3ra-994/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-994/15 instanţa de apel: N. Cernat A. Pahopol, L. Bulgac DECIZIE 05 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată “Tecapro” împotriva Inspectoratului de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015 c o n s t a t ă La 05 decembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „Tecapro” (S.R.L.

„Tecapro”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău (I.F.S. mun. Chişinău) cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, la 22 octombrie 2013 i-a fost prezentat spre cunoştinţă Actul de control nr. 5-65762 din 17.10.2013 întocmit de către I.F.S. mun. Chişinău în rezultatul controlului fiscal efectuat la sediul S.R.L. „Tecapro” prin metoda verificării totale. Relevă că, prin actul de control nominalizat supra, I.F.S. mun. Chişinău a depistat încălcări cu privire la neeliberarea bonurilor din maşina de casă şi control de către S.R.L. „Tecapro” prevăzut de art. 8 pct. 2 lit. c) din Codul Fiscal, determinarea incorectă a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător prevăzut de art. 24 alin. (1) din Codul fiscal precum şi presupuse încălcări a legii cu privire la antreprenoriat.

Notează că, la 28 octombrie 2013 a depus dezacordul pe marginea actului de control emis, prin care s-a argumentat ilegalitatea acestuia şi consideră că este susceptibil anulării. Susţine că, la 12 noiembrie 2013 a recepţionat decizia nr. 3326/1/4 emisă de I.F.S. mun. Chişinău pe marginea dezacordului înaintat, care la fel este nefondat şi bazat pe interpretarea eronată a legislaţiei. 1 Afirmă că, întru respectarea procedurii prealabile, la 14 noiembrie 2013 a depus contestaţie pe marginea deciziei I.F.S. mun. Chişinău nr. 3326/14 din 12 noiembrie 2013, iar la 28 noiembrie 2013 a primit refuz la contestaţia depusă. Solicită anularea actului de control nr. 5-659762 din 17 octombrie 2013, deciziei I.F.S.

mun. Chişinău nr. 3326/1/4 din 12 noiembrie 2013 şi a deciziei I.F.S. mun. Chişinău nr. 727 din 26 noiembrie 2013 în partea încălcărilor nominalizate. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 august 2014 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Tecapro”, s-a anulat decizia nr. 3326/1/4 din 12 noiembrie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei comisă de către S.R.L. „Tecapro” ca ilegală, în rest pretenţiile s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015 s-a respins apelul declarat de I.F.S. mun. Chişinău ca lipsit de temei, s-a concretizat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 august 2014 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Tecapro” împotriva I.F.S. mun. Chişinău privind anularea deciziei nr. 3326/1/1 din 12.11.2013 asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei comisă de către S.R.L. „Tecapro” după cum urmează: s-a anulat decizia I.F.S. mun.

Chişinău nr. 3326/1/1 din 12.11.2013 în partea prin care: s-a încasat impozitul pe venit diminuat pentru perioada anului 2012 care urmează a fi transferat la contul 111/21010130, beneficiar Ministerul Finanţelor, Trezoreria de Stat, TRZMD2X, contul bancar 33114001, s-a încasat suma de 207197 lei, taxa pe valoare adăugată diminuată care urmează de transferat la contul 11501010130, beneficiar Ministerul Finanţelor, Trezoreria de Stat, TRZMD2X, contul bancar 33114001, s-a încasat suma de 473769 lei, sancţiune pecuniară în mărime de 10% la sută din sumele plătite prin intermediar, aplcată conform prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, În rest decizia I.F.S.

mun. Chişinău nr. 33262/1/1 din 12.11.2013 s-a menţinut. La data de 01 iunie 2015 I.F.S. mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi normelor de drept procedural, în special a Codului fiscal şi a Codului de procedură civilă. Afirmă că, instanţa de apel nu a motivat în nici un fel respingerea argumentelor şi probelor invocate de I.F.S. mun. Chişinău în susţinerea poziţiei sale prin ce a privat recurentul de posibilitatea de a cunoaşte motivele reale ale respingerii acţiunii şi de posibilitatea de a reacţiona în propria cale de atac împotriva soluţiei adoptate de instanţa de judecată.

Susţine că, încălcările legislaţiei sesizate prin actul de control nr. 5-659762 din 17 octombrie 2013 şi-au găsit justificare prin argumentele şi probele prezentate în acest sens. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de I.F.S. mun. Chişinău urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel cu restituirea 2 pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Conform art. 241 alin. (2), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art. 236 alin. (5), hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i- au fost prezentate.

Colegiul menţionează că, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul justiţiabilului la o hotărîre motivată sub aspectul instituirii obligaţiei instanţelor de judecată de a-şi argumenta hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanţelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent şi unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicţii între motivare şi dispozitiv, constituie o garanţie pentru justiţiabili, în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar. Instanţa de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul general potrivit căruia orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată şi să reprezinte premisa pentru soluţia din dispozitiv.

Aceasta dispoziţie este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiţiei şi încrederii justiţiabililor cât şi pentru a se da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe. În virtutea controlului judecătoresc declanşat la cererea participantului la proces hotărîrile judecătoreşti emise cu încălcarea normelor de drept material şi procedural pot fi reformate şi corectate de instanţele ierarhic superioare. Totodată, concepţia controlului judecătoresc exercitat de instanţele judecătoreşti nu constituie o activitate arbitrară ci este subordonată unor reguli stricte prescrise de Codul de procedură civilă. 3 Astfel, legiuitorul a instituit într-o formulă clară la art. 385 din Codul de procedură civilă, volumul împuternicirilor de care dispune instanţa de apel în cazurile examinării unui apel declarat de un participant la proces împotriva unei hotărîri judecătoreşti emise de prima instanţă.

Norma menţionată poate fi catalogată ca avînd caracter exhaustiv luînd în considerare principiul potrivit căruia în materia raporturilor procesual-civile este permis doar ceea ce este prescris expres de lege precum şi în lipsa unei dispoziţii care ar extinde lista împuternicirilor. La caz, analizînd motivarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015 se atestă că argumentele apelantului I.F.S. mun. Chişinău au fost respinse ca neîntemeiate de către instanţa de apel, soluţie reflectată în dispozitivul actului de dispoziţie judecătoresc menţionat. La acest capitol, corespunderea părţii motivate cu dispozitivul deciziei instanţei de apel nu lasă loc de interpretare asupra soluţiei adoptate de instanţă, care în corespundere cu dispoziţia art. 385 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă urma să dispună menţinerea hotărîrii primei instanţe, ca fiind unica soluţie legală posibilă.

Însă contrar normei citate, instanţa de apel pronunţă dispozitivul deciziei sale într-o formulă de concretizare a hotărîrii primei instanţe opţiune nereglementată de legislaţia procedural-civilă. În asemenea circumstanţe, instanţa de recurs este în imposibilitate să determine opţiunea certă şi concretă adoptată de instanţa de apel, fie de respingere a apelului şi de menţinere a hotărîrii primei instanţe fie una din cele prevăzute expres la art. 385 din Codul de procedură civilă. Sintagmele “menţine” şi “concretiza” nu sunt echipolente şi nici sinonime, iar respingerea căii de atac de către instanţa superioară în privinţa hotărîrii primei instanţe nu îngăduie modificarea sau concretizarea acesteia, ea rămînînd intangibilă după sens şi conţinut.

Or, în decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015 se face referire la decizia I.F.S. mun. Chişinău nr. 3326/1/1 din 12.11.2013 care nu se regăseşte la materialele cauzei, în speţă obiect de examinare în instanţa de apel a constituit decizia I.F.S. mun. Chişinău nr. 3326/1/4 din 12.11.2013. În altă ordine de idei, omisiunea primei instanţe de a expune în dispozitivul adoptat soluţia concretă proiectată din partea motivată poate fi corectată de instanţa de apel doar în condiţiile admiterii apelului şi respectării principiului neagravării situaţiei în propriul apel.

În lumina celor menţionate şi dat fiind faptul că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural la soluţionarea pricinii precum şi a emis o decizie a cărei motivare contravine dispozitivului acesteia, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată de Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău. 4 Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015 emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată “Tecapro” împotriva Inspectoratului de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Corolevschi Ion Druţă 5