2r-512/15 — Contestarea procesului-verbal de aplicare a sechestrului

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-512/15 Judecători: N.Traciuc, N.Vascan, Iu.Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 05 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Lungu Victoria, în pricina civilă la cererea Victoriei Lungu privind contestarea procesului-verbal din 17.03.2014 întocmit de executorul judecătoresc Danu Iulia cu privire la aplicarea sechestrului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea de revizuire declarată de Lungu Victoria, CONSTATĂ: La 17.01.2014, la Biroul executorului judecătoresc Ştefan Vodă, Danu Iulia, a fost prezentat titlu executoriu nr. 2-661 din 21.11.2013, eliberat de Judecătoria Ştefan Vodă, privind încasarea de la Lungu Victoria în beneficiul lui Lupei Elena a sumei de 3 000 euro cu titlu de datorie de bază, 1 000 euro cu titlu de dobîndă, 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza căruia a fost emisă încheierea privind intentarea procedurii de executare şi aplicare a măsurilor de asigurare a executării, fiindu-i oferit debitoarei termen pînă la 05.02.2014 pentru executarea benevolă a hotărîrii judecătoreşti.

La 17.03.2014, deoarece debitoarea Lungu Victoria nu a stins datoria benevol şi evita să se prezinte la organul de executare, la cererea creditorului, cu ieşire la faţa locului, în prezenţa debitoarei şi a inspectorului de sector, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile ale debitoarei - casa de locuit amplasată în satul Cioburciu, r-l Ştefan Vodă, iar careva obiecţii din partea debitoarei nu au parvenit. La 19.03.2014, Lungu Victoria a depus contestaţie împotriva procesului- verbal cu privire la aplicarea sechestrului din 17.03.2014, solicitînd anularea acestuia din motiv că bunul asupra căruia a fost aplicat sechestru aparţine cu titlu de proprietate pe cote-părţi mai multor coproprietari, iar hotărîrea judecătorească în baza căreia a fost eliberat titlu executoriu a fost contestată cu apel de către dînsa.

Prin încheierea Judecătoriei Ştefan Vodă din 14 aprilie 2014, a fost admisă contestaţia depusă de către Lungu Victoria şi anulat procesul-verbal din 17.03.2014 cu privire la aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitoarei Lungu Victoria. La 23.04.2014, executorul judecătoresc Danu Iulia a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Ştefan Vodă din 14 aprilie 2014, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi încheieri de respingere a contestaţiei. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bender din 17 iunie 2014, s-a admis recursul declarat de către executorul judecătoresc Danu Iulia, s-a casat încheierea Judecătoriei Ştefan Vodă din 14 aprilie 2014 şi s-a emis o nouă încheiere prin care s-a respins contestaţia depusă de Lungu Victoria împotriva procesului-verbal de sechestrare din 17 martie 2014, întocmit de executorul judecătoresc Danu Iulia în cadrul măsurilor de executare a titlului executoriu nr. 2-661 din 21.11.2013, eliberat de Judecătoria Ştefan Vodă.

La 19.09.2014, Lungu Victoria a depus cererea de revizuire a deciziei Curţii de Apel Bender din 17 iunie 2014, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei supuse revizuirii şi menţinerea încheierii Judecătoriei Ştefan Vodă din 14 aprilie 2014 ca întemeiată şi legală. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a invocat prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC, menţionînd că este eronată concluzia instanţei de recurs cum că sunt declarative afirmaţiile sale că hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 21.11.2013 a fost casată prin decizia Curţii de Apel Bender nr.2a-70/2014 din 22.05.2014, iar titlul executoriu nr.2-661 din 21.11.2013 este nevalabil şi Lupei Elena trebuia să prezinte executorului judecătoresc alt titlu executoriu în temeiul deciziei Curţii de Apel Bender nr.2a-70/2014 din 22.05.2014, prin care s-a diminuat considerabil datoria sa faţă de creditor.

La fel a indicat că prin certificatul nr.61 din 15.09.2014, OCT Ştefan Vodă confirmă că conform băncii centrale de date a cadastrului la dată de 15.09.2014, pe numele Lungu Victoria Vasile (08.03.1984) cod personal 2003034010731, bunuri imobile cu drept de proprietate pe teritoriul R. Moldova nu sunt înregistrate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, cererea de revizuire înaintată de Lungu Victoria a fost respinsă ca inadmisibilă. În motivarea soluţiei, instanţa de revizuire a indicat că argumentele acesteia sunt irelevante prin prisma art. 449 lit. b) şi c) CPC, deoarece nu a enunţat şi nici nu a probat careva circumstanţe care ar constitui temei de revizuire. Considerînd ilegală încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, Lungu Victoria a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi admiterea cererii de revizuire.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele expuse şi în cererea de revizuire. În speţă, a susţinut că dînsa nu are casă de locuit în s. Cioburciu, fapt ce se confirmă prin certificatul de moştenitor testamentar şi testamentul din 18.12.1998. La 15.06.2015, executorul judecătoresc Danu Iulia a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheirii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În acelaşi timp, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (hotărîrea Plenului CSJ nr. 5 din 11.11.2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs), intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părţile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunţării încheierii sau primirii încheierii integrale.

Acest termen poate fi restabilit printr-o încheiere, cu examinarea recursului în fond, dacă persoanele îndreptăţite solicită acest lucru şi prezintă probe veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen. Din oficiu termenul nu poate fi restabilit. Instanţa poate respinge cererea de repunere în termen pe motive întemeiate. 2 După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea de respingere a cererii de revizuire la 12.02.2015 (f.d. 66-71). Totodată, potrivit materialelor cauzei, instanţa de recurs reţine că recurenta nu a fost prezentă în şedinţa instanţei de revizuire la data adoptării încheierii recurate (f.d. 64), aceasta fiind expediată în adresa ei la 25.02.2015 (f.d.

72), însă la dosar lipsesc date despre momentul recepţionării încheierii contestate. Cererea de recurs a fost depusă de către Lungu Victoria la 20.03.2015 (f.d. 74). Prin urmare, Colegiul conchide că cerinţa recurentei privind admiterea cererii de recurs ca fiind depusă în termen este întemeiată. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiurile de revizuire invocate – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă că recurenta îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei prin care a fost respinsă cererea sa de revizuire, considerînd că încheierea este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de revizuire a neglijat argumentele invocate.

În acest sens, Colegiul menţionează că revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care ţin de fondul cauzei şi sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influenţeze soluţia care va fi adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Astfel, în cererea de revizuire revizuenta a invocat temeiurile prevăzut la art. 449 lit. b) şi c) CPC, iar Curtea de Apel Chişinău, care a fost sesizată cu judecarea acestei cereri, a respins-o pe motiv că argumentele invocate nu se încadrează în aceste temeiuri.

Potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au 3 putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Norma legală (art. 449 lit. b) CPC) vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, instanţa de revizuire corect a concluzionat că argumentele invocate de Lungu Victoria nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC. Or, aceste argumente au constituit obiect de examinare în instanţa de recurs la 17.06.2014. Mai mult ca atît, în cererea de revizuire revizuenta îşi manifestă dezacordul cu soluţia instanţei de recurs şi invocă argumente ce ţin de acest dezacord, pe cînd revizuirea unei hotărîri judecătoreşti presupune corectarea unei erori prin prisma unor circumstanţe noi descoperite, care însă trebuie să corespundă unor caracteristici imperativ stabilite: nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului; dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a le afla în timpul judecării anterioare a pricinii.

În acest sens, Colegiul constată că cererea de revizuire înaintată de Lungu Victoria, reprezintă mai degrabă un recurs deghizat, pentru a obţine rejudecarea 4 cauzei, ceea ce este inadmisibil şi prin parctica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, după cum rezultă din cererea de revizuire, revizuenta a invocat că hotărîrea judecătorească în baza căreia a fost eliberat titlu executoriu a fost modificată, iar ea nu deţine careva bunuri imobile cu titlu de proprietate. În speţă, aceste argumente nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentei, or, anume aceste împrejurări au şi fost plasate la baza contestaţiei înaintate împotriva procesului-verbal din 17.03.2014.

În ceea ce ţine de temeiul invocat de Lungu Victoria prevăzut la art. 449 lit. c) CPC - instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, se reţin următoarele. Atunci cînd se invocă acest temei, instanţa de judecată urmează să constate dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios. În acest sens urmează a fi prezentate probe pertinente şi concludente, iar instanţa urmează să constate dacă prin hotărîrea supusă revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate aceste drepturi. La caz, Lungu Victoria a fost implicată în proces, or acesta a fost intentat ca urmare a înaintării contestaţiei de către dînsa, respectiv invocarea temeiului dat este declarativă.

Totodată, instanţa de recurs menţionează că Lungu Victoria nu a invocat careva motive de casare a încheierii recurate, ci s-a rezumat doar la redarea argumentelor cuprinse şi în cererea de revizuire. În acest context, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurentă nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se repune în termenul legal de atac recursul declarată de Lungu Victoria.

Se respinge recursul declarat de Lungu Victoria. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, în pricina civilă la cererea Victoriei Lungu privind contestarea procesului-verbal din 17.03.2014 întocmit de executorul judecătoresc Danu Iulia cu privire la aplicarea sechestrului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5