul stabilit de autorităţile publice locale, însă aceasta refuză să le plătească.

Precizează reclamantul, că pentru serviciile prestate, pîrîta a acumulat datoria de 1 944,46 lei. Cere ÎM „Servicii Comunal - Locative” Orhei, încasarea datoriei de 1 944,46 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 22 ianuarie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Servicii Comunal – Locative” Orhei a fost respinsă. La 12 februarie 2013, ÎM „Servicii Comunal – Locative” Orhei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă cu dispunerea încasării din contul lui Railean Maria suma de 990,24 lei pentru serviciile comunale neachitate şi 270,00 lei cu titlu de cheltuieli pentru taxa de stat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, apelul declarat de ÎM „Servicii Comunal – Locative” Orhei a fost admis. S-a casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 22 ianuarie 2013. S-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Servicii Comunal – Locative” Orhei către Railean Maria cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale. S-a dispus încasarea de la Railean Maria în beneficiul lui ÎM „Servicii Comunal – Locative” Orhei a datoriei pentru serviciile comunale acumulate pe perioada 01.11.2009-31.10.2012 în mărime de 490 (patru sute nouăzeci), 24 lei. S-a dispus încasarea de la Railean Maria în beneficiul lui ÎM „Servicii Comunal – Locative” Orhei cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în mărime de 202 (două sute doi),50 lei.

În rest acţiunea s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului. La 08 august 2014, Railean Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurenta că nu a ştiut despre faptul că pe data de 02.10.2013 s-a petrecut şedinţa, nu a primit nici o citaţie şi nici apelul depus de ÎM „Servicii Comunal – Locative” Orhei. Indică recurenta că instanţa nu a luat în consideraţie că nu a încheiat cu ÎM „Servicii Comunale Locative” Orhei nici un contract. De asemenea, susţine recurenta că instanţa nu a verificat dacă ÎM „Servicii Comunale Locative” Orhei a prestat serviciile la care le pretinde.

La 02 octombrie 2014, ÎM „Servicii Comunale Locative” Orhei a depus referinţă la recursul declarat de Railean Maria, solicitînd respingerea recursului drept inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Railean Maria, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Railean Maria ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Railean Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă