3ra-1537-14 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: M. Avornic. dosarul nr. 3ra-1537/14 Instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov. ÎNCHEIERE 3 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Vasile Balaur, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Balaur împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului emis de către Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 300ef.

din 01 august 2013, cu privire la sancţionarea disciplinară cu concediere, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000,00 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasile Balaur şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 28 ianuarie 2014. c o n s t a t ă La 22 august 2013, reclamantul, Vasile Balaur a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al R.M., Ministerului Afacerilor Interne al R.M.

cu privire la anularea ordinului emis de către Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 300ef. din 01 august 2013, cu privire la sancţionarea disciplinară cu concediere, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000,00 lei. În motivarea acţiunii a indicat că, a fost angajat în calitate de inspector de patrulare rutieră a Companiei Râşcani a Batalionului nr.2 al subdiviziunii mobile a Brigăzii de patrulare a I.N.P. al Inspectoratului General al M.A.I. La data de 01 august 2013, I.G.P. al M.A.I.

prin Ordinul nr. 300ef a dispus sancţionarea disciplinară cu concedierea lui Vasile Balaur, din considerentele precum că el, la 09 iulie 2013, ar fi încălcat prevederile legislaţiei în vigoare, prin neîntocmirea procesului-verbal cu privire la contravenţie conducătorului stopat, nu a denunţat actele de corupţie, a utilizat abuziv autoritatea publică, a pretins şi a acceptat mijloace financiare. Consideră reclamantul că Ordinul nr. 300ef din 01 august 2013 emis de către I.G.P. al M.A.I. ca fiind ilegal şi pasibil de a fi anulat din considerentele că circumstanţele descrise în ordinul contestat nu corespund realităţii. Cere reclamantul anularea Ordinului 300ef din 01 august 2013 emis de către Şeful Inspectoratului General al Poliţiei al R.M., restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu cît şi încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 10 000,00 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Vasile Balaur şi a fost menţinută integral hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2014. La 21 octombrie 2014, Vasile Balaur, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi pronunţarea a unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vasile Balaur, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Vasile Balaur ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Vasile Balaur se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă