2rhc-78/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A. Braga dosarul nr. 2rhc-78/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, Iu. Oprea, G. Stratulat I.Druţă, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 22 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova, Maria Ghervas, Nadejda Toma, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu răspundere limitată „Sebeteh”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Tircom Service” societate cu răspundere limitată împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” cu privire la încasarea datoriei, a penalităţii şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015, prin care a fost admis recursul declarat de către Societatea comercială „Tircom Service” societate cu răspundere limitată, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenţia menţionată a fost admisă parţial, iar în rest decizia a fost menţinută şi împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015, prin care recursul declarat de către Societatea comercială „Tircom Service” societate cu răspundere limitată a fost considerat admisibil, c o n s t a t ă: La 02 octombrie 2013,

SC „Tircom Service” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Sebeteh”cu privire la încasarea datoriei, a penalităţii şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 31 mai 2013, în baza contractelor de comandă nr. 23 şi nr. 24, a prestat pentru SRL „Sebeteh” servicii de transport şi expediţii. Menţionează că întru a contabiliza aceste fapte economice şi întru a fi achitat costul serviciilor prestate de reclamantă, la 17 iunie 2013, a fost emisă factura fiscală seria PB nr. 0544031 în sumă de 108931,68 lei, factură ce a fost semnată în modul corespunzător şi aplicată pentru conformitate amprenta ştampilei. Susţine că conform pct. 32 al contractului de comandă nr. TA-7 din 12 martie 2013, pentru neachitarea în termen al preţului pentru serviciile de transport, beneficiarul va achita expeditorului penalitatea în mărime de 5% din suma comenzii pentru fiecare zi de întârziere.

Afirmă că la moment, suma neachitată de către pârâtă pentru serviciile de transport prestate de către reclamantă constituie 108931,68 lei, cu titlu de datorie şi 539211,82 lei, cu titlu de penalitate, dintre care pretinde doar la suma de 100000 lei (penalitate). Invocă că actul ce relevă cu certitudine existenţa obligaţiei de plată serveşte factura seria PM nr. 0544031 în sumă de 108931,68 lei şi Actul de îndeplinire a lucrărilor din 17 iunie 2013, ce confirmă faptul prestării serviciilor de transport- expediţie auto către pârâtă. Mai invocă că la 24 iunie 2013, în adresa SRL „Sebeteh” a fost expediată reclamaţia, prin care a fost informat despre datorie şi termenul de achitare, fiind totodată menţionat că în caz de neachitare, reclamanta va înainta o cerere de chemare în judecată, prin care va solicita încasarea forţată a datoriei, precum şi a altor sume aferente, însă până la moment nu a întreprins careva măsuri privind achitarea sumei restante.

Prin urmare, solicită încasarea de la SRL „Sebeteh” a datoriei în sumă de 108931,68 lei, a penalităţii în sumă de 100000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Pe parcursul examinării pricinii SC „Tircom Service” SRL şi-a concretizat pretenţiile, solicitând încasarea de la pârâtă a datoriei în sumă de 5000 dolari SUA şi a penalităţii în sumă de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 20 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de către SC „Tircom Service” SRL, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SRL „Sebeteh” în beneficiul SC „Tircom Service” SRL datoria în sumă de 58995,88 lei şi taxa de stat în sumă de 17770 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Au fost încasate de la SC „Tircom Service” SRL în beneficiul SRL „Sebeteh” cheltuielile de asistenţă juridică în prima instanţă în sumă de 945 lei şi în instanţa de apel în sumă de 630 lei. Au fost încasate de la SRL „Sebeteh” în beneficiul SC „Tircom Service” SRL cheltuielile de judecată în apel în sumă de 1327,50 lei. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015 recursul declarat de către SC „Tircom Service” SRL a fost considerat admisibil.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015 a fost admis recursul declarat de către SC „Tircom Service” SRL, casată decizia instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenţia menţionată a fost admisă parţial şi a fost încasată de la SRL „Sebeteh” în beneficiul SC „Tircom Service” SRL penalitatea în sumă de 50000 lei, iar în rest decizia instanţei de apel a fost menţinută. La 06 aprilie 2015, SRL „Sebeteh” a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei şi încheierii instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei şi încheierii instanţei de recurs şi dispunerea rejudecării recursului din faza primirii acestuia.

Revizuienta SRL „Sebeteh”, în motivarea cererii de revizuire, a indicat drept temei al declarării revizuirii art. 449 lit. b) CPC. Consideră că instanţa de recurs în mod greşit a reţinut spre judecare recursul declarat de către SC „Tircom Service” SRL şi neîntemeiat a admis acest recurs. Menţionează că în procesul primirii şi examinării recursului declarat de către SRL „Tircom Service” au fost comise încălcări a normelor imperative a procedurii civile.

Susţine că în conformitate cu art. 75 alin. (2) CPC, dreptul de a depune recurs la Curtea Supremă de Justiţie din numele SRL „Tircom Service” a aparţinut administratorului acestei întreprinderi sau altui angajat al întreprinderii împuternicit prin procură, însă reieşind din materialele cauzei, recursul din numele intimatei a fost depus de către Galina Iuzvac în baza procurii din 05 decembrie 2014, iar instanţa de recurs urma să constate dacă Galina Iuzvac este angajată la SRL „Tircom Service”, deoarece din procura prezentată la depunerea recursului nu se constată calitatea de angajat al SRL „Tercom Service”, respectiv, recursul a fost depus de o persoană în lipsa împuternicirilor necesare, cu încălcarea prevederilor art. art. 75 alin. (2) şi 437 alin. (3) CPC.

Afirmă că după intentarea procedurii de recurs şi parvenirea dosarului, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, urma a fi dispusă expedierea în adresa sa a copiei de pe recurs, însă conform materialelor dosarului, se constată că instanţa de recurs nu i-a expediat copia recursului. Invocă că în scrisoarea de expediere din 19 decembrie 2014 nu a fost indicat numărul casei, unde trebuia să parvină scrisoarea, fiind indicat numai str. Mihalcea Hîncu, or. Hînceşti. Mai invocă că în cazul în care scrisoarea cu copia recursului a fost expediată în adresa revizuientei cu indicarea greşită a adresei, în mod inevitabil scrisoarea urma să se întoarcă înapoi la expeditor şi urma să fie anexată la materialele dosarului, însă o astfel de scrisoare în materialele cauzei lipseşte, astfel, se constată că copia recursului nu a fost expediată în adresa sa.

Menţionează că circumstanţele menţionate au devenit cunoscute deja după pronunţarea deciziei instanţei de recurs şi în ansamblu influienţează legalitatea deciziei contestate. Susţine că din cauza încălcărilor comise în cadrul primirii cererii de recurs şi examinării acesteia, revizuienta a fost lipsită de posibilitatea de a-şi expune poziţia în apărarea intereselor sale, astfel, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art.444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că în cazul temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC este important ca circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, precum şi că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele invocate de către revizuientă în cererea de revizuire nu pot constitui temei pentru admiterea acesteia, deoarece acestea nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu răspundere limitată „Sebeteh” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015 şi încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Tircom Service” societate cu răspundere limitată împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” cu privire la încasarea datoriei, a penalităţii şi a cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova Maria Ghervas Nadejda Toma Ion Corolevschi