2ra-1899/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr. 2ra-1899/15 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, N.Craiu, V.Pruteanu ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Nadejda Toma, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Lilian Prutean în interesele recurentei Şarpi Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă Ludmila Şarpi împotriva Companiei de asigurări „Victoria Asigurări” Societate pe Acţiuni şi a lui Vasile Scerbatîi cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015, prin care au fost admise apelurile declarate de Compania de asigurări „Victoria Asigurări” Societate pe Acţiuni şi a lui Vasile Scerbatîi, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 mai 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 29 octombrie 2013, Ludmila Şarpi a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Victoria Asigurări” SA şi Vasile Scerbatîi cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 11 septembrie 2013, a fost comis accidentul rutier pe str. Decebal la intersecţie cu bd. Dacia, între automobilul de model Nissan Micra, cu n/î CNC 349, proprietarul căreia este Ludmila Şarpi şi automobilul de model Skoda Octavia, cu n/î CPZ 495, la volanul căruia se afla Vasile Scerbatîi. Menţionează că vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Vasile Scerbatîi, care a recunoscut vina.

Susţine că în urma accidentului rutier, automobilul său a fost deteriorat considerabil şi din acest motiv a hotărît să efectueze o examinare a mijlocului său de transport pentru ca expertul să stabilească costul recondiţionării acestuia. Afirmă că în legătură cu faptul că automobilul de model Skoda Octavia, cu n/î CPZ 495, care a tamponat-o, era asigurat de către CA „Victoria Asigurări” SA, iar ziua examinării automobilului său a fost stabilită pentru 17 septembrie 2013, CA „Victoria Asigurări” SA a fost invitată prin telegrame să asiste la examinarea automobilului, dar nu s-a prezentat.

Invocă că în urma expertizei efectuate, conform actului de examinare a mijlocului de transport auto nr. 1178/09A din 17 septembrie 2013, s-a constatat că costul reparării automobilului de model Nissan Micra, cu n/î CNC 349 constituie 29 334,42 lei, compus din 27 383,47 lei, pentru detaliile care trebuie schimbate, 2601,37 lei, pentru materialele necesare pentru recondiţionarea automobilului şi 10576,80 lei, valoarea manoperei. Mai invocă că în actul menţionat a fost stipulat că coeficientul de uzură constituie 41% şi costul detaliilor de schimb este de 27383,47 - 41% constituie 16156 lei. Invocă că, conform pct. 44 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 30 martie 2009, despăgubirea de asigurare achitată de asigurător pentru avarierea bunului trebuie să fie egală valorii părţilor componente sau a pieselor care urmează a fi înlocuite, determinate prin deducerea uzurii din costul lor la momentul producerii accidentului.

Diferenţa de cost, rezultată din preţul pieselor şi materialelor pînă la momentul accidentului şi cel după producerea lui, va fi achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului. Susţine că circumstanţa enunţată este conformată principiului reparaţiei integrale a prejudiciului prevăzut de art. 14 alin. (1) din Codul civil. Afirmă că Vasile Scerbatîi urmează să-i restituie prejudiciul cauzat în sumă de 11227,22 lei, ceea ce constituie 41 % din costul detaliilor de schimb, iar CA „Victoria Asigurări” SA - suma de 10263, 42 lei, ceea ce constituie diferenţa dintre 29334,42 lei şi suma achitată în mărime de 19071 lei. Solicită încasarea de la Vasile Scerbatîi a sumei de 11227,22 lei şi de la CA „Victoria Asigurări” SA a sumei de 10263,42 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 mai 2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Vasile Scerbatîi în beneficiul Ludmilei Şarpi suma de 11227,22 lei, în vederea reparării prejudiciului material. S-a încasat de la CA „Victoria Asigurări” SA în beneficiul Ludmilei Şarpi suma de 10263,42 lei, în vederea reparării prejudiciului material. S-a încasat în mod solidar de la Vasile Scerbatîi şi CA „Victoria Asigurări” SA în beneficiul Ludmilei Şarpi taxa de stat în sumă de 645 lei. La 27 iunie 2014 şi 11 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, CA „Victoria Asigurări” SA a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii în partea ce se referă la CA „Victoria Asigurări” SA.

La 09 decembrie 2014, Vasile Scerbatîi a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii în partea ce se referă la Vasile Scerbatîi. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2015 au fost admise apelurile declarate de Compania de asigurări „Victoria Asigurări” Societate pe 2 Acţiuni şi Vasile Scerbatîi, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 mai 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, uzura autovehiculului avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea şi starea lui de întreţinere de la data producerii accidentului. Criteriile şi modul de determinare a uzurii se stabilesc de Autoritatea de supraveghere. Conform pct. 10 lit. lit. a) şi b) din Regulamentul menţionat, gradul de uzură a autovehiculului se stabileşte în baza informaţiei privind data fabricării, introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv sau data primei înmatriculări menţionată în documentele de înmatriculare ale acestuia şi starea de întreţinere a autovehiculului apreciată de comun acord între păgubit, asigurător şi asigurat.

Actele pricinii denotă faptul că Ludmila Şarpi nu a înaintat nici o obiecţie referitor la ambele procese-verbale de constatare a daunelor, întocmite de către CA „Victoria Asigurări” SA. Or, conform art. 21 alin. (5) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la pagubele constatate se menţionează în procesul-verbal sau într- o anexă a acestuia. La caz, se mai reţine că conform art. 21 alin. (2) din Legea menţionată, în cazul în care asigurătorul nu a examinat bunurile avariate şi nu a încheiat proces- verbal de constatare a pagubelor în termenul specificat la art. 19 alin. (1) lit. c), persoana păgubită este în drept să apeleze la serviciile, experţilor independenţi sau ale unităţilor de specialitate pentru constatarea pagubelor, fără a prezenta asigurătorului bunurile avariate.

Din materialele dosarului rezultă că CA „Victoria Asigurări” SA a examinat în termenul legal prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, autovehiculul deteriorat, întocmind în acest sens procesul-verbal de constatare a daunelor din 12 septembrie 2013 şi procesul-verbal suplimentar de constatare a daunelor din 13 septembrie 2013, fiind fixate defectele cauzate automobilului de model Nissan Micra, cu n/î CNC 349. Prin urmare, în circumstanţele expuse şi conform prevederilor art. 21 alin. (2) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, instanţa de apel a considerat că nu poate fi reţinut ca o probă veridică şi suficientă raportul de evaluare a pagubei nr. 1178/09 A din 20 septembrie 2013, întocmit de către SRL „Exauto-Plus” în baza actului de examinare a mijlocului de transport auto nr. 1178/09A din 17 septembrie 2013. Conform art. 23 alin. alin. (1) lit. a) şi (2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, 3 despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi nici una din următoarele valori: valoarea pagubei real suportate.

Valoarea pagubei pricinuite autovehiculului este egală costului reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate ori costului de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate. S-a stabilit că în cazul dat, valoarea reală a pagubei a fost apreciată doar în baza raportului de evaluare a pagubei nr. 1178/09A din 20 septembrie 2013, întocmit de către SRL „Exauto-Plus”, nefiind prezentate de către intimata Ludmila Şarpi careva acte ce confirmă mărimea pagubei stabilite în raport cu preţurile practicate de staţiile de reparaţie auto.

Astfel, instanţa de apel a considerat că prima instanţă neîntemeiat a încasat de la Vasile Scerbatîi în beneficiul Ludmilei Şarpi suma de 11227,22 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi de la CA „Victoria Asigurări” SA în beneficiul Ludmilei Şarpi suma de 10263,42 lei, în vederea reparării prejudiciului material. La 05 iunie 2015, avocatul Lilian Prutean în interesele recurentei Şarpi Ludmila a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

La fel consideră că, conform pct.44 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 30 martie 2009, despăgubirea de asigurare achitată de asigurător pentru avarierea bunului trebuie să fie egală valorii părţilor componente sau a pieselor care urmează a fi înlocuite, determinate prin deducerea uzurii din costul lor la momentul producerii accidentului. Diferenţa de cost, rezultată din preţul pieselor şi materialelor pînă la momentul accidentului şi cel după producerea lui, va fi achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului. Susţine că circumstanţa enunţată este conformată principiului reparaţiei integrale a prejudiciului prevăzut de art. 14 alin. (1) din Codul civil, care prevede că, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 15 ianuarie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 22 ianuarie 2015 (f.d.79), însă la materialele pricinii nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 05 iunie 2015 de către avocatul Lilian Prutean în interesele recurentei Şarpi Ludmila se consideră a fi depus în termen. 4 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Lilian Prutean în interesele recurentei Şarpi Ludmila, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Lilian Prutean în interesele recurentei Şarpi Ludmila, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Lilian Prutean în interesele recurentei Şarpi Ludmila ca inadmisibil.

5 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Lilian Prutean în interesele recurentei Şarpi Ludmila, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nadejda Toma Iurie Bejenaru 6