2ra-441/18 — partajarea proprietății comune în devălmășie

2ra-441/18 — partajarea proprietății comune în devălmășie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-441/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) I. Barbacaru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, E. Palanciuc, V. Clima

ÎNCHEIERE

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Veaceslav Popov în

interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Luca Schivu

împotriva Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia cu privire la partajarea bunului

proprietate comună în devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată și acțiunea

reconvențională înaintată de Magdalina (Schivu) Fialcovscaia împotriva lui Luca

Schivu cu privire la partajarea bunului proprietate comună în devălmășie și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de avocatul Veaceslav Popov în interesele Magdalinei

(Schivu) Fialcovscaia și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

26 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2009 Luca Schivu a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia, prin care a solicitat împărțirea în natură a

terenului cu destinația grădini cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0,1251 ha

amplasat în comuna Stăuceni, câte ½ cotă-parte pentru fiecare, conform variantei

expertizei tehnice în construcție.

În motivarea acțiunii Luca Schivu a invocat că, la 27 octombrie 1984 a încheiat

cu pârâta căsătoria, care a fost înregistrată de Oficiul Stării Civile Chișinău sub nr.

În timpul căsătoriei au agonisit mai multe bunuri mobile și imobile ce constituie

proprietate comună în devălmășie.

Susține că a domiciliat cu Magdalina Schivu în s. Isacova, r-nul Orhei, însă de

câțiva ani ambii se află peste hotarele Republicii Moldova.

La 27 mai 2004, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu

Serghei Botnari și Irina Botnari, au procurat bunul imobil - terenul cu destinația

grădini, cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1251 ha amplasat în comuna

Stăuceni, mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 martie 2009 căsătoria dintre Luca

Schivu și Magdalina Schivu a fost desfăcută.

1

Astfel, reieșind din considerentul că bunul imobil sus menționat a fost procurat

de Luca Schivu în timpul căsătoriei cu Schivu Magdalina, consideră că acesta

constituie proprietate comună în devălmășie și urmează a fi împărțit între ei în două

cote-părți egale, în natură, conform unei variante de împărțire în natură stabilită de o

expertiză tehnică în construcție.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iulie 2010 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de Luca Schivu împotriva Magdalinei

Schivu. (vol. I, f.d. 34-36)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2011 s-a admis apelul declarat

de Magdalina Schivu, s-a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15

iulie 2010 și s-a remis cauza la rejudecare în alt complet de judecată. (vol. I, f.d. 104 -

106)

La rejudecare, Magdalina Schivu a înaintat acțiune reconvențională împotriva

lui Luca Schivu, solicitând împărțirea în natură a bunurilor proprietate comună în

devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale Magdalina Schivu a indicat că pe

parcursul căsătoriei, împreună cu Luca Schivu au obținut mai multe proprietăți în

comun, iar, deoarece prin hotărîrea Judecătoriei Orhei la 17 martie 2009 căsătoria a

fost desfăcută, acestea urmează a fi împărțite în mod echitabil între foștii soți. (vol. I,

f.d. 113-114)

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 mai 2012, cererea de

chemare în judecată reconvențională înaintată de Magdalina Schivu a fost restituită,

cu excepția cerinței privind partajarea apartamentului nr. 75 din str. Igor Vieru, 4,

mun. Chișinău. (vol. I, f.d. 191-192)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2012 s-a respins

recursul înaintat de către Magdalina Schivu și s-a menținut încheierea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 17 mai 2012. (vol. I, f.d. 203-205)

Ulterior Magdalina Schivu a depus cerere de concretizare a acțiunii

reconvenționale, prin care a solicitat împărțirea în natură a apartamentului nr. 75 din

str. Igor Vieru, 4, mun. Chișinău, prin atribuirea Magdalenei Schivu a întregului

apartament în schimbul unei sulte de 358 200 lei în favoarea co-proprietarului Luca

Schivu. (vol. II, f.d. 123)

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017, cererea

de chemare în judecată înaintată de Luca Schivu către Magdalina Schivu cu privire la

împărțirea bunului proprietate comună în devălmășie - terenul, și încasarea

cheltuielilor de judecată, s-a admis parțial.

S-a partajat proprietatea comună în devălmășie și s-a atribuit în proprietate

personală:

- lui Luca Schivu, terenul cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0,06255 ha,

evaluat la suma de 893 8771ei.

- Magdalinei Schivu terenul cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0,06255 ha,

evaluat la suma de 849 183 lei.

S-a încasat de la Luca Schivu în beneficiul Magdalenei Schivu sulta bănească

în mărime de 22 347 lei.

S-a încasat de la Magdalina Schivu în beneficiul lui Luca Schivu cu titlu de

cheltuieli de judecată: 300 lei taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii, 1 610 lei

2

pentru efectuarea expertizei tehnice în construcții nr. 4084 din 03 decembrie 2009, iar

în total suma de 1 910 lei.

În rest cerința lui Luca Schivu cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată s-

a respins ca fiind neîntemeiată.

Cererea de chemare în judecată reconvențională înaintată de Magdalina Schivu,

s-a admis integral.

S-a partajat proprietatea comună în devălmășie, și s-a atribuit în proprietate

personală Magdalinei Schivu apartamentul nr. 75 amplasat pe str. Igor Vieru, 4, mun.

Chișinău, evaluat la suma de 716 400 lei.

S-a încasat de la Magdalina Schivu în beneficiul lui Luca Schivu sulta bănească

în mărime de 358 200 lei.

S-a încasat de la Luca Schivu în beneficiul Magdalenei Schivu cu titlu de

cheltuieli de judecată: 300 (trei sute) lei taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii

reconvenționale.

S-a încasat de la Luca Schivu taxa de stat în sumă de 10 446 lei.

S-a încasat de la Schivu Magdalina taxa de stat în sumă de 24 700 lei

La 19 iulie 2017 Luca Schivu a depus cerere de apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017, solicitând casarea hotărârii în

partea respingerii cerințelor sale privind încasarea cheltuielilor de judecată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care să fie admise cerințele integral.

La fel, a solicitat casarea hotărârii instanței de fond în partea mărimii sultei

încasate de la Magdalina Schivu și emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care

să fie majorat cuantumul sultei bănești.

La 25 iulie 2017 și Magdalina (Schivu) Fialcovscaia a depus apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017.

La 24 octombrie 2017 Magdalina (Schivu) Fialcovscaia a depus cerere de apel

motivată, solicitând casarea hotărârii primei instanțe în partea încasării din contul lui

Luca Schivu în beneficiul Magdalenei Schivu a sultei în mărime de 22 347 lei,

casarea hotărârii primei instanțe în partea încasării din contul Magdalenei Schivu a

taxei de stat în sumă de 24 700 lei și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă

încasarea de la Luca Schivu în beneficiul Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia suma de

44 694 lei, iar taxa de stat în sumă de 24 700 lei să fie pusă pe seama lui Luca Schivu.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017 s-a restituit

apelul declarat de Luca Schivu. (vol. II, f.d. 158)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2017 s-a respins apelul

declarat de avocatul Veaceslav Popov în interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iunie 2017.

La 29 noiembrie 2017, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d.19),

avocatul Veaceslav Popov în interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia a declarat

recurs, iar la 09 februarie 2018 a depus cerere de recurs suplimentară, solicitând:

constatarea aprecierii arbitrare a probelor (contrar art. 130, alin. (1) Codul de

procedură civilă) și încălcarea dreptului la un proces echitabil (art. 6 (1) CEDO) de

către instanțele inferioare; constatarea aplicării eronate a normelor procesuale cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată (art. 94 și art. 97 alin. (3) Codul de

procedură civilă, coroborat cu neaplicarea legii materiale care trebuia să fie aplicată

(art. 357 alin. (3) Codul civil), fapt care a dus la soluționarea greșită a chestiunii

3

privind încasarea cheltuielilor de judecată; casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 08 noiembrie 2017; casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26

iunie 2017, în partea încasării sultei de doar a 22 347 lei din contul lui Luca Schivu în

beneficiul Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia și în partea încasării taxei de stat în sumă

de 24 700 lei din contul Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia, cu emiterea unei noi

hotărâri în partea casată și încasarea de la Luca Schivu a unei sulte de 44 694 lei, iar

taxa de stat de 24 700 lei să fie pusă pe seama lui Luca Schivu.

În motivarea recursului a indicat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel,

au apreciat în mod eronat și contrar prevederilor art. 130 alin. (1) din Codul de

procedură civilă concluziile Raportului de expertiză CNEJ nr. 1424/16 din 14

februarie 2017, atribuind din contul intimatului în beneficul recurentei cu titlu de sultă

numai suma de 22 347 lei, care este una arbitrară și în contradicție atât cu realitatea

obiectivă cât și cu concluziile raportului menționat.

Astfel, consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să-i acorde

recurentei cu titlu de sultă întreaga sumă solicitată de către aceasta, cu atât mai mult

că suma de 44 694 lei, solicitată de recurentă în acest sens, este net inferioară sumei

pe care aceasta era îndreptățită să o solicite.

Mai mult ca atât, prin acțiunile date, consideră că instanțele inferioare i-au

încălcat dreptul la un proces echitabil, sub aspectul încălcării dreptului la egalitatea

armelor și lipsirea recurentei de un mijloc procedural necesar susținerii poziției sale.

La fel, susține că instanțele de judecată au aplicat eronat normele procesuale cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată, or aprecierea instanței în acest sens, este

în contradicție cu circumstanțele cauzei și normele procesuale aplicate, fapt care a dus

la soluționarea greșită a chestiunii privind încasarea cheltuielilor de judecată.

În acest sens, consideră că instanțele de judecată au interpretat în mod eronat

normele de drept procedural și nu au aplicat norma materială care trebuia să fie

aplicată, fapt ce a adus la luarea unei decizii ilegale.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 08 noiembrie 2017 a fost înaintat la 29 noiembrie 2017, prin intermediul oficiului

poștal, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

5

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat avocatul

Veaceslav Popov în interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de a avocatul Veaceslav Popov în

interesele Magdalinei (Schivu) Fialcovscaia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

6