3ra-1416/16 — contestarea actului administrativ

Prima iăpnstanță, Jud. Centru mun. Chișinău: D. Sușchevici dosarul nr. 3ra-1416/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Conțescu Vasile,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Conțescu Vasile împotriva

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerlor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliției al Ministerul Afacerilor

Interne, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015 și

emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 29 aprilie 2015, Conțescu Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IGP al MAI cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Conțescu Vasile a indicat că este angajat al

organelor de poliție din anul 1998, iar la momentul actual ocupă funcția de comandant

al Plutonului de escortă și misiuni speciale al Inspectoratului Național de Patrulare al

IGP al MAI, în grad locotenent – colonel de poliție.

Susține reclamantul că la 22 decembrie 2014- 26 ianuarie 2015, a fost efectuată

inspectarea inopinată a activității de serviciu a Inspectoratului Național de Patrulare în

rezultatul căreia la 25 martie 2015 de către IGP al MAI a fost emis ordinul nr. 169 ef.

„Cu privire la sancționarea unor angajați ai Inspectoratului Național de Patrulare al

IGP și serviciilor subordonate ”. Cu ordinul în cauză a făcut cunoștință la 30 martie

2015 sub semnătură.

Menționează că la cererea prealabilă adresată către IGP al MAI privind anularea

pct. 7 al ordinului nr. 169 ef. din 25 martie 2015 prin care i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară – mustrare, nu a primit nici un răspuns.

1

Declară reclamantul Conțescu Vasile că nu este de acord cu pct. 7 al Ordinului nr.

169 ef din 25 martie 2015, îl consideră ilegal, neîntemeiat și pasibil de anulare,

deoarece la emiterea acestuia nu a fost respectată procedura de desfășurare a anchetei

de serviciu, și anume la finalizarea acțiunilor de examinare a prezumatelor încălcări

admise, nu a fost întocmită o încheiere în baza examinării materialelor acumulate care

să stabilească obligatoriu circumstanțele de fapt și de drept care au servit drept temei

de inițiere a anchetei de serviciu.

Afirmă reclamantul că un alt aspect relevant este încălcarea art. 209 Codul

Muncii, și anume nerespectarea de către administrație a termenelor de aplicare a

sancțiunilor disciplinare, (termenul de o lună) care se calculează din ziua constatării

abaterii, astfel inspectarea inopinată a activității de serviciu a Inspectoratului Național

de Patrulare a avut loc în perioada 22 decembrie 2014 - 26 ianuarie 2015, iar Ordinul

IGP de sancționare disciplinară nr. 169 ef. a fost emis la 25 martie 2016.

Cere reclamantul Conțescu Vasile anularea pct. 7 al Ordinului nr. 169 ef. din 25

martie 2015 privind aplicarea față de Vasile Conțescu a sancțiunii disciplinare –

mustrare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015 acțiunea

a fost admisă, a fost anulat pct. 7 al Ordinului IGP nr. 169 ef. „Cu privire la

sancționarea unor angajați ai Inspectoratului Național de Patrulare al IGP și serviciilor

subordonate ”, prin care s-a aplicat comandantului Plutonului de escortă și misiuni

speciale al Inspectoratului Național de Patrulare al IGP al MAI, locotenent – colonel

de poliție Vasile Conțescu sancțiunea disciplinară – mustrare.

Instanța de fond a constatat că dispozițiile pct. 7 al Ordinului IGP nr. 169 ef. „Cu

privire la sancționarea unor angajați ai Inspectoratului Național de Patrulare al IGP și

serviciilor subordonate ” prin care s-a dispus sancționarea lui Conțescu Vasile cu

mustrare sunt ilegale și neîntemeiate , bazate doar pe indici și criterii de constatare a

anumitor circumstanțe care nu au relevanță, fiind lipsite de careva probe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de către IGP al MAI și casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

18 ianuarie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea a fost respinsă.

Instanța de apel a conchis că Judecătoria Centru mun. Chișinău a dat o

interpretare eronată materialelor cauzei, ordinul de sancționare în privința lui Vasile

Conțescu fiind emis cu respectarea prevederilor legale și desfășurarea anchetei de

serviciu, neexistînd temeiuri de constatatre a ilegalității actului administrativ.

La 08 august 2016, Conțescu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

21aprilie 2016 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18

noiembrie 2015.

Recurentul Conțescu Vasile a invocat că instanța de apel a apreciat arbitrar

probele administrate la dosar, fapt ce a adus la încălcarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În susținerea recursului Conțescu Vasile a indicat că instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material, și anume a aplicat prevederile pct. 85 al Statutului

disciplinar al polițistului invocînd caracterul continuu al abaterilor disciplinare ceea ce

denotă asupra faptului că calcularea termenului de 6 luni de zile urmează a fi efectuată

de la ultima acțiune sau inacțiune a persoanei sancționate disciplinar și nu a aplicat

2

prevederile pct. 84 al Statutului de calcularea termenului de 1 lună din ziua abaterii

disciplinare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

aprilie 2016 a fost expediată în adresa lui Conțescu Vasile la 05 mai 2016 (f.d. 195).

Concomitent, se reține că, Conțescu Vasile în cererea sa de recurs a invocat faptul că

cu decizia motivată a instanței de apel a făcut cunoștință la 04 iulie 2016.

În circumstanțele relevante, recursul declarat de către Conțescu Vasile se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 22 august 2016, în adresa intimatului IGP al MAI a fost expediată copia

recursului declarat de către Conțescu Vasile cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La 14 septembrie 2016, IGP al MAI a depus referință, solicitînd respingerea

recursului declarat de Conțescu Vasile cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 21 aprilie 2016 pe care o consideră întemeiată și legală.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Conțescu Vasile și obiecțiile

expuse în referință în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

3

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Conțescu Vasile, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Colegiul consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului Conțescu Vasile

precum că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, și anume a

aplicat prevederile pct. 85 al Statutului disciplinar al polițistului invocînd că caracterul

abaterilor disciplinare este unul continuu ceea ce denotă asupra faptului că calcularea

termenului de 6 luni de zile urmează a fi efectuată de la ultima acțiune sau inacțiune a

persoanei sancționate disciplinar și nu a aplicat prevederile pct. 84 al Statutului de

calcularea termenului de 1 lună din ziua abaterii disciplinare.

Se reține că la 22 decembrie 2014-26 ianuarie 2015, a fost efectuată inspectarea

inopinată a activității de serviciu a Inspectoratului Național de Patrulare și serviciilor

subordonate, efectuată în baza dispoziției MAI nr. 27/107 din 20 decembrie 2014, iar

potrivit notei informative nr. 27/59 din 25 februarie 2015 emisă de Serviciul Dirijare

Operațională și Inspectare al MAI privind rezultatele inspectării inopinate s-au

constatat lacune în activitatea Inspectoratului Național de Patrulare și serviciilor

subordonate, fiind dispusă desfășurarea anchetei de serviciu pentru constatarea

persoanelor responsabile de încălcările depistate.

Astfel, ancheta de serviciu a fost dispusă la 25 februarie 2015 și finalizată la 25

martie 2015, în termen de o lună de zile de la constatarea persoanelor responsabile de

abaterile disciplinare în conformitate cu legislația în vigoare.

Mai mult ca atît, abaterile disciplinare constatate în urma anchetei de serviciu au

un caracter continuu ceea ce denotă asupra faptului că calcularea termenului de 6 luni

prevăzut de pct. 85 din Statutul disciplinar al polițistului aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013 urma a fi efectuată de la ultima acțiune sau

inacțiune a persoanei sancționate disciplinar, termen respectat de către IGP al MAI .

La caz se reține că termenul de 1 lună prevăzut de pct. 84 din Statutului

disciplinar al polițistului se referă cu totul la alte raporturi juridice decît termenul de 6

luni prevăzut de pct. 85 din Statutul disciplinar al polițistului, ambele fiind aplicabile

situației speței.

Or, conform pct. 84 sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după

constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei, iar

conform pct. 85 sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată, dacă din ziua săvîrșirii

abaterii disciplinare au trecut mai mult de 6 luni.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constitui temei pentru casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

4

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

Se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire

la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Conțescu

Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) și alin. (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Conțescu Vasile, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5