2ra-2710/14 — Înacasrea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-2710/14 Judecător: A. Catană Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 11 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Șchiopu Victor și Șchiopu Raisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Servcomloc” SRL către Şchiopu Raisa şi Şchiopu Victor privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale prestate, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 22 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă : La 21 mai 2013, reclamantul SC „Servcomloc” SRL a depus cerere de chemare în judecată către Şchiopu Raisa şi Şchiopu Victor, solicitînd încasarea în mod solidar de la pîrîţi a datoriei pentru serviciile comunale prestate în mărime de 5 282,48 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei. În motivarea acţiunii SC „Servcomloc” SRL a indicat că gestionează şi administrează blocul locativ situat în mun. Chişinău str. Pictor Mihai Grecu nr. 3, în temeiul contractului nr. 29/5 din 29 mai 2009 încheiat cu ÎM „Agregat” SA. Indică că apartamentul nr. 22 din str. Pictor Mihai Grecu nr. 3 mun. Chişinău aparţine pîrîţilor în baza contractului de investiție în construcţia spaţiului locativ din 05 septembrie 2004, încheiat cu ÎM „Agregat” SA.

Mai menţionează că în calitate de locatari şi proprietari ai apartamentului, pîrîţii sunt obligaţi să achite plata pentru serviciile locativ-comunale, însă de mai mult timp pîrîţii nu achită plata pentru serviciul locativ comunal - deservirea blocului locativ, iar din motivul neachitării la timp a plăţilor pentru deservirea blocului locativ, la data de 01 martie 2013 pîrîţii au acumulat o datorie în sumă de 5 282,48 lei. Fiind înştiinţaţi lunar prin intermediul bonurilor de plată despre necesitatea achitării datoriei, benevol pîrîţii refuză să achite restanţa la plată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 s-a admis integral acţiunea depusă de SC „Servcomloc” SRL şi s-a încasat în mod solidar de la Şchiopu Raisa şi Şchiopu Victor suma de 5 282,48 lei cu titlu de datorie pentru serviciile comunale prestate şi suma de 270 lei cu titlu de taxă de stat, în total suma de 5 552,48 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Şchiopu Raisa şi Şchiopu Victor și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 11 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Şchiopu Victor şi Şchiopu Raisa au declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să se dispună încasarea datoriei pentru serviciile comunale în mărime de 2 125,46 lei în conformitate cu tarifele stabilite prin Decizia Consiliului municipal Chişinău. Au mai solicitat recurenţii restituirea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului au invocat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată.

Consideră recurenții că circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin, iar normele de drept material și procedural au fost aplicate eronat. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Şchiopu Raisa şi Şchiopu Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Colegiul menționează că recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Şchiopu Victor şi Şchiopu Raisa ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Şchiopu Victor şi Şchiopu Raisa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă