2ra-1769/14 — Restituirea împrumutului

prima instanţă: I. Rabei dosarul nr. 2ra-1769/14 instanţa de apel: A. Ghiorghieş, V. Harmaniuc, I. Talpă, DECIZIE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druță Maria Ghervas Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Perju Elizaveta reprezentată de avocatul Vrabie Coreneliu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Perju Peru împotriva Elizavetei Perju cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Perju Petru, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 29 octombrie 2013 și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 22 noiembrie 2012, Perju Petru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Elizavetei Perju cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 31 august 2010, i-a împrumutat Elizavetei Perju suma de 10 000 lei, cu termenul de rambursare de trei luni. Menționează că nu a solicitat întocmirea recipisei, pe motiv că sunt consăteni și rude cu pârâta, însă transmiterea mijloacelor bănești a avut loc în prezența unui martor. La expirarea termenului, pârâta nu i-a restituit suma împrumutată, iar, la adresările repetate privind restituirea sumei l-a asigurat că-i va restitui suma în cel mai apropiat timp, însă, după o perioadă de timp, s-a eschivat de la restituirea împrumutului, motivând că dânsul este dator cu o sumă de bani feciorului ei care i-a prestat careva servicii însă pentru care nu i-a achitat.

Consideră reclamantul că nerambursarea împrumutului, poate fi apreciată ca o răzbunare pentru faptele săvârșite de el în perioada când deținea funcția de polițist și a participat la acumularea probelor în dosarul penal intentat împotriva feciorilor pîrîtei, fapt ce a determinat-o să se adreseze cu plângeri la Comisariatul de Poliție Rîşcani cu diverse pretenții nejustificate în care însă pârâta a recunoscut că a primit de la el suma de 10 000 lei, ceia ce este o probă veridică în susținerea pretențiilor sale. Solicită încasarea din contul Elizavetei Perju în beneficul său a datoriei în mărime de 10 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 29 octombrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, totodată fiind încasat de la Perju Pentru în beneficului Elizavetei Perju suma de 3 800 cu titlu pentru cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Perju Petru, casată hotărârea prime instanțe și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost admisă şi încasat din contul Elizavetei Perju în beneficul lui Perju Petru suma de 10 000 lei cu titlu de împrumut şi cheltuielile de judecată în sumă de 525 lei. La 31 martie 2014, Perju Elizaveta, reprezentată de avocatul Corneliu Vrabie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că deși instanța de apel la emiterea deciziei a reținut prevederile art. 122 CPC și art. 210 al Codului Civil, care obligă încheierea actelor juridice în scris dintre persoanele fizice, dacă valoarea obiectului juridic depășește 10 00 lei, însă, contrar normelor invocate au emis decizia de admiterea acțiunii cu toate că la materialele cauzei lipsește o probă scrisă în sensul normelor legale citate.

Consideră că instanța de apel eronat a reținut drept probă explicațiile sale oferite Inspectoratului de Politie Rîşcani care ar fi un act confirmativ al împrumutului de 10 000 lei pe o perioadă de trei luni cât și mențiunea că primirea mijloacelor bănești a fost recunoscut de aceasta și în cadrul ședinței primei instanțe, care la emiterea hotărârii eronat a aplicat prevederile art. 211 al Codului civil, deoarece împrumutul este un contract care, urmează a fi probat printr-un act semnat de împrumutător și împrumutat sau, eventual printr-o recipisă eliberată de către cel împrumutat, prin care să fie indicată suma împrumutului, împrumutatul și împrumutătorul precum și termenul de întoarcere a sumei împrumutate, iar explicațiile și declarațiile făcute în acest sens nu pot fi calificate acte juridice în sensul art. 210 Cod civil.

Mai indică că înscrisurile sale oferite Inspectoratului de Politie Râșcani, nu a fost scrise de dânsa, ci de către colaboratorul poliției, iar ținând cont de vârsta sa înaintată și de lipsa asistenții unui avocat, pune sub dubii autenticitatea acestei explicații. Afirmă că nu a recunoscut nici într-o situație existența unui împrumut, însă a oferit explicații pentru a demonstra într-un final că între ea și Perju Petru existau mai multe litigii cu caracter funciar, precum și legate de anumite datorii a intimatului față de fiul ei, Perju Ion, care a lucrat în interesul lui Perju Petru un timp îndelungat, însă căruia nu i s-a achitat pentru munca prestată, iar instanța de apel neîntemeiat a respins audierea martorului Lungu Vasile, care ar fi confirmat faptul că feciorul său Perju Ion a lucrat la intimat o perioadă de 2,5 ani.

Consideră că simpla relatare despre niște înțelegeri sau neînțelegeri cu intimatul pe marginea unor pretenții de ordin material, precum și relațiile ostile dinte ei nu au nici o relevanță la litiul în speță și nu duc la temeinicia pretențiilor înaintate. Mai mult decît atît contrar prevederilor art. 118 CPC, Perju Petru nu a prezentat probe incontestabile și pertinente în susținerea pretențiilor înaintate. La fata de 22 mai 2014, Perju Petru a depus referință la recursul declarat de Perju Elizaveta în care a invocat că recurenta a recunoscut faptul că a primit de la el suma de 10 000 lei, iar faptul că acești bani au fost transmiși în contul achitării unor servicii prestate de fiul pîrîtei - Perju Ion nu corespunde realității.

Consideră că decizia instanței de apel este legală și argumentată iar recursul neîntemeiat. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 30 ianuarie 2014, a fost expediată în adresa părților la data de 11 februarie 2014, fapt ce se confirmă scrisoarea de însoţire nr. 3005 (f.d. 93), și a fost recepționată de către Perju Elizveta la datade19 februarie 2014 (f.d. 94). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 31 martie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de către Perju Elizaveta, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe. În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, dispunând respingerea cerințelor înaintate de Perju Petru.

Întru susţinerea poziţiei sale, prima instanţă a concluzionat că în cadrul examinării cauzei nu a fost stabilită existența caracteristicilor unui raport de împrumut între Perju Petru și Perju Elizaveta. Judecînd apelul declarat de către Perju Petru, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acțiunii. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că Perju Elizaveta atît prin plîngerea depusă la Comisariatul CPR Rășcani, cît prin declarațiile depuse în cadrul examinării cauzei în prima instanță recunoscut că a primit de la Perju Petru Suma de 10 000 lei.

Instanţa de recurs constată, însă, că deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate. În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Perju Petru în temeiul explicației depuse de Perju Eizaveta la Comisariatul CPR Rîșcani pretinde restituirea împrumutului în sumă de 10 000 lei (f.d.

2, 17). Conform art. 210 alin. (1) Cod civil, trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. În conformitate cu art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Iar, potrivit art. 867 al. (1) prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

În sensul normelor citate, este de înţeles că contractul de împrumut reprezintă o înţelegere (acord încheiat în scris) conform căreia împrumutătorul se obligă să dea în proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sau bunuri de acelaşi gen, calitate sau cantitate. Însă, din conținutul explicației depuse la Comisariatul CPR Rîșcani în temeiul căreia Perju Petru solicită restituirea împrumutului rezultă că Perju Elizaveta avînd probleme de sănătate s-a adresat lui Perju Petru și a primit de la acesta suma de 10 000 lei în contul achitării serviciilor prestate de feciorul său Perju Ion, care timp de 2 ani a prestat servicii pentru Perju Petru, însă aceste servicii nu i-au fost achitate.

Sub acest aspect instanța de recurs consideră eronate concluziile instanței de apel precum că prin explicația Elizavetei Perju recunoaște primirea împrumutului în mărime de 10 000 lei de la Perju Petru, or, explicația depusă Comisariatul CPR Rîșcani nu constituie o înțelegere în sensul art. 867 alin. (1) Cod civil și nu confirmă existența raporturilor de împrumut între Perju Petru și Perju Elizaveta deoarece în explicația menționată Perju Elizaveta invocă că a primit suma de 10 000 lei în contul achitării serviciilor prestate de fiul său lui Perju Petru și nu și-a asumat careva obligațiuni de restituire a sumei respective reclamantului.

Cu atît mai mult că la caz s-a stabilit că Perju Petru activează în cadrul Inspectoratului de Poliție Rîșcani, iar în explicația dată de Perju Elizavetă se mai menționează despre existența unei neînțelegeri dintre Perju Petru și Perju Elizaveta cu privire la o cotă de teren a Elizavetei Perju pe care a transmis-o în arendă lui Perju Petru și pe care dorește să o revindece, explicația fiind scrisă de o altă persoană decît Perju Elizaveta care doar a semnat-o după ce i-a fost citită (f.d.4). În context, sunt apreciate critic argumentele reclamantului precum că împrumutul a fost transmis în prezența unui martor or, în speță nu există nici o recipisă întocmită între Perju Petru și Perju Elizaveta în acest sens, ceea contravine atît prevederilor art. 201 al.

(1) Codcivil, care statuează că trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, cît și prevederilor art. 211 al. (1) Cod civil, care indică că nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părțile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic. Colegiul reține că, în caz de nerespectare a formei scrise a actului juridic civil, părțile sunt în drept să dovedească actul juridic cu toate mijloace de probă prevăzute de Codul de procedură civilă, excepție fiind doar proba cu martorii, însă în cadrul examinării cauzei Perju Petru, nu a prezentat instanței probe incontestabile și pertinente ce ar confirma transmiterea banilor cu împrumut Elizavetei Perju, fapt ce contravine și prevederilor art. 118 al.

(1) CPC, care reglementează că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În conexiunea celor expus se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea lui Perju Petru ca neîntemeiată. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Perju Elizaveta întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Perju Elizaveta. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălți din 30 ianuarie3 2014 și se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 29 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Perju Peru împotriva Elizavetei Perju cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Druţă Maria Ghervas Tamara Chișca-Doneva