2r-130/15 — Cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2r-130/15 prima instanţă: M. Avornic instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinând recursul declarat de către Marina Ursu şi Gheorghe Ursu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Servcomloc” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Marinei Ursu şi Gheorghe Ursu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel declarată de către Marina Ursu şi Gheorghe Ursu ca fiind depusă tardiv, CONSTATĂ: La 21 octombrie 2013 SC „Servcomloc” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Marinei Ursu şi Gheorghe Ursu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că SC „Servcomloc” SRL, în temeiul contractului nr. 29/5 din 29 mai 2009 încheiat cu ÎM „Agregat” SA, gestionează şi administrează blocul locativ situat în mun. Chişinău, str. Ismail, 58/1. Apartamentul nr. 5 din str. Ismail, 58/1 mun. Chişinău aparţine pârâţilor care sunt restanţieri la plata serviciilor locativ-comunale acumulând la 01 septembrie 2013 o datorie în sumă de 9879,24 lei, pe care benevol refuză să o achite. Reclamantul a solicitat încasarea în mod solidar de la pârâţi în beneficiul SC „Servcomloc” SRL a datoriei în mărime de 9879,24 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă şi încasată în mod solidar de la Marina Ursu şi Gheorghe Ursu suma datoriei pentru serviciile prestate în mărime de 9879,2 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 296,37 lei.

(f. d. 32) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 30 iulie 2014 Marina Ursu şi Gheorghe Ursu au depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând 1 casarea hotărârii şi pronunţarea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată. (f. d. 36, 50) Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 apelanţilor le-a fost restituită cererea de apel ca fiind depusă tardiv. (f. d. 61) La 29 decembrie 2014 Marina Ursu şi Gheorghe Ursu au declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 03 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului recurenţii şi-au exprimat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, menţionând că aceasta este ilegală, nemotivată, pasibilă de a fi casată pe motiv că au fost aplicate eronat normele de drept material cât şi procedural. Au invocat că primă instanţă a examinat litigiul în lipsa recurenţilor, iar materialul probator nu conţine probe, din care ar rezulta că recurenţii au fost legal citaţi. Indică că instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că apelanţii la înaintarea cererii de apel, au solicitat repunerea apelului în termen, neexpunându- se asupra acestui fapt. Totodată recurenţii au precizat că despre existenţa hotărârii primei instanţe au aflat la 03 iulie 2014 de la executorul judecătoresc.

În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 09 decembrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 63) şi care a fost recepţionată de către recurenţi la 19 decembrie 2014, fapt confirmat de avizul de recepţie (f. d. 65) Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 03 decembrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a dispus restituirea cererii de apel depusă de Marina Ursu şi Gheorghe Ursu ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. 2 Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Marina Ursu şi Gheorghe Ursu în afara termenului legal a apelului este justificată. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău, prin care a fost admisă acţiunea înaintată de SC „Servcomloc” SRL împotriva Marinei Ursu şi Gheorghe Ursu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, a fost adoptat la 16 ianuarie 2014. Cu toate acestea, Marina Ursu şi Gheorghe Ursu au depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 30 iulie 2014, respectiv, cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC, or instanţa de recurs constată că la caz, nu a fost formulată o careva cerere în acest sens.

Prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul recurenţilor cu referire la faptul că termenul de declarare a apelului, la caz, începe a curge de la data recepţionării hotărârii 03 iulie 2014, considerând că a depus apelul în termen la 30 iulie 2014. Or, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Este lipsit de temei argumentul recurenţilor precum că prima instanţă a examinat pricina în lipsa dânşilor, ei nefiind citaţi legal, deoarece afirmaţia dată este una declarativă, care se combate cu înscrisul efectuat pe versoul citaţiei (f. d. 25), din care direct rezultă că Marinei Ursu şi lui Gheorghe Ursu le-a fost adusă spre cunoştinţă informaţia despre şedinţă de judecată din 16 ianuarie 2014, dată când a fost adoptat dispozitivul hotărârii.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs relevă că în speţă, este incontestabil dovedit că Marina Ursu şi Gheorghe Ursu au avut la cunoştinţă despre existenţa şi examinarea prezentului litigiu în instanţa de judecată, prin urmare ultimii trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuţi de lege, fapt, însă, ignorat de aceştia, ce a generat omiterea neîntemeiată a termenului prescris pentru depunerea apelului.

În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurenţi sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 3 Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se respinge recursul declarat de către Marina Ursu şi Gheorghe Ursu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 3 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Servcomloc” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Marinei Ursu şi Gheorghe Ursu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4