3ra-305/14 — Obligarea emiterii actului administrativ

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-305/14 Judecător: O. Sternioală Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, N. Vascan, I. Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vlasova Elena, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vlasova Elena împotriva Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, în persoana funcţionarului public Camerzan Rodica, privind obligarea emiterii actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 05.03.2013, Vlasova Elena s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova privind obligarea soluţionării cererii, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii indică reclamanta că, a adresat Preşedintelui Republicii Moldova plîngere privind încălcarea de către autorităţile administrative şi cele judecătoreşti a drepturilor fundamentale, prevăzute de Constituţie, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Răspuns la petiţie a primit de la Şeful Secţiei petiţii şi audienţă din Aparatul Preşedintelui, Camerzan Rodica prin care, cu referire la prevederile art. 6 şi 7 din Legea cu privire la petiţionare, a fost informată că, examinarea problemelor abordate nu ţine de competenţa Preşedintelui. Indică reclamanta că, a mai adresat repetat o petiţie, considerînd că problemele abordate în petiţia anterioară sunt de competenţa Preşedintelui RM, deoarece restituirea bunurilor ilegal confiscate de către regimul totalitar este problema multor cetăţeni ai Republicii Moldova.

Susţine că, soluţionarea petiţiei ţine de competenţa Preşedintelui RM, deoarece în petiţie se arată despre unele discrepanţe între normele juridice din Legea nr. 1225/1992 şi normele din Constituţie, actele internaţionale, în special Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Primul Protocol adiţional al Convenţiei pentru apărării Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Or, legislaţia stabileşte expres că, nimeni nu poate să fie expropriat, decît pentru utilitate publică. 1 Reclamanta a mai indicat că, art. 52 alin.(l) din Constituţie stabileşte că, cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor, iar norma constituţională este prioritară în raport cu norma unei legi organice sau ordinare şi consideră că, Şeful Secţiei petiţii şi audienţă din Aparatul Preşedintelui, Camerzan Rodica a admis un abuz şi ca urmare, cererea sa nu a fost soluţionată.

Mai mult decît atît, în opinia reclamantei, din prevederile art. 16 alin. (l) al Constituţiei reiese că, recunoaşterea, respectarea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor omului reprezintă o îndatorire primordială a statului şi, respectiv, a tuturor organelor de stat. În consecinţă, consideră Vlasova Elena că, prin acţiunile şefului Secţiei petiţii, Camerzan Rodica, i-a fost restrîns dreptul constituţional la petiţionare, fiindu-i cauzate prejudicii morale esenţiale. Solicită reclamanta Vlasova Elena instanţei de judecată de a obliga autoritatea publică şi funcţionarul public, în persoana Rodicăi Camerzan să soluţioneze cererea sa şi încasarea din contul Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat suma de 50000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10.04.2013, acţiunea depusă de Elena Vlasova a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 27.06.2013, Vlasova Elena a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd repunerea în termen de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi să fie pronunţată o nouă hotărîre prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Vlasova Elena. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 3 din Legea contenciosului administrativ, art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare, art. 6, art. 77 şi art. 114 din Constituţia RM şi art. 1 al Legii nr. 544 din 20.07.1995 cu privire la statul judecătorului, care reglementează aspecte ce ţin de scopul contenciosului administrativ, obiectul acţiunii în contenciosul administrativ, termenul de examinare a petiţiei, separaţia şi colaborarea puterilor, statutul Preşedintelui RM, înfăptuirea justiţiei şi exercitarea puterii judecătoreşti. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19 decembrie 2013, Vlasova Elena a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea formulată în fond să fie admisă. În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. La 03.03.2014, intimatul reprezentantul Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat 2 respingerea acestuia cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 ca una corectă, legală şi argumentată.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat deVlasova Elena, asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vlasova Elena ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vlasova Elena, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vlasova Elena împotriva Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, în persoana funcţionarului public Camerzan Rodica, privind obligarea emiterii actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4