2ra-102/15 — Încasarea sumei împrumutului

Prima instanță, jud.: A. Neguriţa dosarul nr. 2ra-102/2015 Instanța de apel, jud.: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu DECIZIE 21 ianuarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vladimir Timofti, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Elena Lupei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Lupei împotriva Victoriei Lungu cu privire la încasarea sumei împrumutului, dobînzii contractuale, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 22 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Victoria Lungu, casată hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 21 noiembrie 2013 și emisă o nouă hotărîre prin care a fost admisă parțial acțiunea Elena Lupei c o n s t a t a t ă : La 08 octombrie 2013, Elena Lupei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Lungu cu privire la încasarea sumei împrumutului, dobînzii contractuale, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 18 august 2011 a fost încheiat un contract de împrumut între Elena Lupei și Victoria Lungu, prin care Elena Lupei a împrumutat Victoriei Lungu suma de 3 000 Euro, ultima obligîndu-se să restituie suma împrumutului de 3 000 Euro și dobînda contractuală în mărime de 1 000 Euro, pînă în luna noiembrie 2011. Susține reclamanta că, deoarece termenul de rambursare a împrumutului a expirat la 15 iulie 2013 a expediat în adresa pîrîtei cerere prealabilă de soluționare a litigiului, prin care a informat totodată despre adresarea în instanța de judecată, în cazul nerestituirii sumei împrutului, a donbînzii contractuale și a dobînzii de întîrziere, însă cererea nu a fost satisfăcută.

Solicită reclamanta încasarea de la Victoria Lungu în beneficiul Elenei Lupei a sumei împrumutului în mărime de 3 000 Euro, a dobînzii contractuale în mărime de 1 000 Euro, a dobînzii de întîrziere în mărime de 16 799 lei, a cheltuielilor de judecată formate din achitarea taxei de stat la înaintarea acțiunii în mărime de 1 200 lei şi de acordare a asistenței juridice în mărime de 2 450 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 21 noiembrie 2013 a fost încasat de la Victoria Lungu în beneficiul Elenei Lupei datoria restantă a sumei împrumutului în mărime de 3 000 Euro, dobînda contractuală în mărime de 1 000 Euro, dobînda de întîrziere în mărime de 16 788 lei, cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 1 200 lei şi de acordare a asistenței juridice în mărime de 2 450 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 31 ianuarie 2014 Victoria Lungu a depus cerere de apel împotriva hotărîrii, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de micșorare a cuantumului datoriei, încasînd suma de 1 500 Euro, iar în rest a respinge acțiunea.

Prin încheierea Curții de Apel Bender din 30 aprilie 2014 a fost admisă cererea Victoriei Lungu de repunere în termenul de declarare a apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Ştefan Vodă din 21 noiembrie 2013. A fost scutită parțial apelanta de la achitarea taxei de stat‚ obligînd-o să achite taxa de stat în mărime de 600 lei, pînă la 22 mai 2014. Prin decizia Curții de Apel Bender din 22 mai 2014 a fost admis apelul declarat de Victoria Lungu, casată hotărîrea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii, prin care a fost încasat de la Valentina Lungu în beneficiul Elenei Lupei datoria restantă a sumei împrumutului în mărime de 2 000 Euro, dobînda de întîrziere în mărime de 8 394 lei, cheltuielile de achitare a taxei de stat în mărime de 1 200 lei, şi de acordare a asistenței juridice în mărime de 1 225 lei.

La 03 octombrie 2014, Elena Lupei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 22 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, emiterea unei decizii de modificare a deciziei instanței de apel cu încasarea de la Victoria Lungu în beneficiul Elenei Lupei a sumei de 3 000 Euro cu titlu de împrumut, a sumei de 53,28 Euro cu titlu de dobîndă contractuală, a sumei de 16 788 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere şi toate cheltuielile de judecată. În susţinerea recursului Elena Lupei a indicat că, instanţa de apel în mod eronat a concluzionat că suma împrumutului a fost de 2 000 Euro şi nu 3 000 Euro, conform bancnotelor enumerate, înscrise cu numerele de serie şi valoarea lor în recipisa întocmită, în cazul în care Lungu Victoria personal a întocmit recipisa.

Totodată a indicat şi asupra faptului că pînă la momentul actual nu există nici o hotărîre definitivă prin care a fost declarat nul contractul de împrumut, astfel, contractul de împrumut corespunde cerinţelor şi exigențelor art. 210, alin. (1) CPC. Mai invocă recurentul că, din textul recipisei rezultă că între părţi a fost încheiat un contract de împrumut cu titlu oneros, deoarece împrumutătorul s-a obligat să dea în proprietate împrumutatului suma de 3 000 Euro, iar ultimul s-a obligat să restituie suma de 4 000 Euro. Menţionează recurentul că, într-adevăr dobînda contractuală stabilită nu se află într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a BNM, şi urma să fie recalculată de către instanţa de apel, dar nu anulată.

Totodată consideră recurentul că, este eronată şi concluzia instanţei de apel, în partea calculării dobînzii de întîrziere, prin calcularea acesteia din suma de 2 000 Euro, deoarece dobînda de întîrziere urma a fi calculată din suma de 3 000 Euro. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 octombrie 2014, în termen, în cazul în care decizia instanţei de apel i-a fost expediată la 04 august 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul și a menține decizia instanței de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

S-a stabilit că, la 18 august 2011 a fost încheiat un contract de împrumut între Elena Lupei și Victoria Lungu, cu termenul de rambursare pînă la 01 noiembrie 2011. Prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 21 noiembrie 2013 a fost încasat de la Victoria Lungu în beneficiul Elenei Lupei datoria restantă a sumei împrumutului în mărime de 3 000 Euro, dobînda contractuală în mărime de 1 000 Euro, dobînda de întîrziere în mărime de 16 788 lei, cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 1 200 lei și de acordare a asistenței juridice în mărime de 2 450 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 22 mai 2014 a fost admis apelul declarat de Victoria Lungu, casată hotărîrea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii, prin care a fost încasat de la Valentina Lungu în beneficiul Elenei Lupei datoria restantă a sumei împrumutului în mărime de 2 000 Euro, dobînda de întîrziere în mărime de 8 394 lei, cheltuielile de achitare a taxei de stat în mărime de 1 200 lei, și de acordare a asistenței juridice în mărime de 1 225 lei. Conform art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Conform art. 869 al. (1) și al. (2) Cod civil, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.(1) este nulă. Împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract. Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de restituire, conform art. 871 al. (1) și al. (4) Cod civil.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect a stabilit existenţa raporturilor juridice dintre Victoria Lungu și Elena Lupei, totodată reţinînd că a fost întocmită o recipisă, din conținutul căreia rezultă că Victoria Lungu a luat cu împrumut de la Elena Lupei suma de 3 000 Euro cu restituirea sumei de 4 000 Euro, pînă la 01 noiembrie 2011, dar din valoarea bancnotelor transmise, numărul și valoarea cărora sunt indicate în recipisă, reiese că au fost transmiși bani în sumă de 2 000 Euro, dar nu 3 000 Euro, or instanța de apel a reținut că reclamanta nu a prezentat dovezi scrise precum că au fost transmise bancnote în sumă totală de 3 000 Euro.

Cu referire la cerința de încasare a dobînzii contractuale în mărime de 1 000 Euro, instanța de recurs, constată că instanța de apel corect a reținut că dacă legea sau contractual nu prevede altfel, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă egală cu rata de refinanțare a BNM, în mărimea prevăzută la art. 619 Cod civil, iar prima instanță în mod eronat a apreciat cuantumul dobînzii potrivit recipisei, fără a aprecia dacă aceasta ar fi în raport rezonabil cu rata de bază a BNM, pentru perioada anului 2011. Totodată, Colegiul consideră corecte şi concluziile instanţei de apel de respingere a cerinţei de încasare a dobînzii contractuale în mărime de 1 000 Euro, deoarece în mod experes în recipisă nu este indicată plata unei dobînzi, iar chiar şi în cazul în care s-ar admite că suma de 1000 Euro a fost indicată în calitate de dobîndă, clauza aceasta ar fi una nulă, fiind una disproporționată și abuzivă.

Or, conform 869 alin. (1) Cod civil, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată, în partea cerinţei de încasare a dobînzii de întîrziere că prima instanţă corect a concluzionat de a admite cerinţa, însă eronat a calculat şi încasat suma dobînzii din suma de 3 000 Euro, pe cînd instanţa de apel corect a micşorat suma dobînzii de întîrziere pînă la suma de 8 394,15 lei, ce constituie dobînda de întîrziere din suma împrumutului de 2 000 Euro. Or, conform art. 619 alin. (1) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii.

Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Astfel, instanţa de recurs constată că, instanţa de apel corect a încasat cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1 200 lei ca taxă de stat achitată la înaintarea acţiunii, precum şi 1 225 lei pentru asistenţa juridică acordată reclamantei, proporţional părţii admise din pretenţii.

Prin prisma normelor sus menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia că pretenţiile acţiunii înaintate împotriva Victoriei Lungu urmează a fi admise parţial, în cazul în care nu au fost prezentate probe concludente ce ar confirma faptul transmiterii în mărimea invocată a sumei împrumutului, şi a încasării dobînzii contractuale. Analizînd actele cauzei Colegiul constată că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Elena Lupei, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

A examinat pricina în conformitate cu normele de drept procedural în vigoare, respectînd principiul disponibilităţii şi egalităţii părţilor în proces. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Elena Lupei.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 22 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Lupei împotriva Victoriei Lungu cu privire la încasarea sumei împrumutului, dobînzii contractuale, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vladimir Timofti Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat