3ra-1007/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: A. Catană. dosarul nr. 3ra-1007/15 Instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol. ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Petru Moraru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Vasile Vizir, Anatolie Dmitric, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Vizir împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a fost casată hotărârea judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 16 octombrie 2014 şi a fost pronunţată o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă La 30aprilie 2014, reclamantul Vasile Vizir a depus cerere de chemare în judecată împotriva I.G.P.

al M.A.I. al Republicii Moldova cu privire la contestarea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, din anul 2000 este angajat al structurilor M.A.I., ocupând funcţia de comandant de grupă în cadrul Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Naţional de Patrulare, deţinând gradul de locotenent major de poliţie. Menţionează reclamantul că, la 21 martie 2014, I.G.P. a emis ordinul nr. 161-ef cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare a unor angajaţi ai I.G.P. din cadrul Inspectoratului Naţional de Patrulare, prin care i-a fost aplicat sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră. La 07 aprilie 2014 reclamantul a făcut cunoştinţă cu ordinul.

nr 161- ef cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare cu mustrare aspră pentru presupusele încălcări ale prevederilor legale. Afirmă reclamantul că, la 01 martie 2014 aflându-se la serviciu, şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, fără a admite încălcări sau nereguli. Invocă reclamantul că, ordinul nr 161- ef conţine descrierea fabulei, elementele de fapt şi de drept la care se referă pârâtul, însă lipsesc indicaţiile cu referire la termenul în cadrul căruia urmează să fie contestată sancţiunea, nefiind indicat nici organul în care sancţiunea urmează a fi contestată, iar în aceste circumstanţe consideră reclamantul că, ordinul nr. 161 – ef din 21 martie 2014 nu corespunde cerinţelor legale.

Cere reclamantul Vasile Vizir, anularea ordinului nr. 161 – ef din 21 martie 2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare cu mustrare aspră. Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 octombrie 2014, acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015 a fost admis apelul declarat de către I.G.P. al M.A.I. al Republicii Moldova, a fost casată hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 noiembrie 2014 şi a fost pronunţată o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. La 27 mai 2015, reprezentantul recurentului Vasile Vizir, Anatolie Dmitric, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului Vasile Vizir, Anatolie Dmitric nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Vasile Vizir, Anatolie Dmitric ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului Vasile Vizir, Anatolie Dmitric se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Petru Moraru