3ra-900/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Ş. Niţă dosarul nr. 3ra-900/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Tulser”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Tulser” împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei municipiului Chişinău, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Bi-Practica” cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Tulser” şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 17 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 17 septembrie 2012, SRL „Tulser” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului şi Primăriei mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin procesul-verbal de recepţie finală nr. 255 din 12 iulie 2005 a fost permisă recepţia finală de către SRL „Bi- Practica” a clădirilor lit. D, Dl şi lit. 1 din str. Cărbunari, 2/1, mun. Chişinău, fără drept de înregistrare la OCT Chişinău. Consideră că procesul-verbal de recepţie finală enunţat este ilegal. Menţionează că construcţiile vizate în actul administrativ contestat au fost ridicate în lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, care, conform legii, este obligatoriu în procesul autorizării lucrărilor de construcţie. Susţine că în cazul de faţă, se atestă şi lipsa autorizaţiei de construire în privinţa construcţiilor din str. Cărbunari, 2/1, eliberată pe numele unei persoane fizice sau juridice.

Afirmă că construcțiile vizate în procesul-verbal de recepție finală nr. 255 din 12 iulie 2005 au fost ridicate în lipsa documentaţiei de proiect, a documentaţiei de execuţie a lucrărilor de construcţie şi a avizelor eliberate de către organele de control în privinţa respectării sau nerespectării documentaţiei de execuţie. Invocă că conform pct. 41 din Regulamentul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 285 din 23 mai 1 1996, Comisia de recepţie finală recomandă respingerea recepţiei finale în cazul în care nu au fost respectate una sau mai multe din exigențele esențiale. În cazul dat, lipsa autorizației de construire, a proiectului, certificatului de urbanism pentru proiectare, etc. constituie o nerespectare absolută a exigenţelor cu privire la construcție.

Menţionează că instalaţiile montate/ridicate de către SRL „Bi-Practica” reprezintă nimic altceva decât construcţii abuzive, ilegale, neautorizate, ce prezintă pericol grav faţă de persoanele fizice şi juridice aflate în preajmă, precum şi faţă de bunurilor acestora din urmă. Susţine că pe respectivul teren din str. Cărbunari, 2/1. mun. Chişinău au fost amplasate o serie de reţele inginereşti atât subterane, cât şi la sol, deasupra sau în preajma cărora categoric nu pot fi amplasate careva construcţii, mai ales în care să se păstreze şi/sau să fie produse materiale uşor inflamabile (lemn, substanţe toxice inflamabile, etc.). Afirmă că datorită abuzurilor şi ilegalităţilor comise de Primăria şi Consiliul mun.

Chişinău în asociere cu administratorul SRL „Bi-Practica”, toate persoanele aflate în apropiere de acest teren sunt supuse unui pericol grav atât în privinţa vieţii şi sănătăţii, cât şi în ceea ce ţine de integritatea bunurilor sale. Invocă că izbucnirea incendiilor pe str. Cărbunari, 2/1 (ultimul producându- se la începutul lunii iulie) a avut loc din motivul încălcării grave atât de către Primăria mun. Chişinău, cât şi de către SRL „Bi-Practica” a legislaţiei în privinţa recepţiei finale a imobilelor din mun. Chişinău, str. Cărbunari, 2/1, precum şi din cauza nerespectării de către aceştia a normelor şi cerinţelor prevăzute de legislaţie în cadrul proiectării, construcţiei şi exploatării instalaţiilor şi obiectivelor mobile şi imobile amplasate la adresa menţionată, circumstanţe în care bunurile proprietate privată a reclamantei sunt expuse pericolului de a fi mistuite de flăcări în orice moment.

Mai invocă că reclamanta a respectat procedura prealabilă stabilită de lege, astfel, la 17 iulie 2012 în adresa pârâtului fiind depusă cererea prealabilă nr. 06- 111/4589, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de recepţie finală nr. 255 din 12 iulie 2005, precum şi suspendarea efectelor acestuia până la soluţionarea cererii, însă în adresa reclamantei nu a parvenit careva răspuns. Prin urmare, solicită anularea procesului-verbal de recepţie finală nr. 255 din 12 iulie 2005 a clădirilor lit. D, Dl şi lit. 1 din str. Cărbunari, 2/1, fără drept de înregistrare la OCT Chişinău. Tot la 17 septembrie 2012, SRL „Tulser” a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului şi Primăriei mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin procesul-verbal de recepţie finală nr. 871 din 20 septembrie 2012 a fost permisă recepţia finală de către SRL „Bi-Practica” a imobilelor lit. C(03), lit. D, D1(04) şi lit. 1(05) din str. Cărbunari, 2/1, mun. Chişinău, inclusiv cu titlu provizoriu, imobilele lit. A, A1(01), lit. B, B1(02) şi lit. C1(03) din str. Cărbunari, 2/1. Consideră că procesul-verbal de recepţie finală enunţat este ilegal. 2 Menţionează că construcţiile vizate în actul administrativ contestat au fost ridicate în lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, care conform legii este obligatoriu în procesul autorizării lucrărilor de construcție.

Susţine că în cazul dat se atestă şi lipsa autorizaţiei de construire în privinţa construcţiilor din str. Cărbunari, 2/1, eliberată pe numele unei persoane fizice sau juridice. Afirmă că construcţiile vizate în proces-verbal de recepţie finală nr. 871 din 29 septembrie 2011 au fost ridicate în lipsa documentaţiei de proiect, a documentaţiei de execuţie a lucrărilor de construcţie şi a avizelor eliberate de către organele de control în privinţa respectării sau nerespectării documentaţiei de execuţie. Invocă că conform pct. 2 din ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor nr. 20 din 05 februarie 2009, se interzice atât Inspecţiei de Stat în Construcţii, cât şi administraţiei publice locale avizarea (semnarea) proceselor- verbale de recepţie finală a obiectivelor construite în mod neautorizat.

Mai invocă că conform pct. 3 din ordinul menţionat, se atenţionează autorităţilor publice locale asupra inadmisibilităţii şi ilegalităţii emiterii certificatelor de urbanism privind stabilirea regimului urban (sau a actelor similare), cu scopul legalizării construcţiilor edificate în mod neautorizat. Or, în cazul dat, instalaţiile montate/ridicate de către SRL „Bi-Practica” reprezintă nimic altceva decât construcții abuzive, ilegale, neautorizate, ce prezintă pericol grav faţă de persoanele fizice şi juridice aflate în preajmă, precum şi faţă de bunurilor acestora din urmă. Susţine că pe respectivul teren din str. Cărbunari, 2/1. mun. Chişinău au fost amplasate o serie de reţele inginereşti atât subterane, cât şi la sol, deasupra sau în preajma cărora categoric nu pot fi amplasate careva construcţii, mai ales în care să se păstreze şi/sau să fie produse materiale uşor inflamabile (lemn, substanţe toxice inflamabile, etc.).

Afirmă că datorită abuzurilor şi ilegalităţilor comise de Primăria mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău în asociere cu administratorul SRL „Bi- Practica”, toate persoanele aflate în apropiere de acest teren sunt supuse unui pericol grav atât în privinţa vieţii şi sănătăţii, cât şi în ceea ce ţine de integritatea bunurilor sale. Invocă că izbucnirea incendiilor pe str. Cărbunari,2/1 (ultimul producându- se la începutul lunii iulie) a avut loc din motivul încălcării grave atât de către Primăria mun. Chişinău, cât şi de către SRL „Bi-Practica” a legislaţiei în privinţa recepţiei finale a imobilelor din mun. Chişinău, str. Cărbunari,2/1.

precum şi din cauza nerespectării de către aceştia a normelor şi cerinţelor prevăzute de legislaţie în cadrul proiectării, construcţiei şi exploatării instalaţiilor şi obiectivelor mobile şi imobile amplasate la adresa menţionată, circumstanţe în care bunurile proprietate privată a reclamantei sunt expuse pericolului de a fi mistuite de flăcări în orice moment. Mai invocă că reclamanta a respectat procedura prealabilă stabilită de lege, astfel, la 17 iulie 2012, în adresa pârâtului fiind depusă cererea prealabilă nr. 06- 111/4588, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de recepţie finală nr. 871 3 din 29 septembrie 2005, precum şi suspendarea efectelor acestuia până la soluţionarea cererii, însă în adresa reclamantei nu a parvenit careva răspuns.

Prin urmare, solicită anularea procesului-verbal de recepţie finală nr. 871 din 29 septembrie 2011 a imobilelor lit. C(03), lit. D, D1(04) şi lit. 1(05) din str.Cărbunari,2/1, mun. Chişinău, inclusiv cu titlu provizoriu, imobilele lit. A, A1(01), lit. B, B1(02) şi lit. C1(03) din str. Cărbunari, 2/1. Prin încheierea protocolară a Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2012 a fost atrasă în proces SRL „Bi-Practica” în calitate de intervenient accesoriu. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2012 pricinile civile la cererile de chemare în judecată enunţate au fost conexate într-un singur proces. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2013 pricina a fost transmisă după competenţa teritorială şi jurisdicţională în Judecătoria Centru, mun.

Chişinău, pentru judecarea în fond. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 iulie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de SRL „Tulser” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 12 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Tulser” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanțe şi emiterea unei noi hotărâri.

Recurenta SRL „Tulser”, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa a examinat materialele cauzei superficial, fără a face careva referiri asupra actelor prezentate în instanţă în vederea anulării procesului-verbal de recepţie finală nr. 255 din 12 iulie 2005 şi a procesului-verbal de recepţie finală nr. 871 din 29 septembrie 2011. Menţionează că instanţa de judecată a constatat că SRL „Bi-Practica” a respectat procedura legală de dare în exploatare a imobilelor, fapt confirmat prin actele anexate la materialele dosarului şi, anume, extrasul din RBI, certificatul de inspectare a imobilului cu măsurările la zi, eliberat organul cadastral teritorial, ridicarea topografică de control, scara 1:500; acordul coproprietarilor,vecinilor care sunt afectaţi de construcţiile neautorizate; expertiza tehnică privind evaluarea stării tehnice a construcţiilor neautorizate, hotărârea cu privire la aplicarea sancţiunii administrative de către comisia administrativă a preturii de sector şi copia bonului de achitare a amenzii.

Susţine că conform Instrucţiunii provizorii privind procedura de examinare a chestiunilor ce ţin de combaterea construcţiilor neautorizate, construcţiile edificate neautorizat pot fi legalizate prin recepţionarea lor finală, dacă proprietarul prezintă comisiei actele menţionate, de asemenea beneficiarul va prezenta pe lângă ridicarea topografică de control şi certificatul privind stabilirea regimului urban al construcţiilor samavolnice, însă respectivul certificat nu a fost prezentat de către intimaţi în cadrul examinării cauzei.

Afirmă că a lipsit acordul coproprietarilor, vecinilor care sunt afectaţi de construcţiile neautorizate, astfel, vecinii afectaţi de construcţiile neautorizate din str. Cărbunari, 2/1, este SRL „Tulser”, care în nenumărate rânduri a dovedit faptul că este administratorul fiduciar al bunurilor din str. Ismail, 112/1, în temeiul 4 contractului de administrare fiduciară acumulativă din 01 aprilie 2009, iar intrarea de bază în clădirea administrativă, ce se află în administrarea fiduciară a SRL „Tulser”, este din str. Cărbunari, 2/1 (fosta Ismail, 112/1), fapt confirmat prin decizia nr. 789 din 06 noiembrie 2001, anexată la materialele cauzei şi dovedită prin anexarea planurilor de amplasare în teritoriu, fapt de care instanţa de apel nu a ţinut cont, considerând că SRL „Tulser” poate intra în clădirea sa administrativă prin intrarea accesorie.

Invocă că anume prin ridicarea construcţiilor neautorizate din str. Cărbunari, 2/1 de către SRL „Bi-Practica” în mod flagrant este direct limitat accesul SRL „Tulser” în clădirea administrativă în vederea exercitării drepturilor sale de administrator fiduciar al bunurilor din str. Ismail, 112/1. Mai invocă că SRL „Bi-Practica”, la momentul ridicării construcţiilor neautorizate din str. Cărbunari, 2/1, nu era proprietar al vreunei din ele sau cel puţin proprietar al terenului. Menţionează că încă de la începutul executării lucrărilor de construcţie este obligatorie a fi întocmită Cartea, însă aceasta nici până în prezent nu există şi nici nu a existat.

Susţine că procesele-verbale de recepţie finală contestate au fost obţinute fără respectarea tuturor prevederilor legale de fond şi de formă şi, anume, nu au fost anexate toate actele corespunzătoare în vederea emiterii unui astfel de proces- verbal, adică lipsesc careva avize de la organele competente care trebuiau sa le elibereze la cererea solicitantului, ceea ce denotă că nu au fost eliberate, deoarece nici nu au fost solicitate. Afirmă că SRL „Bi-Practica” singură recunoaşte faptul că construcţiile din str. Cărbunarilor, 2/1 au fost construite abuziv şi ilegal şi garantează că vor fi luate toate măsurile de demolare şi strămutare a imobilelor pe terenul vecin din str. Cărbunarilor, 7, acest fapt fiind consemnat în scrisoarea SRL „Bi-Practica” către „ expediată în adresa ÎCS „RED Union Fenosa” SA.

La fel, SRL „Bi-Practica” a asigurat prin scrisoarea nr. 7, expediată în adresa Regiei „EXDRUPO”, că va lua toate măsurile de demolare şi de strămutare a imobilelor construite în mod abuziv în str. Cărbunari, 2/1 pe terenul vecin din str. Cărbunari, 7. Invocă că reieşind din prevederile legale ale ordinului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţii nr. 20 din 05 februarie 2009, pct. 2, se interzice atât Inspecţiei de Stat în Construcţie, cât şi administraţiei publice locale avizarea (semnarea) proceselor-verbale de recepţie finală a obiectivelor construite în mod neautorizat. Mai invocă că recurenta a înaintat la Inspectoratul de Poliţie Centru o plângere, prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a funcţionarilor din cadrul Primăriei mun.

Chişinău în privinţa eliberării documentelor oficiale ilegale, prin care au fost recepţionate ilegal o serie de construcţii neautorizate şi abuzive, situate în apropierea nemijlocită de sediul său, str. Cărbunari, 2/1, mun. Chişinău, precum şi bunurile ce i-au fost date în administrare. Menţionează că în cadrul examinării respective cauze, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei expertize în construcţie. Susţine că conform raportului de expertiză nr. 1261 din 10 iulie, s-a constatat că construcţiile 01 (birou) şi 02 (depozit) sunt amplasate pe colector, iar imobilul 5 03 (construcţie de producere) este amplasat atât pe colector, cât şi pe linia de cablu electric, ceea ce contravine art. 27 alin. (2) din Legea privind energia electrică.

De asemenea, prin raportul de expertiză menţionat s-a constat lipsa la materiale a certificatului de urbanism, act obligatoriu a fi prezentat şi în cazul examinării construcţiilor neautorizate, conform Instrucţiunii provizorii privind procedura de examinare a chestiunilor ce ţin de combaterea construcţiilor neautorizate (pct. 4). Afirmă că examinând minuţios procesul-verbal de recepţie finală nr. 255 din 12 iulie 2005, se constată lipsa următoarelor acte: ridicarea topografică de control la scara 1:500; certificatul de la OCT privind rezultatele inspectării obiectivului supus examinării; avizul Direcţiei pompieri şi salvatori; avizul Centrului municipal de medicină preventivă; hotărârea cu privire la aplicarea sancţiunii administrative de către Comisia administrativă a preturii de sector şi bonul de achitare a amenzii, iar referitor la procesul-verbal de recepţie finală nr. 871 din 29 septembrie 2011, se constată lipsa următoarelor acte: ridicarea topografică de control la scara 1:500; certificatul privind stabilirea regimului urban al construcţiilor samavolnice şi expertiza tehnică a construcţiilor samavolnice, efectuată de persoane fizice sau juridice autorizate în modul stabilit.

Invocă că referitor la hotărârea cu privire la aplicarea sancţiunii administrative de către Comisia administrativă a preturii de sector şi bonul de achitare a amenzii, se constată faptul anexării unei hotărâri judecătoreşti, prin care a fost recunoscut V. Ştîcov vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art.177 alin. (1), lit. k) din Codul contravenţional şi i-a fost aplicată o amendă de 100 u. c, însă respectiva hotărâre nu legalizează construcţiile neautorizate din str. Cărbunari,2/1, mai mult decît atât, Instrucţiunea provizorie referitor la procedura de examinare a chestiunilor ce ţin de combaterea construcţiilor neautorizate prevede clar că hotărârea de aplicare a sancţiunii administrative trebuie să vină din partea Comisiei administrative a preturii de sector şi nicidecum de către instanţa de judecată.

Mai invocă că însăşi prima instanţă a menţionat că construcţiile edificate neautorizat pot fi legalizate prin recepţionarea lor finală, dacă proprietarul prezintă comisiei acordul coproprietarilor, vecinilor care sunt afectaţi de construcţiile neautorizate, însă nici unul din procesele verbale contestate nu are la bază vreun acord al vecinilor. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 6 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRŞ „Tulser” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Tulser” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii cu răspundere limitată „Tulser” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 7