2ra-1799/15 — Anularea datoriei

Prima instanţă: I. Bulhac. dosarul nr. 2ra-1799/15 Instanţa de apel:Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Petru Moraru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Vitali Izvarin, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitali Izvarin împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/220 şiSocietăţii pe Acţiuni „Termocom” cu privire la anularea datoriei şi încasarea cheltuielilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Vitali Izvarin şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Ciocana, municipiul Chişinău din 31octombrie 2014, c o n s t a t ă La 24martie 2014, reclamantul Vitali Izvarin a depus cerere de chemare în judecată împotriva APLP nr. 54/220 şi S.A.

„Termocom” cu privire la anularea datoriei şi încasarea cheltuielilor. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, fiind pensionar şi locuind în mun. Chişinău, str. I. Vieru 16, ap.11 din anul 1996 şi până în prezent există problema încălzirii apartamentului acestuia în perioada rece a anului. Menţionează reclamantul că, gestionarul fondului locativ APLP nr. 54/220 nu îşi execută obligaţiile în mod corespunzător. Afirmă reclamantul că, s-a adresat în mod repetat către APLP nr. 54/220 cu cereri referitor la încălzirea apartamentului acestuia, însă situaţia nu s-a schimbat. Consideră reclamantul că, datoriile acumulate la încălzirea apartamentului său sunt nejustificate şi incorecte. Invocă reclamantul că, nu are încheiat un contract nemijlocit cu S.A.

„Termocom”, astfel acesta nu poate să cunoască ce drepturi şi obligaţii are reclamantul. Specifică reclamantul că, a depus în adresa pârâtului cerere cu privire la deconectarea sistemului de încălzire a apartamentului acestuia, dar calculele continuă să parvină, problema rămânând a fi nesoluţionată. Cere reclamantul Vitali Izvarin, anularea datoriei în sumă de 16 689 lei şi 87 bani şi încasarea cheltuielilor. Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 31 octombrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind obligat S.A. „Termocom” să achite în beneficiul reclamantului Vitali Izvarin suma de 650 lei şi 69 bani, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015a fost respins apelul declarat de către Vitali Izvarin şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 31octombrie 2014. La 02 iunie 2015, recurentul Vitali Izvarin, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Vitali Izvarinnu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Vitali Izvarin ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Vitali Izvarin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Petru Moraru