3r-183/15 — Obligarea primirii la audienta

prima instanţă: V. Chisiliţa dosarul nr.3r-183/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Gunn Oleg, reprezentat de către avocatul Bajurean Ghenadie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gunn Oleg împotriva Aparatului Preşedintelui cu privire la obligarea primirii la audienţă, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea apelului în termen şi restituită cererea de apel declarată de către Oleg Gunn ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului, constată: La 11 august 2014, Oleg Gunn a depus cerere de chemare în judecată împotriva Aparatului Preşedintelui cu privire la obligarea primirii la audienţă.

În motivarea acţiunii a indicat că la 06 mai 2014, s-a adresat cu o cerere în adresa Preşedintelui Republicii Moldova cu solicitarea de a fi primit de către Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti la audienţă. La 08 mai 2014, a primit răspuns la cererea sa, prin care i sa comunicat că cererea sa a fost expediată spre examinare la Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat.

Susţine că la 20 mai 2014, a adresat repetat o cerere în adresa Preşedintelui Republicii Moldova cu solicitarea de a fi primit la audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, iar la 28 mai 2014, a primit răspuns,prin care i sa comunicat că cererea s-a privind dreptul la un proces echitabil şi recurs efectiv a fost examinată şi nu este de competenţa şefului statului, ci de către instanţele de judecată, cu toate că potrivit art. 6 din Legea cu privire la petiţionare nr. 190 -XIII din 19 iulie 1994, Preşedintelui RM i se adresează petiţiile, ce ţin de problemele securităţii naţionale, de drepturile şi interesele legitime ale unor grupuri largi de cetăţeni, ori care conţin propuneri privind modificarea legislaţiei, deciziilor organelor de stat.

Mai invocă că la27 iunie 2014, a adresat repetat o cerere în adresa Preşedintelui Republicii Moldova cu solicitarea de a fi primit în audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, motivînd că ultimul a lucrat la înalte funcţii (posturi) de mai mulţi ani în cadrul sistemului judecătoresc. Însă la 03 iulie 2014, a primit răspuns la cererea sa prin care i sa refuzat pentru a patra oară să fie primit la audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, răspunsul avînd acelaşi conţinut ca şi precedentul răspuns. Solicită obligarea Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova să-i admită cererea cu privire la primirea la audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2014, acţiunea a fost respinsă. La 03 aprilie 2015, Gunn Oleg, reprezentată de către avocatul Bajurean Ghenadie, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termen, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate şi remiterea pricinii la rejudecare în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 a fost respinsă cererea cu privire la repunerea apelului în termen şi restituită cererea de apel declarată de către Gunn Oleg ca fiind depusă în afara termenului legal de depunere a apelului. La 17 iunie 2015, Gunn Oleg, reprezentat de avocatul Bajurean Ghenadie a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate, repunerea în termen de atac al apelului şi remiterea pricinii la rejudecare apelului în fond.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, pe care o consideră ilegală din considerentul că nu s-a luat în calcul motivele omiterii termenului de declarare a apelului. Menţionează că la 02 iunie 2015 a fost numit spre examinare la Curtea de Apel Chişinău apelul său şi cererea de repunere în termen de declare a apelului împotriva hotărîrii primei instanţe din 14 noiembrie 2014, însă deoarece reprezentantul său, avocatul Bajurean Ghenadie, desemnat în baza deciziei privind acordarea asistenţei calificate garantate de stat nr. 0404/ACC din 19 martie 2015, nu a fost legal citat pentru şedinţa de judecată, şi fiind antrenat în alt proces de judecată, a solicitat amînarea şedinţei de judecată.

Cu toate acestea instanţa de apel a neglijat cererea sa şi a examinat cauza în lipsa apărătorului desemnat, prin ce i s-a încălcat dreptul său la asistenţă juridică garantată de legislaţia naţională cît şi de cea internaţională. La fel, consideră că neîntemeiat i-a fost respinsă cererea de repunere în termen de declarare a apelului, deoarece termenul a fost omis din motive întemeiate. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 17 iunie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 02 iunie 2015, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererii de repunere în termen a apelului, restituindu-i apelantului Gunn Oleg cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Gunn Oleg în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, prin care a fost respinsă acţiunea lui Gunn Oleg împotriva Aparatului Preşedintelui cu privire la obligarea primirii la audienţă, a fost emis şi pronunţat la 14 noiembrie 2014. Cu toate acestea, Gunn Oleg a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 03 aprilie 2015, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen.

Aceasta deoarece Gunn Oleg, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, or afirmarea recurentului precum că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în lipsa lui şi că a luat cunoştinţă cu aceasta ulterior, este unul declarativ şi nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs ca temei justificativ de repunere în termen de declarare a apelului, mai mult că acesta contravine materialului probator. Astfel fiind, din materialele cauzei rezultă că atît Gunn Oleg, cît şi avocatul acestuia Găulică Andrei au fost înştiinţat despre locul, data şi ora examinării cauzei care a avut loc la 14 noiembrie 2014, fapt confirmat prin semnătura ultimilor aplicată în recipisa din 27 octombrie 2014 (f. d. 56), însă nici Gunn Oleg şi nici avocatul acestuia nu s-au prezentat la această şedinţă.

În aceste condiţii, este evident că atât Gunn Oleg, cât şi reprezentantul său Găulică Andrei, având la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. Sub acest aspect, instanţa de recurs apreciază critic şi argumentul recurentului cu referire la faptul că instanţa nu a respectat prevederile art. 236 alin. (4) CPC şi nu i-a remis copia hotărârii în termen de 5 zile, aşa precum prevede legea, în condiţiile în care reprezentantul acestuia, Găulică Andrei a primit copia dispozitivului hotărîrii din 14 noiembrie 2014 la data de 17 noiembrie 2014, fapt ce se confirmă prin recipisa semnată de ultimul.

De altfel, este de remarcat şi faptul că prevederile art. 236 alin. (4) CPC, care indică că participanţii care nu au fost prezenţi la pronunţarea dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii în decurs de 5 zile, nu constituie un temei de extindere a termenului stabilit prin lege, după cum indică recurentul. Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de înţeles că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunţării dispozitivului hotărârii şi nu de la data recepţionării acestui. Prin urmare, legislaţia nu prevede alte excepţii privitor la termenul de declarare a apelului.

În asemenea împrejurări nu poate constitui temei de admitere a recursului nici argumentul recurentului cu referire la faptul că avocatul Găulică Andrei nu şi-a onorat obligaţiile sale conform contractului cu privire la asistenţă juridică garantată de stat şi nu i-a comunicat faptul emiterii hotărîrii primei instanţe, deoarece Gunn Oleg fiind înştiinţat legal despre şedinţa de judecată din 14 noiembrie 2014, avea obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului în care este implicat ca parte, după cum sugerează şi jurisprudenţei CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)). Iar potrivit art. 75 alin. (4) CPC actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sânt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi.

Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii. Aşa fiind se constată ca justă reţinerea Curţii de Apel Chişinău precum că depunând cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe peste termenul legal, apelantul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Gunn Oleg, reprezentat de avocatul Bajurean Ghenadie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gunn Oleg împotriva Aparatului Preşedintelui cu privire la obligarea primirii la audienţă. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chişca-Doneva