2ra-2384/15 — Recuperarea cheltuielilor judiciare

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-2384/15 Judecător: S. Godorogea Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecători Liliana Catan, Iurie Diaconu examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Perju Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Perju Elizaveta împotriva lui Perju Petru privind recuperarea cheltuielilor judiciare, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 19 mai 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 20 februarie 2015, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 16 octombrie 2014, Perju Elizaveta s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Peiju privind recuperarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că Peiju Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Perju Elizaveta cu privire la încasarea datoriei în sumă de 10000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 28.10.2013, instanţa a respins cererea lui Perju Petru către Perju Elizaveta privind recuperarea datoriei ca fiind neîntemeiată. În cadrul procedurii de judecare a cauzei în fond a fost asistată de avocatul Vrabie Corneliu care a întocmit referinţa, a participat în şedinţa de judecată, a pus întrebări părţilor şi martorilor în cadrul audierii acestora în şedinţa de judecată, a susţinut discursul final, inclusiv la depus la dosar în formă scrisă. Instanţa de fond a admis recuperarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3800 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30.01.2014 s-a admis apelul lui Perju Petru şi s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 29.10.2013. În cadrul judecării apelului a fost asistată la fel de avocatul Corneliu Vrabie. Pentru participarea în cadrul judecării apelului onorariul pentru serviciile avocatului au fost de 2500 lei. Conform bonului de plată seria ET nr. 527882 din 09.12.2013, această sumă a plătit-o integral. Bonul a fost depus la materialele dosarului. Mai indică reclamanta că, ne fiind de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi din 30.01.2014 a contestat-o cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06.08.2014 recursul a fost admis, iar decizia Curţii de Apel Bălţi din 30.01.2014 a fost casată integral, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 29.10.2014.

Pentru întocmirea recursului la CSJ a achitat conform bonului de plată seria WL nr. 831554 din 07.03.2014 şi a bonului de plată seria WL nr. 831563 din 30.04.2014, onorariul avocatului Vrabie Corneliu suma de 1000 lei. Conform hotărîrii instanţei de fond, recuperarea cheltuielilor a fost admisă. În total a avut cheltuieli pentru serviciile avocatului conform bonului de plată în sumă de 3500 lei. Prin urmare, consideră, că suma de 3500 lei care i-a plătit-o avocatului Vrabie Corneliu reprezintă cheltuielile sale de judecată pe care le-a suportat ca urmare a unei cereri depuse de către Perju Petru. Mai indică reclamanta că, în acelaşi timp, datorită faptului, că pînă la examinarea recursului la Curtea Supremă de Justiţie, decizia Curţii de apel Bălţi din 30.01.2014 era cu caracter executoriu, Perju Petru s-a adresat executorului judecătoresc Oleg Romah care a pornit procedura de executare silită.

În acest sens, la data de 27.02.2014 de către executorul judecătoresc Romah Oleg a fost intentată procedura de executare nr. 091-785 pentru executarea documentului executoriu nr. 2-177 din 30.01.2014 eliberat de către Judecătoria Rîşcani privind încasarea datoriei în sumă de 10 525 lei de la Perju Elizaveta în beneficiul lui Perju Petru. In procesul executării a fost sechestrat bunul imobil ce-i aparţine cu drept de proprietate şi anume terenul agricol cu suprafaţa de 1,5107 ha, amplasat în s. Grinăuţi r. Rîşcani. Prin încheierea executorului judecătoresc, Romah Oleg 20.05.2014 bunul sechestrat a fost scos la licitaţie care nu a fost realizat din lipsă de cumpărători. În final, bunul i-a fost transmis la cererea creditorului Perju Petru, cu achitarea de către acesta a diferenţei de 2770 lei.

Nu a fost de acord cu această încheiere şi a contestat-o la Judecătoria Bălţi. Între timp a fost adoptată Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06.08.2014 prin care Decizia Curţii de Apel din 30.01.2014 a fost casată integral, fiind menţinută hotărîrea instanţei de fond. În acest sens a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat instanţei, suplimentar la cererea iniţială, conducîndu-se de prevederile art. 83 lit. e) Cod de executare al RM, încetarea procedurii de executare pe motiv, că decizia Curţii de Apel Bălţi din 30.01.2014 a fost casată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06.08.2014 şi menţinută în vigoare hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 29.10.2013. În şedinţa de judecată, executorul judecătoresc Romah Oleg a recunoscut acţiunea, s-a pronunţat pentru încetarea procesului.

Mai mult ca atît a prezentat instanţei încheierea privind încetarea procesului de executare din 15.08.2014, garantînd în acelaşi timp, că încheierea din 20.05.2014 privind transmiterea bunului imobil către creditorul urmăritor nu o va aviza şi că va anula toate măsurile asigurătorii. În acest context, reprezentantul a considerat ca relevant de a renunţa la acţiune şi încetarea procesului. Drept urmare, instanţa a dispus prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 18.08.2014, admiterea renunţului la acţiune cu încetarea procesului civil.

Astfel, pentru întocmirea contestaţiei împotriva actelor executorului judecătoresc Romah Oleg, a contestaţiei suplimentare şi participarea în procesul legat de aceasta, a achitat avocatului Vrabie Corneliu suma de 2000 lei conform bonului de plată WL nr. 831581. Solicită reclamanta obligarea pîrîtului de a-i recupera suma de 5 500 lei ca fiind cheltuieli de judecată sub forma onorariului plătit avocatului şi cele legate de procesul respectiv (taxa de stat, onorariul avocatului). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 20 februarie 2015, s-a admis integral acţiunea, s-a încasat de la Perju Petru în beneficiul Elizavetei Perju suma de 8000 lei în calitate de cheltuieli de asistenţă juridică, ca fiind necesare şi rezonabile şi cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă de 165 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015, a fost respins apelul declarat de Perju Petru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 20 februarie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 29 iulie 2015, Perju Petru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au interpretat în mod eronat legea.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 02.06.2015 (f.d. 96), recursul se consideră declarat în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Perju Petru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Perju Petru ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Perju Petru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecătorii Liliana Catan Iurie Diaconu