2ra-1251/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A.Toderaş dosarul nr.2ra-1251/14 instanţa de apel: E. Ababei G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Catruc Feodora, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Servicii Comunale Floreşti” împotriva lui Alexandru Catruc cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 3 decembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 18 februarie 2013 S.A.

„Servicii Comunale Floreşti”a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Catruc cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii S.A. „Servicii Comunale Floreşti” a menţionat, că în conformitate cu contractul de prestare a serviciilor din 16.10.2002 încheiat între cu pîrîtul au fost prestate servicii de livrare a apei potabile, recepţionarea apelor uzate, evacuarea deşeurilor menajere şi deservirea tehnică. Astfel, dat fiind faptul că reclamantul nu a beneficiat de remuneraţia stabilită în documentele de plată pentru prestarea serviciilor nominalizate, la 01.01.2013 potrivit datelor de evidenţă a S.A. „Servicii Comunale Floreşti” s-a format datoria în mărime de 1505 lei şi 96 bani.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Floreşti din 26.04.2013, în calitate de succesor a pîrîtului Alexandru Catruc a fost atrasă Catruc Feodora. S.A. „Servicii Comunale Floreşti” solicită încasarea din contul Feodorei Catruc a sumei de 1505 lei şi 96 bani, în calitate de datorie formată pentru neachitare a costurilor serviciilor comunale prestate şi cheltuielile de judecată suportate. Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 21 iunie 2013 s-a admis acţiunea înaintată, fiind încasată din contul Feodorei Catruc în beneficiul S.A. „Servicii Comunale Floreşti” datoria în sumă de 1505 lei şi 96 bani şi taxa de stat în mărime de 270 lei. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 decembrie 2013 s-a respins apelul declarat de Catruc Feodora şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe.

La data de 05 februarie 2014 Catruc Feodora a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi decizii de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat, că instanţele au interpretat în mod eronat legea. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile 2 prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele au a interpretat în mod eronat legea nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat şi interpretat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurenta nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Catruc Feodora ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Catruc Feodora se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3