2rh-92/18 — partajarea proprietății comune în devălmășie

2rh-92/18 — partajarea proprietății comune în devălmășie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rh-92/18

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton, Dumitru Mardari

examinând cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, înaintată

de Magdalina (Schivu) Fialcovscaia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Luca Schivu

împotriva Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia cu privire la partajarea bunului proprietate

comună în devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată și acțiunea

reconvențională înaintată de Magdalina (Schivu) Fialcovscaia împotriva lui Luca

Schivu cu privire la partajarea bunului proprietate comună în devălmășie și

compensarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La 17 august 2009 Luca Schivu a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia, prin care a solicitat împărțirea în natură a

terenului cu destinația grădini cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0,1251 ha

amplasat în comuna Stăuceni, câte ½ cotă-parte pentru fiecare, conform variantei

expertizei tehnice în construcție.

În motivarea acțiunii Luca Schivu a invocat că, la 27 octombrie 1984 a încheiat

cu pârâta căsătoria, care a fost înregistrată de Oficiul Stării Civile Chișinău sub nr.

În timpul căsătoriei au agonisit mai multe bunuri mobile și imobile ce constituie

proprietate comună în devălmășie.

Susține că a domiciliat cu Magdalina Schivu în s. Isacova, r-nul Orhei, însă de

câțiva ani ambii se află peste hotarele Republicii Moldova.

La 27 mai 2004, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Serghei

Botnari și Irina Botnari, au procurat bunul imobil - terenul cu destinația grădini, cu nr.

cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1251 ha amplasat în comuna Stăuceni, mun.

Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 martie 2009 căsătoria dintre Luca

Schivu și Magdalina Schivu a fost desfăcută.

1

Astfel, reieșind din considerentul că bunul imobil sus menționat a fost procurat

de Luca Schivu în timpul căsătoriei cu Schivu Magdalina, consideră că acesta

constituie proprietate comună în devălmășie și urmează a fi împărțit între ei în două

cote-părți egale, în natură, conform unei variante de împărțire în natură stabilită de o

expertiză tehnică în construcție.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iulie 2010 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de Luca Schivu împotriva Magdalinei Schivu.

(vol. I, f.d. 34-36)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2011 s-a admis apelul declarat

de Magdalina Schivu, s-a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15

iulie 2010 și s-a remis cauza la rejudecare în alt complet de judecată. (vol. I, f.d. 104 -

106)

La rejudecare, Magdalina Schivu a înaintat acțiune reconvențională împotriva

lui Luca Schivu, solicitând împărțirea în natură a bunurilor proprietate comună în

devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale Magdalina Schivu a indicat că pe parcursul

căsătoriei, împreună cu Luca Schivu au obținut mai multe proprietăți în comun, iar,

deoarece prin hotărîrea Judecătoriei Orhei la 17 martie 2009 căsătoria a fost desfăcută,

acestea urmează a fi împărțite în mod echitabil între foștii soți. (vol. I, f.d. 113-114)

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 mai 2012, cererea de

chemare în judecată reconvențională înaintată de Magdalina Schivu a fost restituită, cu

excepția cerinței privind partajarea apartamentului nr. 75 din str. Igor Vieru, 4, mun.

Chișinău. (vol. I, f.d. 191-192)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2012 s-a respins recursul

înaintat de către Magdalina Schivu și s-a menținut încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 17 mai 2012. (vol. I, f.d. 203-205)

Ulterior Magdalina Schivu a depus cerere de concretizare a acțiunii

reconvenționale, prin care a solicitat împărțirea în natură a apartamentului nr. 75 din

str. Igor Vieru, 4, mun. Chișinău, prin atribuirea Magdalenei Schivu a întregului

apartament în schimbul unei sulte de 358 200 lei în favoarea co-proprietarului Luca

Schivu. (vol. II, f.d. 123)

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017, cererea

de chemare în judecată înaintată de Luca Schivu către Magdalina Schivu cu privire la

împărțirea bunului proprietate comună în devălmășie - terenul, și încasarea cheltuielilor

de judecată, s-a admis parțial.

S-a partajat proprietatea comună în devălmășie și s-a atribuit în proprietate

personală:

- lui Luca Schivu, terenul cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0,06255 ha,

evaluat la suma de 893 8771ei.

- Magdalinei Schivu terenul cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0,06255 ha,

evaluat la suma de 849 183 lei.

S-a încasat de la Luca Schivu în beneficiul Magdalenei Schivu sulta bănească în

mărime de 22 347 lei.

S-a încasat de la Magdalina Schivu în beneficiul lui Luca Schivu cu titlu de

cheltuieli de judecată: 300 lei taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii, 1 610 lei pentru

2

efectuarea expertizei tehnice în construcții nr. 4084 din 03 decembrie 2009, iar în total

suma de 1 910 lei.

În rest cerința lui Luca Schivu cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată s-

a respins ca fiind neîntemeiată.

Cererea de chemare în judecată reconvențională înaintată de Magdalina Schivu,

s-a admis integral.

S-a partajat proprietatea comună în devălmășie, și s-a atribuit în proprietate

personală Magdalinei Schivu apartamentul nr. 75 amplasat pe str. Igor Vieru, 4, mun.

Chișinău, evaluat la suma de 716 400 lei.

S-a încasat de la Magdalina Schivu în beneficiul lui Luca Schivu sulta bănească

în mărime de 358 200 lei.

S-a încasat de la Luca Schivu în beneficiul Magdalenei Schivu cu titlu de

cheltuieli de judecată: 300 (trei sute) lei taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii

reconvenționale.

S-a încasat de la Luca Schivu taxa de stat în sumă de 10 446 lei.

S-a încasat de la Schivu Magdalina taxa de stat în sumă de 24 700 lei

La 19 iulie 2017 Luca Schivu a depus cerere de apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017, solicitând casarea hotărârii în

partea respingerii cerințelor sale privind încasarea cheltuielilor de judecată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care să fie admise cerințele integral.

La fel, a solicitat casarea hotărârii instanței de fond în partea mărimii sultei

încasate de la Magdalina Schivu și emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care

să fie majorat cuantumul sultei bănești.

La 25 iulie 2017 și Magdalina (Schivu) Fialcovscaia a depus apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017.

La 24 octombrie 2017 Magdalina (Schivu) Fialcovscaia a depus cerere de apel

motivată, solicitând casarea hotărârii primei instanțe în partea încasării din contul lui

Luca Schivu în beneficiul Magdalenei Schivu a sultei în mărime de 22 347 lei, casarea

hotărârii primei instanțe în partea încasării din contul Magdalenei Schivu a taxei de stat

în sumă de 24 700 lei și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea de

la Luca Schivu în beneficiul Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia suma de 44 694 lei, iar

taxa de stat în sumă de 24 700 lei să fie pusă pe seama lui Luca Schivu.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017 s-a restituit apelul

declarat de Luca Schivu. (vol. II, f.d. 158)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017 s-a respins apelul

declarat de avocatul Veaceslav Popov în interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017.

La 29 noiembrie 2017, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d.19), avocatul

Veaceslav Popov în interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 martie 2018 recursul declarat

de avocatul Veaceslav Popov în interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia a fost

considerat inadmisibil.

3

La 12 martie 2018 Magdalina (Schivu) Fialcovscaia a depus cerere de revizuire,

solicitând casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 07 martie 2018, cu emiterea

unei noi soluții pe cauza dată, și anume, admiterea cererii de revizuire.

Ulterior depunerii cererii de revizuire, la 19 martie 2018, Magdalina (Schivu)

Fialcovscaia a înaintat cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, prin

care a solicitat dispunerea ridicării excepției de neconstituționalitate a sintagmei „fără

înștiințarea participanților la proces” din art. 452 alin. (11) din Codul de procedură

civilă, în raport cu prevederile art. 20 și art. 54, alin. (1) și (3) din Constituția Republicii

Moldova, transmiterea sesizării către Curtea Constituțională împreună cu materialele

cauzei pentru examinarea acesteia și suspendarea examinării cauzei până la

soluționarea excepției ridicate.

În motivarea cererii a indicat că, reieșind din competența exclusivă a Curții

Constituționale de interpretare a Constituției, instanțele de drept comun (în speță

Curtea Supremă de Justiție), la înaintarea unor astfel de sesizări, dat fiind faptul că

condițiile necesare se întrunesc, este obligată să admită cererile și să dispună ridicarea

excepției de neconstituționalitate.

De asemenea, autorul sesizării consideră că s-a format o practică greșită potrivit

căreia în cadrul procedurii de revizuire nu pot fi ridicate excepțiile de

neconstituționalitate, dat fiind faptul că aceasta este o cale extraordinară de atac.

La fel, reține că o astfel de practică este una eronată, care poate atrage după sine

violarea art. 6 § 1 CEDO.

Susține că potrivit pct. 88 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09

februarie 2016, „[...] excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată la orice etapă a

procesului până la pronunțarea hotărârii și în cadrul oricărei instanțe în ordinea

exercitării căilor de atac (judecătorii, Curți de Apel, Curtea Supremă de Justiție) [...]”.

Prin urmare, Curtea Constituțională, a constatat posibilitatea ridicării excepției

de neconstituționalitate la orice etapă a procesului, precum și, în cadrul oricărei

instanțe în ordinea exercitării căilor de atac, fără a face distincție între căile ordinare

de atac și cele extraordinare.

Astfel, din conținutul pct. 88 al Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 09

februarie 2016, se deduce că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată atât în

cadrul căilor de atac ordinare cât și extraordinare, cu respectarea tuturor condițiilor

impuse.

Mai mult ca atât, această idee reiese și din prevederile pct. 63 și 64 din aceeași

hotărâre, potrivit cărora, „Curtea subliniază că dreptul la un proces echitabil presupune

eo ipso prezumția de conformitate a actelor normative interpretate și aplicate de

instanța judecătorească în actul de înfăptuire a justiției cu normele constituționale și

legislația internațională. În acest context, Curtea reține că soluționarea unui litigiu nu

poate implica promovarea unui drept prin intermediul unor norme neconstituționale.”.

Autorul cererii consideră că, atâta timp cât obiectul excepției de

neconstituționalitate ține exclusiv de procedura de examinare a cererii de revizuire și,

prin urmare, urmează a fi aplicat în speța dedusă judecății, unica soluție legală și

echitabilă în sensul dat, este admiterea cererii privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate.

Afirmă că o eventuală respingere neîntemeiată a acesteia, poate crea toate

4

premisele pentru o viitoare condamnare a Republicii Moldova la CtEDO pentru

încălcarea articolului 6 § 1 CEDO.

Examinând cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a sintagmei

„fără înștiințarea participanților la proces” din art. 452 alin. (11) din Codul de

procedură civilă, în raport cu prevederile art. 20 și art. 54, alin. (1) și (3) din Constituția

Republicii Moldova, Colegiul consideră că aceasta urmează a fi respinsă ca

neîntemeiată, din următoarele considerente.

Curtea Constituțională prin Hotărîrea nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru

interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii Moldova

(excepția de neconstituționalitate), a menționat că judecătorul ordinar nu se va pronunța

asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor

contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1)

lit. a) din Constituție;

(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau

indică că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile

contestate.

Curtea a reținut că verificarea constituționalității normelor contestate constituie

competența exclusivă a Curții Constituționale. Astfel, judecătorii ordinari nu sunt în

drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile

menționate.

Curtea Supremă de Justiție, nu are în competență de a decide admisibilitatea

sesizării, întrucât Curtea Constituțională a constatat că sesizarea privind controlul

constituționalității unor norme ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze se

prezintă direct Curții Constituționale de către judecătorii/completele de judecată din

cadrul Curții Supreme de Justiție, curților de apel și judecătoriilor, pe rolul cărora se

află cauza.

O astfel de interpretare asigură principiul constituțional al independenței tuturor

judecătorilor în soluționarea cauzelor și supremația Constituției în procesul de apărare

a drepturilor și libertăților fundamentale.

Astfel, aplicând raționamentele expuse de Curtea Constituțională în Hotărârea

nr. 2 din 09 februarie 2016, Colegiul reține următoarele.

La caz, autorul excepției invocă faptul că sintagma „fără înștiințarea

participanților la proces” din art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, în raport

cu prevederile art. 20 și art. 54, alin. (1) și (3) din Constituția Republicii Moldova,

încalcă, în esență, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil în mod public.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl

constituie sintagma „fără înștiințarea participanților la proces” din art. 452 alin. (11)

din Codul de procedură civilă, în raport cu prevederile art. 20 și art. 54, alin. (1) și (3)

din Constituția Republicii Moldova.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de către

Magdalina (Schivu) Fialcovscaia, în dosarul nr. 2rh-92/18, aflat la examinare în ordine

de revizuire la Curtea Supremă de Justiție, este formulată de subiectul abilitat cu acest

5

drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost

interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

La fel, Colegiul reține că, instanței de judecată îi revine inclusiv și obligația de

a verifica dacă norma a cărei neconstituționalitate se invocă (sintagma „fără înștiințarea

participanților la proces” din art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă) este

incidentă la soluționarea fondului cauzei.

În acest sens, Curtea Constituțională a relevat că prerogativa de a soluționa

excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit.

g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul

Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor

contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de judecată.

Astfel, Curtea Supremă de Justiție urmează să stabilească dacă prevederile

contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei, și dacă sub imperiul acestora s-

au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte și sunt determinante pentru

soluționarea chestiunii.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că excepția de neconstituționalitate poate

fi invocată într-un proces declanșat doar în cazul în care normele contestate au

incidență în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată. Or excepția de

neconstituționalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de

constituționalitate și fondul litigiului principal (Decizia Curții Constituționale nr. 97

din 17 octombrie 2017, §22).

Sub acest aspect, Colegiul relevă, că conform art. 135 alin.1) lit. g) din

Constituție, Curtea Constituțională urmează a fi sesizată de către Curtea Supremă de

Justiție în cazul în care excepția de neconstituționalitate este ridicată în cadrul unui

proces aflat pe rolul acestuia.

Reieșind din prevederile menționate, excepția de neconstituționalitate poate fi

ridicată doar atunci când procesul civil se află în examinare pe rolul instanței în ordine

de recurs și nici de cum în cadrul examinării unei cereri de revizuire, care este o cale

extraordinară de atac, adică după finalizarea procesului de judecare a cauzei.

Referitor la condiția dacă nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect

prevederile contestate, Colegiul constată că prevederile art. 452 alin. (11) din Codul de

procedură civilă (sintagma „fără înștiințarea participanților la proces”) nu au constituit

anterior obiectul controlului constituționalității.

Colegiul menționează însă că Curtea Constituțională prin decizia de

inadmisibilitate din 19 decembrie 2016, sesizarea nr. 148g/2016 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă (judecarea

recursului în lipsa părților), a subliniat că, ținând cont de natura juridică a recursului,

în cadrul căruia instanța se pronunță doar asupra aspectelor de drept, examinarea

acestuia în procedura civilă fără participarea părților, în esență nu poate să afecteze

accesul liber la justiție.

Astfel, Curtea a reținut că, legiuitorul a stabilit la art. 444 din Codul de procedură

civilă că recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Dat fiind faptul că o ședință publică s-a desfășurat în prima instanță, absența unei

astfel de ședințe în fața instanțelor de apel sau recurs poate fi justificată prin caracterul

specific al procedurii respective.

6

Astfel, în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau care

consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile

articolului 6 din Convenție, chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă

reclamantului posibilitatea să se exprime în fața sa, în persoană (Helmers vs. Suedia, 9

octombrie 1991, § 36).

Din considerentele menționate, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge

cererea depusă de Magdalina (Schivu) Fialcovscaia privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate.

În conformitate cu art. 269-270 Codul de Procedură Civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea înaintată de Magdalina (Schivu) Fialcovscaia privind

ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „fără înștiințarea participanților

la proces” din art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, în raport cu prevederile

art. 20 și art. 54, alin. (1) și (3) din Constituția Republicii Moldova, ca fiind

neîntemeiată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

7