3rh-58/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Naşco dosarul nr. 3rh-58/15 instanţa de apel: A. Parpalac, I. Guzun, S. Leu instanţa de recurs: V. Doagă, N. Clima, Iu. Oprea E. Covalenco, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 22 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova, Maria Ghervas, Nadejda Toma, Ion Corolevschi examinând cererile de revizuire depuse de către Mihail Sîrbu şi Elena Bernaz, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Elenei Bernaz, a lui Mihail Sîrbu şi a Oficiului teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului raional Ştefan Vodă şi preşedintelui raionului Ştefan Vodă cu privire la anularea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 octombrie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către preşedintele raionului Ştefan Vodă, au fost casate integral decizia Curţii de Apel Bender din 30 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ştefan Vodă din 06 martie 2013 şi a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunilor, c o n s t a t ă: La 26 decembrie 2012, Elena Bernaz a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ştefan Vodă şi preşedintelui raionului Ştefan Vodă cu privire la anularea actelor administrative şi restabilire la lucru.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin decizia Consiliului raional Ştefan Vodă nr. 2/11 din 14 aprilie 2011 a fost numită în funcţia de şef al Direcţiei protecţiei sociale, familiei şi copilului din cadrul Consiliului raional Ştefan Vodă. Pe parcursul activităţii sale, ea nu a fost sancţionată disciplinar, şi-a îndeplinit conştiincios atribuţiile de serviciu. La 19 decembrie 2012, preşedintele raionului Ştefan Vodă a emis dispoziţia nr. 221-p cu privire la încetarea raporturilor de serviciu cu ea din motivul împlinirii vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Consideră că dispoziţia menţionată este ilegală. Menţionează că la 24 mai 2012, Consiliul raional Ştefan Vodă a emis decizia nr. 3/9 cu privire la prelungirea raporturilor de muncă pînă la 31 decembrie 2012, iar la 30 mai 2012, ea a împlinit vârsta necesară pentru obţinerea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

1 Susţine că la 15 noiembrie 2012, ea a depus la Consiliul raional Ştefan Vodă o cerere, prin care a solicitat prelungirea raporturilor de muncă, însă cererea sa nu a fost examinată la şedinţa consiliului, care a avut loc la 22 noiembrie 2012 şi pînă în prezent, nu a primit nici un răspuns. La 19 decembrie 2012, însă, a fost emisă dispoziţia preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 221-p cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor cu ea. Afirmă că ea a fost numită în funcţie de către Consiliul raional Ştefan Vodă şi, prin urmare, consideră că numai Consiliul raional Ştefan Vodă poate decide încetarea raporturilor de muncă cu ea. Prin decizia nr. 6/12 din 22 noiembrie 2012 Consiliul raional Ştefan Vodă a delegat preşedintelui raionului Ştefan Vodă dreptul de a emite actele administrative cu privire la încetarea raporturilor de serviciu cu ea.

Consideră că decizia menţionată este ilegală şi neîntemeiată. Invocă că conform art. 43 alin. (1) lit. n) din Legea privind administraţia publică locală, consiliul raional are competenţa de a desemna, pe bază de concurs desfăşurat conform legislaţiei în vigoare, secretarul consiliului raional şi conducătorii instituţiilor şi subdiviziunilor din subordine. La momentul desemnării sale în funcţia de şef al Direcţiei protecţiei sociale, familiei şi copilului, Consiliul raional Ştefan Vodă avea calitatea de angajator, iar ea – de angajat, respectiv, consideră că Consiliul raional Ştefan Vodă nu era în drept de a transmite atribuţiile sale, prevăzute de art. 43 alin. (1) din Legea menţionată şi de a delega careva persoane cu dreptul de a emite acte cu privire la încetarea raporturilor de serviciu cu ea.

Mai invocă că conform art. 42 alin. (5) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, la împlinirea vîrstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, funcţionarul public poate fi numit, la decizia persoanei/organului care are competenţă legală de numire în funcţie, pe perioade determinate, dar care cumulativ nu vor depăşi 3 ani, în aceeaşi funcţie publică, primind pensia şi salariul conform legislaţiei. Consideră că ea are dreptul la această garanţie socială. Prin urmare, solicită anularea deciziei Consiliului raional Ştefan Vodă nr. 6/12 din 22 noiembrie 2012 cu privire la delegarea unor competenţe preşedintelui raionului şi a dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 221-p din 19 decembrie 2012 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor cu ea şi restabilirea sa în funcţia de şef al Direcţiei asistenţă socială şi protecţia familiei.

La 25 ianuarie 2013, Elena Bernaz a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la pârâţi a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu 01 ianuarie 2013 pînă la pronunţarea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei. Ulterior, Elena Bernaz a mai depus o cerere de chemare în judecată, solicitând anularea deciziei Consiliului raional Ştefan Vodă nr. 1/15 din 24 ianuarie 2013 cu privire la aprobarea dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 221-p din 19 decembrie 2012. 2 La 16 ianuarie 2013, Mihail Sîrbu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ştefan Vodă şi preşedintelui raionului Ştefan Vodă cu privire la anularea actelor administrative, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului raional Ştefan Vodă nr. 3/1.2 din 25 iulie 2003, a fost numit în funcţia de şef al Direcţiei economie şi atragerea investiţiilor. Pe parcursul activităţii sale, el nu a fost sancţionată disciplinar, şi-a îndeplinit conştiincios atribuţiile de serviciu. La 19 decembrie 2012, preşedintele raionului Ştefan Vodă a emis dispoziţia nr. 222-p cu privire la încetarea raporturilor de serviciu cu el din motivul împlinirii vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Consideră că dispoziţia menţionată este ilegală.

Menţionează că deşi, pârâtul şi-a motivat dispoziţia enunţată pe prevederile art. 62 alin. (1) lit. d) din legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, această normă urmează a fi interpretată şi aplicată în conformitate cu Codul muncii, Constituţia RM, care stipulează că încetarea relaţiilor de muncă cu salariaţii care sunt pensionari sau au obţinut dreptul la pensionare nu-i privează pe aceştia de dreptul la muncă în continuare. Conform art. 42 alin. (5) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, la împlinirea vîrstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, funcţionarul public poate fi numit, la decizia persoanei/organului care are competenţă legală de numire în funcţie, pe perioade determinate, dar care cumulativ nu vor depăşi 3 ani, în aceeaşi funcţie publică, primind pensia şi salariul conform legislaţiei.

Consideră că el are dreptul la această garanţie socială. Susţine că prin decizia nr. 6/12 din 22 noiembrie 2012 Consiliul raional Ştefan Vodă a delegat preşedintelui raionului Ştefan Vodă dreptul de a emite actele administrative cu privire la încetarea raporturilor de serviciu cu ea. Consideră că decizia menţionată este ilegală şi neîntemeiată. Afirmă că conform art. 43 din Legea privind administraţia publică locală, consiliul raional nu poate delega preşedintelui raionului nici una din competenţele sale. Mai mult ca atît, conform art. 54 alin. (4) din Legea menţionată, preşedintele raionului este în drept să emită dispoziţii numai în chestiuni ce ţin de competenţa sa.

Prin urmare, solicită anularea deciziei Consiliului raional Ştefan Vodă nr. 6/12 din 22 noiembrie 2012 cu privire la delegarea unor competenţe preşedintelui raionului şi a dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 222-p din 19 decembrie 2012 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor cu el, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

La 12 februarie 2013, Mihail Sîrbu a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat restabilirea sa în funcţia de şef al Direcţiei economie şi atragerea investiţiilor şi încasarea de la pârâţi a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu 01 ianuarie 2013. 3 La 04 martie 2013, Mihail Sîrbu a mai depus o cerere de chemare în judecată, solicitând anularea deciziei Consiliului raional Ştefan Vodă nr. 1/14 din 24 ianuarie 2013 cu privire la aprobarea dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 222-p din 19 decembrie 2012. La 20 februarie 2013, Oficiul teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ştefan Vodă şi preşedintelui raionului Ştefan Vodă cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 221-p din 19 decembrie 2012, au fost încetate raporturile de serviciu cu Elena Bernaz, de la 01 ianuarie 2013, la împlinirea vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, iar conform dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 222-p din 19 decembrie 2012, au fost încetate raporturile de serviciu cu Mihail Sîrbu, de la 01 ianuarie 2013, la împlinirea vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Consideră că dispoziţiile preşedintelui raionului Ştefan Vodă sunt ilegale, contrare prevederilor Legii privind administraţia publică locală.

Susţine că conform art. 43 alin. (1) lit. n) din Legea menţionată, consiliul raional are competenţa de a desemna, pe bază de concurs desfăşurat conform legislaţiei în vigoare, secretarul consiliului raional şi conducătorii instituţiilor şi subdiviziunilor din subordine. Astfel, tot prin decizia consiliului raional se încetează raporturile de muncă. Prin urmare, solicită anularea dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 221-p din 19 decembrie 2012 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor cu Elena Bernaz şi a dispoziţiei preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 222-p din 19 decembrie 2012 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor cu Mihail Sîrbu.

Prin încheierea Judecătoriei raionului Ştefan Vodă din 06 martie 2013 au fost conexate într-un singur proces pricinile civile la cererile de chemare în judecată a Elenei Bernaz, a lui Mihail Sîrbu şi a Oficiului teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului raional Ştefan Vodă şi preşedintelui raionului Ştefan Vodă cu privire la anularea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Ştefan Vodă din 06 martie 2013 acţiunile au fost admise parţial, au fost anulate dispoziţiile preşedintelui raionului Ştefan Vodă nr. 221-p şi nr. 222-p din 19 decembrie 2012 şi deciziile Consiliului raional Ştefan Vodă nr. 6/12 din 22 noiembrie 2012 şi nr. 1/14 şi 1/15 din 24 ianuarie 2013 ca fiind ilegale, a fost restabilită Elena Bernaz în funcţia de şef al Direcţiei asistenţă socială şi protecţia familiei pe raionul Ştefan Vodă, a fost restabilit Mihail Sîrbu în funcţia de şef al Direcţiei economie şi atragerea investiţiilor din cadrul Consiliului raional Ştefan Vodă, au fost încasate de la Consiliul raional Ştefan Vodă în beneficiul Elenei Bernaz salariul pentru absenţa forţată de la lucru în perioada 01 ianuarie 2013 – 06 martie 2013 în sumă de 11385 lei şi în beneficiul lui Mihail Sîrbu salariul pentru absenţa forţată de la lucru în perioada 01 ianuarie 2013 – 06 4 martie 2013 în sumă de 12540 lei şi a fost încasat de la Consiliul raional Ştefan Vodă în beneficiul Elenei Bîrnaz şi al lui Mihail Sîrbu cîte 2000 lei pentru fiecare, în vederea reparării prejudiciului moral şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 847,75 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 30 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Consiliul raional Ştefan Vodă şi preşedintele raionului Ştefan Vodă şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 octombrie 2013 a fost admis recursul declarat de către preşedintele raionului Ştefan Vodă, au fost casate integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunile au fost respinse. La 27 aprilie 2015 şi 22 mai 2015, Mihail Sîrbu şi Elena Bernaz au depus cereri de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acestora, casarea deciziei instanţei de recurs, dispunerea rejudecării recursului şi respingerea acestuia.

Revizuienţii Mihail Sîrbu şi Elena Bernaz, în motivarea cererilor de revizuire, au indicat drept temei al declarării revizuirii art. 449 lit. b) CPC. Consideră că decizia instanţei de recurs este subiectivă, unilaterală şi contrară legii. Menţionează că hotărârea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Consiliul raional Ştefan Vodă, iar preşedintele raionului Ştefan Vodă nu a contestat cu apel hotărârea primei instanţe. Prin urmare, preşedintele raionului Ştefan Vodă nu a fost în drept să conteste decizia instanţei de apel cu recurs. Susţin că recursul declarat de către preşedintele raionului Ştefan Vodă urma a fi respins ca inadmisibil, deoarece acesta nu a folosit calea apelului.

Afirmă că instanţă de recurs, contrar prevederilor art. 130 CPC, a apreciat subiectiv şi unilateral probele anexate la dosar. Invocă că instanţa de recurs nu a aplicat legea care trebuia aplicată şi, anume, urma să aplice art. 207 din Codul civil şi a interpretat eronat legea. Mai invocă că decizia instanţei de recurs contravine prevederilor pct. 6 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 1 din 07 iulie 2008 cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează nulitatea actului juridic civil. Menţionează că instanţa de recurs, prin decizia sa, a limitat drepturile lor prevăzute de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, art. 6 §1 şi art.14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. art. 20, 21, 46 şi 53 din Constituţia RM şi art. 5 alin. (1) CPC.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. 5 În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererile de revizuire neîntemeiate şi care urmează a fi respinse ca fiind inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Din prevederile art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte În contextul prevederilor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuenții Mihail Sîrbu şi Elena Bernaz în cererile de revizuire nu au invocat nici un temei prevăzut la art.449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra au oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, argumente care nu constituie temei de revizuire.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că admiterea cererilor de revizuire în asemenea împrejurări ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui 6 o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiul invocat în cererile de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererile de revizuire ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibile cererile de revizuire depuse de către Mihail Sîrbu şi Elena Bernaz împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Bernaz, a lui Mihail Sîrbu şi a Oficiului teritorial Căuşeni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului raional Ştefan Vodă şi preşedintelui raionului Ştefan Vodă cu privire la anularea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova Maria Ghervas Nadejda Toma Ion Corolevschi 7