2ra-1751/15 — Încasarea prejudiciului

Prima instanţă: G. Bîrnaz 2ra-1751/15 Instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, L. Popova ÎNCHEIERE 22 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Iuliana Oprea, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Momat Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Momat Oleg împotriva Companiei internaţionale de asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni privind încasarea prejudiciului material, dobânzii de întîrziere, penalităţii, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către reprezentanţii lui Oleg Momat, Iurie Mărgineanu şi Vitalie Caldîba, a fost admis apelul declarat de către Compania internaţională de asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 noiembrie 2013 şi emisă în această parte o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 12 ianuarie 2011, Momat Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA privind încasarea prejudiciului material, dobânzii de întîrziere, penalităţii, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul Momat Oleg a indicat că, la 14 iunie 2010, a încheiat cu CIA „Asito” SA, contractul nr. 243877991 de asigurare facultativă a autovehiculului de model Porsche Cayenne n/î C WE 001, în baza căruia i-a fost eliberată poliţă de asigurare. Mai indică că, la 07 octombrie 2010, automobilul asigurat a fost implicat într-un accident rutier, despre care a anunţat pîrîtul la 08 octombrie 2010. Reclamantul invocă că CIA „Asito” SA nu a întreprins măsuri de reparare a autovehiculului, motiv pentru care s-a adresat reprezentanţei Porsche în Moldova a GT Sport Auto în vederea efectuării lucrărilor de reparaţie.

Astfel, lucrările de reparaţie au fost estimate la suma de 100150, 95 lei, pe care a fost nevoit să le efectueze în regim de urgenţă în vederea continuării activităţii de serviciu cu autovehiculul personal, însă pîrîtul CIA „Asito” SA a refuzat achitarea cheltuielilor de reparaţie. Menţionează reclamantul că suma asigurată a fost stabilită în mărime de 928200 lei, iar prima de asigurare în mărime de 41769 lei, astfel invocă că conform pct. 7.2 din contractul de asigurare facultativă, cheltuielile de reparaţie urmau să fie achitate de către pîrît în termen de 72 ore şi conform art. 6 alin. (6) din Legea 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, pîrîtul urmează să achite penalitate în mărime 9103, 50 lei pentru încălcarea termenului de achitare a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului.

Reclamantul invocă că obligaţia pîrîtului este purtătoare de dobîndă şi conform art. 619 Cod Civil, are dreptul de a pretinde încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 3990, 57 lei. Mai invocă că neexecutarea obligaţiilor de către pîrît i-au provocat daune morale pe care le estimează la suma de 30000 lei. Ulterior, reclamantul Momat Oleg, la 15 septembrie 2012 şi la 10 septembrie 2013 a depus cereri de concretizare a pretenţiilor, astfel solicită încasarea din contul CIA „Asito” SA a prejudiciului material în sumă de 101150, 50 lei, penalităţii în mărime de 9103, 50 lei, a dobânzii de întîrziere în mărime de 44483, 69 lei, prejudiciului moral în mărime de 30000 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 8000 lei, a taxei de stat în mărime de 3428 lei şi a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în mărime de 624 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013, s-a admis parţial acţiunea înaintată de către Momat Oleg, s-a încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Momat Oleg prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier în mărime de 61775 lei, penalitatea în mărime de 5559, 75 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei şi taxa de stat în mărime de 2020, 04 lei, iar în total suma de 73354 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către reprezentanţii lui Oleg Momat, Iurie Mărgineanu şi Vitalie Caldîba, a fost admis apelul declarat de către CIA asigurări „Asito” SA, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 noiembrie 2013 în partea încasării penalităţii în sumă de 5 559, 75 lei cu adoptarea unei noi hotărîri în această parte, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea lui Oleg Momat împotriva CIA „Asito” SA privind încasarea penalităţii în sumă de 5 559, 75 lei, s-a micşorat cuantumul cheltuielilor pentru achitarea taxei de stat reieşind din suma admisă, dispunînd pentru încasare de la CIA „Asito” SA în beneficiul lui Momat Oleg-1973 lei, în rest hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013 a fost menţinută. La 23 februarie 2015, Momat Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de către Momat Oleg împotriva CIA „Asito” SA.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013 sunt ilegale, neîntemeiate şi pasibile de a fi casate, deoarece instanţele judecătoreşti nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, a fost aplicate eronat normele de drept material. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Momat Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Momat Oleg, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Momat Oleg ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Momat Oleg. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Maria Ghervas