2rac-139/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-139/15 prima instanţă - A. Braga instanţa de apel –M.Ciugureanu, B.Bîrca, S.Arnaut ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Sebeteh”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Tircom Service” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” cu privire la încasarea datoriei, a penalităţii şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea comercială „Tircom Service” societate cu răspundere limitată, casată hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 20 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire de admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă ; La 02 octombrie 2013, societatea cu răspundere limitată „Tircom Service” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” în care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 108931,68 lei, a penalităţii în sumă de 100000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a reiterat că la 31 mai 2013, în baza contractelor de comandă nr.23 şi nr.24, a prestat societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” servicii de transport şi expediţii. Indică că întru a contabiliza aceste fapte economice şi întru a fi achitat costul serviciilor prestate de reclamantă, la 17 iunie 2013, a fost emisă factura fiscală seria PB nr.0544031 în sumă de 108931,68 lei, factură ce a fost semnată în modul corespunzător şi aplicată pentru conformitate amprenta ştampilei. Susţine că conform pct. 32 al contractului de comandă nr. TA-7 din 12 martie 2013, pentru neachitarea în termen al preţului pentru serviciile de transport, beneficiarul va achita expeditorului penalitatea în mărime de 5% din suma comenzii pentru fiecare zi de întârziere.

Afirmă că la moment, suma neachitată de către societatea cu răspundere limitată „Sebeteh” pentru serviciile de transport prestate constituie 108931,68 lei, cu titlu de datorie şi 539211,82 lei, cu titlu de penalitate, dintre care pretinde doar la suma de 100000 lei. 1 Invocă că actul ce relevă cu certitudine existenţa obligaţiei de plată serveşte factura seria PM nr. 0544031 în sumă de 108931,68 lei şi Actul de îndeplinire a lucrărilor din 17 iunie 2013, ce confirmă faptul prestării serviciilor de transport-expediţie auto către pârâtă. Menţionează că la 24 iunie 2013, a expediat societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” o reclamaţie, prin care a fost informată despre datorie şi termenul de achitare, însă până la moment nu a întreprins careva măsuri privind achitarea sumei restante.

În cadrul examinării pricinii în fond societatea cu răspundere limitată „Tircom Service” şi-a concretizat pretenţiile, solicitând încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” a datoriei în sumă de 5000 dolari SUA şi a penalităţii în sumă de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 20 ianuarie 2014 acţiunea înaintată „Tircom Service” societate cu răspundere limitată a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Tircom Service” casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Tircom Service” datoria în sumă de 58995,88 lei şi taxa de stat în sumă de 17770 lei.

S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Tircom Service” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” cheltuielile de asistenţă juridică în prima instanţă în sumă de 945 lei şi în instanţa de apel în sumă de 630 lei. S-a încasat contul societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Tircom Service” cheltuielile de judecată în apel în sumă de 1327,50 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015 s-a admis recursul declarat de către societatea comercială „Tircom Service” societate cu răspundere limitată.

S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii şi s-a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care: S-a admis parţial pretenţia societăţii comerciale „Tircom Service” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” cu privire la încasarea penalităţii. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Sebeteh” în beneficiul societăţii comerciale „Tircom Service” societate cu răspundere limitată penalitatea în sumă de 50000 (cincizeci mii) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 s-a menţinut.

La 31 martie 2015 societatea cu răspundere limitată „Sebeteh” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Hînceşti din 20 ianuarie 2014. În motivarea cererii de recurs a invocat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, consideră că la examinarea cererii de apel s-au încălcat normele de drept material, la judecarea fondului instanţa urma să aplice corect prevederile art. art. 512, 514 Cod Civil. Totodată, a mai invocat recurentul că nu s-a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare cauzei.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. 2 Prin referinţa depusă la 07 mai 2015 societatea cu răspundere limitată „Tircom Service” a pledat pentru respingerea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.110), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 27 octombrie 2014, iar dovada de recepţionare legală nu există, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 31martie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se 3 constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Sebeteh” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de societatea cu răspundere limitată „Sebeteh”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas ` Dumitru Mardari 4