2ra-1887/15 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2ra-1887/15 prima instanță: I. Mînăscurtă instanța de apel: N. Budăi, A. Doga, I. Muruianu ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Eduard Digore în interesele Magdalinei Schivu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Magdalinei Schivu împotriva lui Luca Schivu cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, prin care au fost admise apelurile declarate de către Luca Schivu și reprezentantul Magdalinei Schivu, avocatul Veaceslav Popov, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 26 noiembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care a fost dispusă scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată, c o n s t a t ă: La 24 iunie 2013, Magdalina Schivu, fiind reprezentată prin procură de fiul său Schivu Alexandru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Luca Schivu cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că împreună cu pârâtul sunt coproprietari a apartamentului nr. 75 din str. Igor Vieru, 4, mun.

Chişinău, care a fost procurat în timpul căsătoriei în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 5130 din 08 august 2005. Menționează că la 17 martie 2009, prin hotărârea Judecătoriei Orhei căsătoria dintre reclamantă şi pârât a fost desfăcută, respectiv sarcina întreținerii bunului imobil era a ambilor coproprietari, însă din motive de ceartă şi imposibilitatea împărțirii bunurilor agonisite în comun în timpul căsătoriei, întreținerea apartamentului a fost suportată doar de Magdalina Schivu. 1 Reține că fiecare din coproprietari are obligația de a participa la achitarea impozitelor, taxelor şi a altor plăti obligatorii, precum şi la acoperirea cheltuielilor pentru întreținerea şi păstrarea bunurilor comune.

Susține că din anul 2000 reclamanta a plecat peste hotarele Republicii Moldova pentru a îmbunătăți situația materială deplorabilă, ulterior şi pârâtul a plecat peste hotarele Republicii Moldova, iar din anul 2009 aceștia au locuit în apartament doar când veneau în Moldova, în rest, pentru întreținerea şi îngrijirea apartamentului, de către reclamantă, a fost împuternicit fiul Alexandru Schivu, iar plățile pentru întreținerea apartamentului erau efectuate prin intermediul lui.

Indică că din momentul divorțului cu pârâtul Luca Schivu, reclamanta a avut următoarele cheltuieli: pentru încălzirea apartamentului suma de 30164,23 lei, pentru energia electrică suma de 14457,06 lei, pentru convorbiri telefonice suma de 4416,34 lei, pentru gaze naturale suma de 1444,05 lei, pentru alte servicii comunale precum apa şi deservirea blocului pentru anul 2009 suma de 1680,58 lei, pentru anul 2010 suma de 2804,49 lei, pentru anul 2011 suma de 2750,99 lei, pentru anul 2012 suma de 2473,79 lei, pentru anul 2013 suma de 851,64 lei și pentru impozitul bunurilor imobile suma de 570,87 lei. Astfel, menționează că din momentul divorțului cu pârâtul, reclamanta a suportat cheltuieli în sumă de 61614,04 lei.

Totodată, susține că a solicitat de mai multe ori de la pârât să contribuie la întreținerea imobilului, însă din motiv că din anul 2009 părțile sunt în litigiu, pe cale amiabilă este imposibilă rezolvarea acestei situații. Consideră că pârâtul este obligat să achite jumătate din cheltuielile sus indicate ce constituie suma de 30807, 02 lei. Prin urmare, solicită reclamanta încasarea de la pârât a sumei în mărime de 30807,02 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin cererea de completare a temeiurilor din acțiune din 26 noiembrie 2014 (f.d. 196), reclamanta a menționat că potrivit art. 59 şi art. 133 din Codul cu privire la locuințe, plata pentru serviciile comunale se efectuează potrivit tarifelor stabilite, de la proprietarii apartamentului, iar obligația de achitare a serviciilor comunale a fost executată de către reclamantă, aceasta având dreptul de a solicita jumătate din suma achitată de la coproprietarul Luca Schivu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 noiembrie 2014 acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Luca Schivu în beneficiul Magdalinei Schivu suma de 15611,34 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 520,37 lei, iar în total suma de 16131,71 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 au fost admise apelurile declarate de către Luca Schivu și reprezentantul Magdalinei Schivu, avocatul Veaceslav Popov, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre 2 sub formă de încheiere, prin care a fost dispusă scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol, ca fiind semnată și depusă de către o persoană neîmputernicită.

La 05 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, în interesele Magdalinei Schivu, avocatul Eduard Digore a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a dat o apreciere eronată circumstanțelor pricinii, adoptând decizia contestată în lipsa unor norme pertinente speței date. Susține că trimiterile instanței de apel la prevederile art. 75 alin. (1) Cod de procedură civilă, nu prezintă relevanță litigiului dat întrucât, în cadrul ședințelor de judecată, interesele recurentei au fost reprezentate de către avocatul Veaceslav Popov, fapt confirmat prin mandatul anexat la materialele dosarului.

Astfel, Alexandru Schivu doar a semnat cererea de chemare în judecată, având acest drept în baza procurii din 07 decembrie 2012, or, conform prevederilor art. 166 alin. (5) Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui împuternicit în modul stabilit. Astfel, menționează că dreptul Magdalinei Schivu de a-l împuternici pe Alexandru Schivu rezultă și din art. 242 alin. (1) și (2) Cod civil. Mai mult decât atât, posibilitatea unei persoane de a-și delega drepturile unei alte persoane pe bază de procură, rezultă și din prevederile art. 252 alin. (1) Cod civil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Eduard Digore în interesele Magdalinei Schivu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul depus de avocatul Eduard Digore în interesele Magdalinei Schivu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Eduard Digore în interesele Magdalinei Schivu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 4