2ra-434/16 — Încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău Dosarul nr.2ra-434/16 Judecător: L. Gafton Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii: Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Servcomloc”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Servcomloc” împotriva Valentinei Fronea cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Fronea Valentina a fost admisă, hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 05 noiembrie 2014 a fost casată și emisă o nouă hotărîre de respingere integrală a acțiunii, CONSTATĂ : SRL „Servcomloc” la 21.03.2014 s-a adresat cu acţiune împotriva Valentinei Fronea prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 2 216.80 lei pentru serviciile locativ-comunale prestate şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei. A invocat că, gestionează şi administrează blocul locativ din m. Chişinău, str. Varşovia, 5, în baza contractului din 03.03.2008 încheiat cu SA „Agenţia Municipală de Ipotecă Chişinău”. Valentina Fronea este proprietarul apartamentului nr. 38 din blocul menţionat. Nu a achitat plata pentru serviciile locativ-comunale, anume pentru deservirea blocului locativ, transportare deşeuri şi deservirea tehnică a ascensorului.

La situaţia din 01.01.2014 s-a acumulat o datorie de 2 216.80 lei. Consideră că în temeiul art. 512, 514, 572 Cod civil, art. 58, 60, 160 Codul cu privire la locuinţe şi Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin hotărârea Guvernului R.M. nr. 191 din 19.02.2002, în calitatea ei de proprietar al locuinţei este obligată să 1 achite la timp serviciile locativ-comunale prestate. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica m. Chişinău din 05.11.2014 acţiunea a fost admisă integral.

S-a încasat de la Fronea Valentina pentru SRL „Servcomloc” datoria pentru serviciile locativ-comunale pentru perioada octombrie 2010 - decembrie 2013 în sumă de 2 216.80 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei suportate prin plata taxei de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. Prin decizi Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015, apelul depus de către Fronea Valentina a fost admis, hotărîrea primei instanțe a fost casată și emisă o nouă hotărîre de respingere integrală a acțiunii. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 18 decembrie 2015 SRL „Servcomloc” au depus cerere de recurs împotriva acesteia, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 21 octombrie 2015 cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului, aceasta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurenții că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 21 octombrie 2015 a fost contestată cu recurs la data de 18 decembrie 2015. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consider recursul depus de către SRL „Servcomloc” în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 29 ianuarie 2016, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa Valentinei Fronea copia recursului depus de către SRL „Servcomloc”, cu informarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei.

Pînă la data examinării chestiunii admisibilității recursului depus de către SRL „Servcomloc”, intimata Fronea Valentina nu a depus referința în vederea 2 exprimării opiniei vis-a-vis de argumentele înaintate în cererea de recurs. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de SRL „Servcomloc”, Colegiul atestă că recurenta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanţei de apel. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarat SRL „Servcomloc”, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către SRL „Servcomloc” ca fiind inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, 3 Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Servcomloc” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Servcomloc” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4