3ra-1360/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1360/2016

Judecător: G. Bivol

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahapol

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vadim

Grosu împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la încasarea îndemnizației de concediere, plăților suplimentare

și prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

24 decembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 20 iulie 2015, reclamantul Vadim Grosu s-a adresat în instanță cu

cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne (în continuare IGP al MAI) cu privire la încasarea

îndemnizației de concediere, plăților suplimentare și prejudiciului moral.

În motivarea cererii reclamantul a invocat, că a activat în organele de

poliție ale Republicii Moldova din anul 1993 și pînă la sfârșitul lunii iunie 2014.

Prin ordinul nr. 380 ef. din 27 iunie 2014, în conformitate cu lit. c) alin.

(1) art. 47 al Legii nr. 320 cu privire la activitate poliției și statutul polițistului, au

fost întrerupte raporturile de serviciu între IGP al MAI și reclamant - plutonier

major de poliție, polițist al Serviciului patrulare al Secției securitate publică a

Inspectoratului de Poliție Briceni al IGP al MAI, cu acordarea dreptului de a primi

pensie pe linia MAI, cu achitarea compensației bănești pentru concediile

nefolosite și a îndemnizației unice de concediere, începînd cu data de 30 iunie

2014, în baza cererii personale depuse.

Menționează reclamantul că, contrar prevederilor art. 143 Codul muncii,

îndemnizația unică de concediere, solicitată în cerere, i-a fost achitată (transferată

pe contul cardului bancar), doar la data de 22 iunie 2015, cu întîrziere de 356 zile

calendaristice.

1

Prin neexecutare la timp a actului administrativ cu caracter individual, și

anume, a ordinului nr. 308 ef. din 27 iunie 2014, în partea ce se referă la achitarea

la timp a îndemnizației unice solicitate prin cerere, calculată în mărime de 46 343

lei, pîrîtul a cauzat reclamantului un prejudiciu material în mărim de 8 341,87 lei,

- suma impozitului pe venit care a fost reținut în baza modificărilor introduse în

Codul Fiscal prin Legea nr. 71 din 01 aprilie 2015, cu aplicarea de la 01 mai

2015.

A mai menționat reclamantul că, dreptul la obținerea îndemnizației a

survenit cu mult timp înainte de operarea modificările legislative, pe cînd

îndemnizațiile de concediere se refereau la tipurile de venituri neimpozabile și

doar neoperativitatea IGP al MAI, exprimată prin neonorarea la timp a obligațiilor

salariale față de reclamant a fost motivul principal de cauzare a prejudiciului

materia pentru reținerea plăților salariale, a îndemnizațiilor de concediu, a plăților

în caz de eliberare sau a altor plăți cuvenite salariatului acestui.

Susține că, în conformitate cu art. 330 alin. (2) Codul muncii, pîrîtul

urmează să achite reclamantului suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,1 %

din suma neplătită în termen, ceea ce constituie la caz suma de 16 498, 11 lei.

Relevă reclamantul că, la 08 iulie 2015, a înaintat pîrîtului o cerere

prealabilă prin care a solicitat satisfacerea benevolă a cerințelor, însă nu a primit

nici un răspuns, fapt ce l-a determinat să se adreseze în instanța de judecată.

Solicită Vadim Grosu admiterea acțiunii, încasarea forțată de la IGP al

MAI a sumei de 8 341,87 lei, - cu titlu de prejudiciu material constituit din

îndemnizația de concediere neachitată reclamantului în termen; încasarea sumei

de 16 498, 11 lei, - cu titlu de plăți suplimentare pentru neachitarea în termen a

îndemnizației de concediere; încasarea sumei de 11 400 lei, - prejudiciul moral; 1

500 lei - cheltuieli pentru asistență juridică și 230 lei - cheltuieli de deplasare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la IGP al MAI în

beneficiul lui Vadim Grosu a prejudiciului material cauzat prin neachitarea în

timp a îndemnizației unice de concediere în sumă de 8 341 lei, a cheltuielilor de

judecată în sumă de 1 500 lei, precum și cheltuielile de deplasare în mărime de

230 lei; în rest, cerințele formulate în acțiune au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 28 decembrie 2015 a

depus apel IGP al MAI, solicitînd admiterea apelului cu casarea hotărîrii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 s-a respins apelul

declarat de IGP al MAI și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2015.

La 19 iulie 2016 IGP al MAI a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care a respinge

acțiunea ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată au interpretat

eronat normele de drept material, nu au elucidat circumstanțele cauzei, și nu au

2

ținut cont de argumentele invocate de recurent, apreciind doar argumentele

intimatului.

Susține recurentul că instanțele de judecată la adoptarea soluției nu au

reținut spre examinare prevederile art. 13, alin. (1), lit. c) li e) ale Legii nr. 320,

care prevede că Șeful IGP al MAI gestionează bugetul aprobat de MAI și propune

ministrului proiectul bugetului și proiectul bugetului de rectificare, în consecință

nefiind reținută poziția recurentului că, IGP al MAI fiind o instituție bugetară, a

înaintat un proiect de rectificare a bugetului, care durează în timp, fapt care a dus

la reținerea achitărilor, iar instituția nu dispunea la acel timp de mijloace

financiare pentru achitarea sumelor.

Consideră acțiunea neîntemeiată, deoarece IGP al MAI nu dispunea de

mijloace financiare alocate, în acest scop, iar persoana responsabilă de formarea

bugetului este Ministerul de Finanțe al RM și MAI RM, care au aprobat cu

întîrziere bugetul pe anul 2015, astfel nefiind posibil de incriminat încălcarea IGP

al MAI.

Afirmă recurentul că, în speță nu-i poate fi imputată IGP al MAI vinovăția

pentru neachitarea în termen a îndemnizației, mai mult ca atît, că instanța nu ai

motivat prin ce se demonstrează vinovăția recurentului.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IGP al MAI nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

cînd în recursul declarat de IGP al MAI, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de IGP al MAI ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4