2ra-2555/14 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-2555/14 : Instanţa de fond judecătoria Floreşti (judecător: L. Grădinaru) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (judecători: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Galina Stratulat Judecători: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ţîra Dumitru împotriva deciziei din data de 04 martie 2014 a Curții de Apel Bălţi, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a S.A. „Servicii Comunale Floreşti” împotriva lui Ţîra Dumitru privind încasarea datoriei, c o n s t a t ă : La data de 18 februarie 2013, reclamantul - S.A. „Servicii Comunale Floreşti” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ţîra Dumitru cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile acordate în sumă de 1724 lei 56 bani.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de prestare a serviciilor nr. 37 din 21.08.2002 încheiat cu pîrîtul - Ţîra Dumitru, au fost prestate serviciile comunale, şi anume: livrarea apei potabile, recepţionarea apelor uzate, evacuarea gunoiului, deservirea tehnică. Datoria pîrîtului pentru serviciile acordate, la data de 01.01.2013, conform datelor evidenţei SA „Servicii Comunale Floreşti” constituia suma de 1724 lei 56 bani. La nenumăratele solicitări de a lichida datoria, pîrîtul nu a reacţionat. Solicită reclamantul încasarea de la pîrît datoria pentru serviciile comunale prestate în sumă de 1724 lei 56 bani. Prin hotărîrea din 19 septembrie 2013 a judecătoriei Floreşti s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SA „Servicii Comunale Floreşti” împotriva lui Ţîra Dumitru cu privire la încasarea datoriei: s-a încasat de la Ţîra Dumitru, domiciliat în or.

Floreşti, str. M. Costin 4, ap. 7 în beneficiul SA „Servicii Comunale Floreşti” datoria în sumă de 1724 lei 56 bani; s-a încasat de la Ţîra Dumitru, domiciliat în or. Floreşti, str. M. Costin 4, ap. 7, în beneficiul SA „Servicii Comunale Floreşti” cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei. Prin decizia din data de 04 martie 2014 a Curții de Apel Bălţi a fost respins apelul declarat de către Ţîra Dumitru şi menţinută hotărîrea din 19 septembrie 2013 a judecătoriei Floreşti. 1 La data de 01 iulie 2014 recurentul Ţîra Dumitru a depus recurs împotriva deciziei din data de 04 martie 2014 a Curții de Apel Bălţi. În motivarea recursului s-a indicat că, instanţele inferioare admițînd acţiunea au reţinut, precum că în baza contractului nr. 37 din 21.08.2002, încheiat intre recurent şi intimat, ultimul şi-a asumat obligaţiile de a achita serviciile prestate de către intimat privind deservirea tehnică a sistemelor de apă potabilă si canalizare.

O astfel de concluzie ale instanţelor judecătoreşti nu are nici un suport juridic şi probatoriu, dat fiind că contravine probelor administrate în cadru examinării pricinii. Indică recurentul că potrivit notei la art. 2 din Contractul nr. 37 din 21.08.2002 : ”Se subliniază numai serviciile care vor fi primite de către abonat indicate în pct. 2.1., 2.2., 2.3.”,în contractul menţionat la momentul semnării au fost subliniate numai pct. 2.1. şi 2.2.. Punctul 2.3. „deservirea reţelelor de apeduct şi canalizare a blocurilor locative” nu a fost subliniat şi careva modificări în acest contract nu au fost introduse. Reieşind din cele menţionate în opinia recurentului el nu şi-a asumat obligaţiunea să achite careva servicii pentru deservirea tehnică a sistemelor de apă potabilă şi canalizare.

Cu atît mai mult, la momentul semnării contractului, pct. 2.3. nu a fost subliniat, deoarece reclamantul nici nu avea intenţia să presteze astfel de servicii, care realmente şi nici nu au fost prestate. Astfel, susţine recurentul că, nu a încheiat nici un contract cu ’’Servicii Comunale Floreşti” S.A. pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică a sistemelor de apă potabilă şi canalizare. Consideră că, instanţele judecătoreşti neîntemeiat au respins argumentele şi referitor la faptul, că calculul plăţii pentru deservire este alcătuit greşit efectuat pe m2 a apartamentului, dar nu pe m3 de apă folosită. De asemenea admiţînd acţiunea, au invocat, precum că în conformitate cu art. 970 alin. (1) şi alin. (2) Cod Civil al RM prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită.

Mai indică recurentul că, nu a încheiat nici un contract cu ’’Servicii Comunale Floreşti” S.A. pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică a sistemelor de apă potabilă şi canalizare şi instanţele judecătoreşti contrar prevederilor lit. b) alin. 2 art. 432 CPC al RM au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

2 Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ţîra Dumitru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ţîra Dumitru împotriva deciziei din data de 04 martie 2014 a Curții de Apel Bălţi.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 3