2ra-2779/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – V. Grosu dosarul nr. 2ra-2779/13 instanţa de apel – B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Efim Sîrghi, reprezentat de către avocatul Alexei Smochina în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Efim Sîrghi împotriva lui Nicolae Lungu cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Efim Sîrghi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 01 noiembrie 2012, Efim Sîrghi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Lungu cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 27 februarie 2012 el a dat cu împrumut lui Nicolae Lungu suma de 4000 Euro pe un termen de 6 luni până la 27 august 2012, cu o dobândă lunară de 5%. Menţionează că la 15 martie 2012 a mai împrumutat suma de 1000 Euro la aceleaşi condiţii cu termen de rambursare la 27 august 2012. Afirmă că s-a adresat de mai multe ori către Nicolae Lungu să-i întoarcă datoria şi dobânda acumulată, inclusiv printr-o pretenţie în scris cu aviz, primită şi semnată de pârât la 14 iunie 2012, însă ultimul a refuzat. Susţine că dobânda contractată constituie suma de 1476,66 Euro, iar dobânda de întârziere suma de 120,20 Euro.

Solicită încasarea de la Nicolae Lungu în beneficiul lui Efim Sîrghi a datoriei în sumă totală de 6596,86 Euro (5000 +1200 + 276,66 + 120,20 ) calculaţi în lei conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la ziua executării hotărârii şi taxa de stat în sumă de 1127 lei, precum şi încasarea de la pârât în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 2000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 07 decembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la Nicolae Lungu în beneficiul lui Efim Sîrghi datoria de bază în sumă de 5000 Euro, dobânda contractuală în sumă de 110,09 Euro şi dobânda de întârziere în sumă de 120,20 Euro, în total suma de 5230,29 Euro - echivalentul în lei la data executării hotărârii, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1127 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 1350 lei şi încasat de la Nicolae Lungu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1392,95 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 a fost respins apelul declarat de Efim Sîrghi şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 23 mai 2013 Efim Sîrghi, reprezentat de către Alexei Smochina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii, cu modificarea hotărârii primei instanţe, dispunând admiterea integrală a acţiunii atât în fond cât şi în partea încasării cheltuielilor de judecată.

Susţine că de decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 a luat cunoştinţă la 22 martie 2013, fiind recepţionată prin poştă, astfel termenul de depunere a recursului expiră la 23 mai 2013. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti în partea respingerii acţiunii, considerând că instanţa de apel, în motivarea deciziei a repetat motivele invocate de prima instanţă, nu s-a expus deloc în privinţa argumentelor apelantului privind inoportunitatea aplicării art. 869 alin. (2) Cod civil, nu a ţinut cont de faptul că pârâtul, în şedinţa de judecată, a recunoscut total acţiunea, inclusiv şi în partea necesităţii achitării dobânzilor legale şi contractuale asumate, şi nici nu s-a expus de ce nu au fost aplicate prevederile art. 220 alin. (3) Cod civil, reducând rata dobânzii contractuale nu la rata de bază a BNM, ci la rata rezonabilă.

Astfel, instanţa de apel, motivând decizia la fel a făcut trimitere la prevederile art. 869 alin.(1) şi (2) Cod civil, considerând dobânda contractuală, stabilită de către părţi drept una nerezonabilă şi diminuând-o până la rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Afirmă că este evident faptul că în situaţia în care pe piaţa bancară şi non- bancară ratele rezonabile ale dobânzilor variază în jurul de 20-22% cu implicarea unor proceduri anevoioase, costuri suplimentare (comisioane, cheltuieli de înregistrare a gajului), nu poate fi considerat rezonabil rata de 0,37% lunar (4,5% anual), aplicată de către prima instanţă la soluţionarea litigiului.

Totodată, faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de tratamentul acordat pentru participanţii la raporturile de împrumut pe piaţa non-bancară, oferind o soluţie diferită faţă de apelantul Efim Sîrghi, denotă încălcarea principiului egalităţii în tratament, consfinţit de Convenţie, fapt ce încă o dată dovedeşte ilegalitatea deciziei contestate. Considerăm că instanţa de apel nu a intrat în esenţa cauzei, nu a ţinut cont de faptul că din specificul relaţiilor de împrumut între Efim Sîrghi şi Nicolae Lungu nu putea fi aplicată o rată doar de 4,5% anual, faptul dat fiind recunoscut chiar de pârât în şedinţa de judecată, care nu obiecta faţă de dobânda stabilită de către părţi. La fel, invocă că prima instanţă a redus considerabil cheltuielile de asistenţă juridică, solicitate de către reclamant, considerând reale, necesare şi rezonabile doar cheltuielile în sumă de 1150 lei.

Instanţa de apel, de asemenea, fără a-şi argumenta poziţia, a invocat aceleaşi concluzii expuse în hotărârea primei instanţe. Totodată, consideră că instanţele greşit au evaluat eforturile depuse de reprezentant pentru obţinerea unei hotărâri în favoarea clientului (perfectarea cererii de chemare în judecată, altor acte de procedură, timpul petrecut în instanţă, inclusiv timpul utilizat pentru deplasarea la Judecătoria Hînceşti), şi au neglijat totalmente Recomandarea Consiliului Uniunii Avocaţilor privind cuantumul onorariilor avocaţilor şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor de asistenţă juridică, aprobată prin decizia nr. 2 din 30 martie 2012. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Efim Sîrghi, reprezentat de către avocatul Alexei Smochina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Efim Sîrghi, reprezentat de către avocatul Alexei Smochina, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Efim Sîrghi, reprezentat de către avocatul Alexei Smochina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Efim Sîrghi, reprezentat de către avocatul Alexei Smochina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan