2r-635/15 — Încasarea datoriei.

Dosarul nr. 2r-635/15 Prima instanţă: A. Vrînceanu Instanţa de apel: N. Chicu, I. Talpa şi V. Harmaniuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd recursul declarat de către Tonu Viorica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Grimovici (Tcaci) Irina împotriva Vioricăi Tonu privind încasarea sumei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului depus de Tonu Viorica, fiind restituită cererea de apel, ACONSTATAT: La 17 iunie 2011 Grimovici (Tcaci) Irina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Vioricăi Tonu privind încasarea sumei.

În motivarea pretenţiilor a indicat că la 19 februarie 2009 prin contractul de împrumut, autentificat notarial, încheiat între ea şi Viorica Tonu, a împrumutat ultimei suma de 153040 lei, echivalentul a 11500 Euro, cu termen de rambursare pînă la 19 iulie 2009, ulterior termenul rambursării împrumutului a fost prelungit pînă la 12 februarie 2011. A mai precizat reclamanta că pîrîta a restituit o parte din suma împrumutată, iar la data adresării în instanţa de judecată datoria constituie 115500 lei. Solicită Grimovici (Tcaci) Irina încasarea din contul Vioricăi Tonu în beneficiul său a sumei de 115500 lei – cu titlu de datorie şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 26 aprilie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă, dispunîndu-se încasarea din contul Vioricăi Tonu în beneficiul 1 Irinei Grimovici (Tcaci) suma de 115500 lei – cu titlu de datorie şi suma de 3467 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d.

158). Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului depus de Tonu Viorica, fiind restituită cererea de apel (f.d. 192). La 23 iunie 2015, Tonu Viorica, a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, solicitînd, repunerea în termen, admiterea recursului, casarea încheierii recurate. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 06 februarie 2014, fiind recepţionată de către recurentă la 08 februarie 2014 (f.d. 195), iar recursul a fost declarat la 23 iunie 2015, prin urmare instanţa de recurs constată că recurs a fost declarat cu omiterea termenului de atac.

Recurenta în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel nu a respectat normele de drept procedural şi în concluzie a emis o decizie ilegală. În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Tonu Viorica neîntemeiat şi care urmează a fi respins ca tardiv. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele dosarului rezultă că prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului depus de Tonu Viorica, fiind restituită cererea de apel. Instanţa de recurs menţionează că recurenta Tonu Viorica a declarat recurs împotriva încheierii date la 23 iunie 2015, cu încălcarea prevederilor art. 425 CPC, care statuează expres că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În susţinerea poziţiei respective, instanţa de recurs menţionează că actele pricinii certifică faptul că încheierea recurată a fost recepţionată de către recurentă la 08 februarie 2014 (f.d.

195), iar recursul a fost declarat numai la 23 iunie 2015. De altfel, recurenta prin înaintarea recursului la 23 iunie 2015, şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea dreptului de a exercita calea de atac a recursului şi să justifice în speţă, admiterea 2 excepţiei tardivităţii recursului şi în consecinţă, atrage respingerea recursului ca fiind depus cu omiterea termenului de atac. Instanţa de recurs reiterează că, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă, a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ). În hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov contra Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanţele urmează să decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat că chiar şi atunci, totuşi, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. În conformitate cu art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de drepturi, dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Articolele 113 alin. (1) şi 10 alin. (1) Codul de procedură civilă coroborate expres prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Sancţiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Circumstanţele descrise supra denotă netemeinicia cerinţei de repunere a recursului în termen.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că recursul este depus peste termenul prevăzut de lege şi cerinţa de repunere în termenul de efectuare a actului de procedură este neîntemeiată, iar repunerea nejustificată în termen şi admiterea recursului declarat peste termen va încălca principiul securităţii raporturilor 3 juridice şi va duce la o nouă condamnare a Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cerinţa de repunere a recursului în termen, iar recursul ca tardiv, fără a se expune asupra fondului. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se respinge demersul Vioricăi Tonu de repunere în termen a cererii de recurs.

Se respinge ca fiind tardiv recursul declarat de Viorica Tonu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Grimovici (Tcaci) Irina împotriva Vioricăi Tonu privind încasarea sumei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4