2rac-265/15 — Repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-265/15 Judecător: D. Chistol Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Petru Moraru, Ion Druţă examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Tirofol”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Tirofol” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Interfast”, intervenienţi accesorii Tiron Ghenadie şi Dorogan Iurie, privind repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată, la acțiunea reconvenţională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Interfast” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Tirofol”, intervenienţi accesorii Tiron Ghenadie şi Dorogan Iurie, privind încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 03 martie 2015, prin care a fost casată parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 04 iulie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 02 mai 2013, SRL „Tirofol” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Interfast” privind repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 20 aprilie 2012, SRL „Interfast” a operat o comandă de transport de la SRL „Tirofol”, prin care s-a obligat să transporte în favoarea SRL „Tirofol” marfă - textile din Republica Moldova or. Tiraspol în Italia, către destinatarul mărfii - SRL „Micotex”. Valoarea totală a mărfii transportate conform declarației vamale constituia 110 842,45 euro.

Conform comenzii de transport marfa trebuia livrată pînă la data de 02 mai 2012. Menţionează că la 02 mai 2012, în jurul orei 02.00 pe autostrada A 57, comuna Mira, Italia, vehiculul transportatorului a fost implicat într-un accident rutier, care a provocat prejudiciu considerabil destinatarului mărfii, astfel fiind pierdută o parte din marfa transportată şi deteriorat ambalajul mărfii. Mai indică reclamantul că la ridicarea mărfii, la 04 mai 2012, SRL „Stanţe Ecotrans” a făcut menţiune în foaia de trăsură despre ridicarea a 1 208 colete, plus marfa dispersată, cantitatea mărfii transportate fiind de 1 503 colete. La 07 mai 2012, SRL „Micotex”, a expediat o scrisoare de responsabilitate SRL „Stanţe Ecotrans”, iar la 08 mai 2012, SRL „Stanţe Ecotrans”, a expediat o scrisoare de responsabilitate analogică SRL „Tirofol”, prin care a invocat daunele cauzate.

Susţine că după calcularea daunei totale, SRL „Stanţe Ecotrans” a expediat SRL „Tirofol” o somație, în care a indicat că valoarea daunelor constituită din 15 755,25 euro valoarea mărfii pierdute şi 3 769,15 euro cu titlul de cheltuieli pentru reambalarea mărfii deteriorate. Prin recipisa pentru daune din 14 noiembrie 2012, compania de asigurări ACE European Group Ltd a informat SRL „Tirofol” despre plata cu titlu de despăgubire, destinatarului mărfii „SRL „Micotex”, suma de 17 634,6 euro, astfel reparînd integral prejudiciul cauzat în cadrul transportării mărfii de către „Interfast” SRL. Ulterior, la 21 ianuarie 2013, ACE European Group Ltd s-a adresat în ordine de regres către SRL „Stanţe Ecotrans”, iar ultima, la 01 februarie 2013 s-a adresat către SRL „Tirofol” cu cerere de plată a sumei de 21 403,75 euro.

Reclamantul de asemenea menţionează că la 04 februarie 2013, s-a adresat către „Interfast” SRL cu o pretenţie privind achitarea despăgubirii, deoarece se face vinovat de provocarea accidentului şi a prejudiciului. La pretenția SRL „Tirofol”, SRL „Interfast” nu a reacționat. La data de 07 februarie 2014, reprezentantul reclamantului SRL „Tirofol” a depus cerere de concretizare, prin care în scopul evitării unei speculații şi a unor impedimente reclamantul a convertit suma prejudiciului în euro şi a solicitat încasarea de la SRL „Interfast” în beneficiul său a sumei 12 000 euro pentru repararea prejudiciului, a sumei de 1 450 euro cu titlu de prejudiciu, 3 263,45 lei taxa de stat şi 11 842,83 lei a cheltuielilor pentru asistenţă juridică.

La data de 03 octombrie 2013, pîrîtul SRL „Interfast” a înaintat cerere reconvenţională împotriva SRL „Tirofol”, prin care a solicitat încasarea datoriei pentru serviciile de transport acordate în sumă de 1 200 euro, a dobînzii de întîrziere în sumă de 1 440 euro şi a cheltuielilor de judecată, 1 324 lei taxa de stat şi 10 000 lei pentru asistenţa juridică. În susţinerea cererii sale, SRL „Interfast” a comunicat că potrivit comenzii de transport nr. 20/04 din 20 aprilie 2012, ultima s-a obligat să transporte mărfuri textile din oraşul Tiraspol, Republica Moldova, în Italia, iar SRL „Tirofol” s-a obligat să achite preţul de 1 400 euro. Indică că la 25 aprilie 2012, SRL „Interfast” a încărcat marfa din oraşul Tiraspol şi a transportat-o pînă la oraşul Mira, Italia, neajungînd pînă la destinaţie circa 300 km, în legătură cu producerea unui accident rutier.

Susţine că „Tirofol” SRL s-a obligat să achite preţul serviciilor de transport la data devamării, însă nu a achitat această datorie nici pînă la data înaintării cererii reconvenţionale. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iulie 2014, cererea depusă de SRL „Tirofol” împotriva SRL „Interfast” privind repararea prejudiciului material şi cheltuieli de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea reconvenţională înaintată de SRL „Interfast” împotriva SRL „Tirofol”, intervenienţi accesorii Tiron Ghenadie şi Dorogan Iurie privind încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, dispunîndu-se încasarea din contul SRL „Tirofol” în beneficiul SRL „Interfast” a datoriei pentru serviciile de transport în sumă de 1 200,00 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 1 440,00 euro şi a cheltuielilor de judecată ce constituie: taxa de stat în sumă de 1 324,00 lei şi cheltuieli pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 10 000 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015, a fost admis apelul declarat de SRL „Tirofol”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 iulie 2014 în partea admiterii acțiunii reconvenționale, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Interfast” împotriva SRL „Tirofol” a fost respinsă ca neîntemeiată. În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 09 iunie 2015, reprezentantul SRL „Tirofol” avocatul Vasile Foltea (mandat nr. 0771989) a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de SRL „Tirofol” către SRL „Interfast” să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material prin interpretarea în mod eronat a legii, iar probele anexate la materialele cauzei fiind apreciate arbitrar.

În conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 08 aprilie 2015 (f.d. 70), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. La 22 iulie 2015, SRL „Interfast” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Tirofol” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Tirofol” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Tirofol” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Petru Moraru Ion Druţă